Japonia stresata

Kanji Tsushima | 06.11.2008

Pe aceeași temă

Fostul ambasador Kanji Tsushima, „cel mai roman dintre japonezi“, cum spunea despre el prietenul lui Mihnea Berindei, s-a reintors in Japonia. Dupa zeci de ani petrecuti in lume, inclusiv in Romania, el isi redescopera tara. Incepand cu acest numar, revista 22 are bucuria de a prezenta cititorilor ei cate o „carte postala din Japonia“, semnata de noul ei colaborator, Kanji Tsushima. (Revista 22)

 

Aproape doua luni au trecut de cand am sosit in Ja­po­nia. Si o luna dupa ce am primit aprobarea de pensio­na­re la mi­nis­tru. Desi trist ca a trebuit sa parasesc Ro­ma­nia, m-a bu­cu­rat in schimb intoarcerea in tara mea, altfel faimoasa prin meticulozitate si seriozitate in orice lucru. Cred ca pen­tru romani aceasta meticulozitate si se­riozitate tre­bu­ie sa fie sufocante. De exemplu, pe peron, in statia de me­trou, in trei sau in cinci minute ajun­ge un sir de va­goa­ne trase de o locomotiva unul langa altul si, de obi­cei, aproape intotdeauna la timp. Cand intarzie, poate mai mult de cinci minute, un an­ga­jat se scuza si distri­bu­ie certificate de intarziere, pentru ca salariatii sa explice de ce au intarziat. Ii auzeam des pe romanii care se in­­tor­­ceau din Japonia cum povesteau de­spre punctua­li­ta­tea metroului, ca dovada de cat de meticulosi sunt ja­po­nezii. Acum, cand am revenit in Japonia, situatia nu s-a schimbat, dar, fata de cum era ina­inte in Tokyo si in alte parti in Japonia, ceva este diferit. Intarzierile s-au inmul­tit. Dar asta nu din cauza sa­bo­ta­jului lucratorilor de me­trou sau de tren, ci pentru ca s-au inmultit accidentele uma­ne pe sinele metroului sau ale altor trenuri. Daca se intampla un accident uman, chiar pe linia de tren pe care o folosesti, atunci ore intregi in­­tar­zii ca sa ajungi la ser­viciu. Daca se intampla acci­den­tul pe alta linie legata de cea pe care o folosesti, de obi­cei, intarzierea este de la cinci la zece minute. Insa ce ma surprinde este faptul ca se intampla cam frecvent ase­menea intarzieri, mai mult decat inainte. Se pare ca des­tul de des sunt oa­meni care se arunca sau sar jos, pe sine, chiar in mo­men­tul cand soseste trenul in statie. Unii se sinucid. Altii sar pe sine doar pentru a perturba trecerea sigura a tre­nu­rilor, amuzandu-se sa vada cum se agita oamenii. Ac­cidentele umane pe calea ferata, in­clu­siv la metrou, sunt, in majoritatea cazurilor, sinucideri. Nu stiu de ce, dar se intampla des zilele astea.

Stiu ca rata sinuciderilor in Japonia este foarte mare, cea mai mare dintre tarile dezvoltate, trecand de 32.000 anul trecut. Mai putin fata de Rusia, dar dublu fata de SUA si de trei ori mai mult decat in Anglia. Chiar parla­men­tul a adoptat in 2006 o legislatie menita sa reduca numarul de sinucideri, iar guvernul, in 2007, a decis sa re­duca, pana in 2016, la 20% numarul sinuciderilor in­­re­gis­trate in 2005. Strainii care locuiesc in Japonia au dife­rite opinii, dar aproape toti spun ca japonezii sunt prea stresati si e nevoie de dialog intre oameni sau prieteni.

In ultimii ani, romanul Kanikosen (Cannery Boat, in engleza. In romana trebuie sa fie Vaporul cu conserve de crabi), scris de marxistul Takiji Kobayashi inainte de razboi, a devenit best-seller in Japonia si este cumparat de foarte multi tineri. Kobayashi a trait intre 1903 si 1933. A murit foarte tanar, pentru ca n-a putut rezista la tor­tura severa a Politiei Speciale din Tokyo. El a fost mem­bru al Uniunii Scriitorilor Proletari de atunci, iar in 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din Japo­nia, ilegal atunci. A scris romanul Kanikosen inainte de a deveni comunist si a descris situatia mizerabila a mun­ci­torilor care trudeau pe vas la prelucrarea crabilor pes­cuiti in marea nordica, langa Hokkaido si Rusia. Este un roman in care autorul pledeaza pentru unirea muncito­ri­lor tineri, care trebuie sa-si revendice drepturile pentru im­­bunatatirea vietilor lor. Daca ar fi numai atat, romanul asta nu ar trebui sa fie vandut ca best-seller in ultimii ani. De ce acum literatura proletara? Ciudatenia asta a fost printre primele noutati care m-au intampinat la rein­­toarcerea mea in Japonia. Nedumerirea e mare, mai ales pentru mine, care cunosteam renasterea miscarii „proletare“ din Romania. Dar sa stiti ca scriitorul Koba­yashi, desi era comunist, era si inca este o persoana res­pectata in Japonia, iar eu i-am admirat mereu curajul de a continua sa fie comunist in acea vreme dificila pentru in­telectualii de dinaintea razboiului, cand toata intelec­tua­litatea de stanga se forta sa se converteasca pentru a sprijini cauza razboiului. Numai Partidul Comunist din Ja­ponia avea la acea vreme curajul sa se impotriveasca tendintei generale. Kobayashi a fost unul dintre cei mai se­riosi si persoana cea mai influenta in partid, pana cand a fost tradat de colegul lui, care l-a predat politiei, si, in ziua arestarii, a murit in urma torturilor. Existenta unor asemenea persoane, care au murit refuzand sa se converteasca, este foarte rara in Japonia. Pesemne ca Kobayashi este un caz unic in Japonia. Dar tinerii japo­nezi care se ingramadesc acum la romanul lui nu sunt en­tuziasmati de atitudinea lui intransigenta. Ei sunt co­ple­siti de sentimentul de compatimire fata de muncitorii de pe vas, care munceau din greu. Tinerii care nu pot lu­cra ca salariati legitimi sau cei care pot lucra numai tri­misi din partea companiei de recrutare, fara sa se bucu­re de asigurarile sociale, deci aproape la negru, simt em­patie cand citesc romanul Kanikosen. Acei tineri entu­ziasmati de literatura proletara sunt mai degraba „freeters“. „Freeter“ este o expresie de creatie japoneza, cum ar fi „japanenglish“, care inseamna acei tineri care vor sa lucreze, dar nu pot gasi o slujba legitima sau ofi­ciala si, de aceea, sunt multumiti cu muncile neoficiale sau ilegitime, de pe urma carora nu au dreptul la asi­gu­rari sociale; in schimb, pot pleca oricand vor. Sunt acei oa­meni cu varste intre 15 si 30 de ani. Ulterior, unii au noroc si obtin un loc de munca legitim, capatand o pozi­tie mai sigura. Dar asemenea cazuri sunt rare. Un astfel de stil de munca temporara, ca „outsourcing“, s-a ras­pan­dit odata cu neoliberalismul. Compania de recrutare este mijlocitor. Ideologia adorationista de bani care a dat nastere actualei crize financiare a raspandit stilul „freeter“. Acesti freeters, care simt o simpatie adanca fata de muncitorii de pe Vaporul cu conserve de crabi, incep sa se simta exploatati.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22