Pe aceeași temă
“În fiecare an, elita de securitate a lumii se reunește în Germania pentru Conferința anuală de Securitate de la Munchen. Forumul e active de decenii, dar anul acesta, într-un weekend neobișnuit de cald, cel mai dramatic discurs a fost despre răceală: anume Războiul Rece, discurs rostit de premierul Rusiei Dmitri Medvedev.
Mulți și-l amintesc pe fostul președinte Medvedev de acum câțiva ani, când a condus Federația cu o atitudine mai plăcută decât cea a actualului președinte Vladimir Putin. A fost cu siguranță trimis cu misiunea de a prezenta Vestului (Europei, Statelor Unite și NATO) punctul de vedere al Moscovei. Într-un discurs lung și oarecum incoerent, tonul său a fost destul de strident: Suntem într-un nou Război Rece, iar anul acesta, 2016, i-a reamintit de 1962 (nu mai contează că nici nu se născuse atunci). Pentru cei care au nevoie de o reamintire rapidă, 1962 a fost anul Crizei Rachetelor din Cuba, atunci când globul s-a aflat pe marginea unui război nuclear. Cu greu e aceasta o amintire confortabilă pentru o conferință de securitate.
În acest an, în Munchen, mulți dintre prietenii mei ruși și colegi s-au grăbit să spună că “ceea ce Medvedev transmite e că trebuie să fim atenți să nu cădem din nou într-un Război Rece”. Cu alte cuvinte, e vorba despre o notă prietenoasă și precaută în timă ce continuăm să impunem sancțiuni Rusiei pentru invazia ilegală a Ucrainei și anexarea ostentativă a Peninsulei Crimeea. Cu tot respectul, mulți dintre cetățenii ne-ruși de aici nu au auzit un ton conciliator; în schimb, au auzit o amenințare nu foarte voalată. Comentariile au fost percepute de mulți drept un apel făcut de ruși cum că, dacă nu începem să jucăm cum vor ei (ridicarea sancțiunilor, lăsarea lui Assad să domine Siria, exprimarea respectului pe care rușii cred că îl merită), atunci acest nou Război Rece va deveni o stare normală.
Să începem cu un fapt: nu suntem într-un nou Război Rece. Sunt destul de bătrân să-mi amintesc Războiul Rece – a însemnat milioane de trupe în Strâmtoarea Fulda în Europa, pregătiți să se atace unii pe alții; două flote de război uriașe peste tot pe glob urmărindu-se una pe alta; și câteva arsenale nucleare enorme aflate constant în stare de alertă și pregătite să distrugă lumea.
Nu era niciun dialog sau cooperare între Uniunea Sovietică și NATO. Din fericire, nu ne-am întors acolo.
Dar să fim realiști în afirmațiile Moscovei transmise la Munchen: acesta e un regim aflat sub presiuni economice interne semnificative, rezultate dintr-o combinație de prețuri joase la petrol și sancțiuni. Cuplate cu declinul demografic, o problemă semnificatigă cu alcoolul și drogurile, scăderea speranței de viață, o economie dependentă de mărfuri și lipsa unei democrații transparente, toate acestea reprezintă provocări dificile cu care Rusia trebuie să lucreze. Nu ar trebui să ne fie frică de puterea rusă, ci mai degrabă de slăbiciunea Rusiei – pentru că ei continuă să dețină o armată puternică, voința să o folosească și peste 7.000 de arme nuclare (pe care le menționează frecvent, ca să ne reamintească nouă de existența lor).
Sincer, nu ar trebui să stăm treji noaptea, îngrijorați de Rusia. În schimb, noi aici în Statele Unite ar trebui să fim îngrijorați de Europa și de forțele centrifuge care par să fi afectat unii dintre cei mai apropiați aliați pe care îi avem în toată lumea. O Uniune Europeană slabă sau fracturată e un dezavantaj geopolitic serios pentru Statele Unite. Întrebarea e, date fiind slăbiciunea Rusiei și amenințările privind Războiul Rece, alături de dezagregarea și nervii Europei, care e cel mai bun curs pentru SUA?
- Ar trebui să întărim NATO. E fundația securității în Europa, în ciuda încercărilor prin care a trecut.
- Să continuăm să le spunem partenerilor noștri europeni că trebuie să cheltuie minimum 2% din PIB (numai cinci națiuni NATO îndeplinesc această nevoie, astăzi).
- Ar trebui să investim alături de colegii din Europa în lumea cibernetică. Asta înseamnă nu doar acțiuni privind măsuri de apărare cibernetică, ci și măsuri public-private privind cooperarea și asigurarea unui nivel optim de intimitate în timp ce permitem un Internet global.
Cu Statele Unite și Europa aliniate pe aceste puncte cheie, avem o șansă mult mai bună de a ne proteja. În final, e important să ținem deschise canalele de comunicare cu Kremlinul. Mai mult dialog, în special la nivel militar, poate ajuta la reducerea riscului unor coliziuni sau incidente în aer. Lideri precum Secretarul de Stat John Kerry și ministrul rus de Externe Serghei Lavrov ar trebui să continuie schimburile apropiate și personale. Nu e nevoie să ne întoarcem în Războiul Rece, fapt ce nu ar aduce beneficii pentru nimeni.
La Conferința de la Munchen, ministrul polonez de Externe a fost întrebat la un moment dat de un rus frustrat: “atunci care e partea noastră de Europa?”, sugerând că mare parte din fosta zonă de influență a Rusiei a devenit parte din NATO și UE. Fără să stea mult pe gânduri, liderul polonez a spus că “partea voastră de Europa e Rusia”. Nimeni în NATO sau în SUA nu caută să intervină în Rusia; colegii noștri din Moscova ar trebui să lase celelalte națiuni europene să ia propriile decizii privind cursul pe care vor să îl ia. Acesta e cel mai bun mod prin care putem evita intrarea într-un nou Război Rece”, scrie amiralul James Stavridis, în Foreign Policy.
