Pe aceeași temă
“Faptul că atacurile teroriste din Paris au avut legături cu o suburbia din Bruxelles nu a șocat pe mulți dintre cei care trăiesc în capitala Belgiei. Posturile de radio de aici sunt pline de discuții despre Molenbeek care arată indignare, furie, vină, disperare, dar nu surprindere. Atacurile de la Paris au fost cele mai recente dintr-o litanie de incidente jihadiste în ultimii doi ani, ce au implicat persoane cu legături în Molenbeek, inclusiv schimbul de focuri de la un muzeu evreiesc din Bruxelles, în 2014, atacurile de la Charlie Hebdo și atacul eșuat din trenul Thalys”, arată sursa citată.
Lipsa surprinderii e logică, pentru că înaintea emergenței jihadismului, Molenbeek și-a atras o reputație proastă. Majoritatea celor din Bruxelles au o slabă înțelegere despre ce e jihadismul și cum a ajuns să lege Bruxellesul de Paris, Irak și Siria, dar erau deja conștienți că Molenbeek avea rate ridicate de crime minore.
“Elitei politice belgiene pare să îi convină pasarea răspunderii la cei din spate, cum a fi fostul primar socialist din Molenbeek, Philippe Moureaux. Sau să dea vina pe anumite moschee, așa cum premierul Belgian Charles Michel a făcut recent”, scrie Tim King.
Dar problema dificilă e că eșecurile din Molenbeek arată ceva despre disfuncționalitățile profunde ale statului belgian. Faptul că Molenbeek a fost lăsat să devină un ținut al jihadiștilor spune ceva despre structurile statului belgian și despre Bruxelles, în mod special.
Exemplul cartierului Molenbeek, explica Tim King, este că se remarcă printr-o sărăcie și lipsă a legii aflate în proximitatea centrului unei capitale europene, mai mult centrul Uniunii Europene, cu ale sale sedii de instituții. De alfel, atacurile din 22 Martie au lovit chiar în apropierea sectorului European al Bruxellesului, acolo unde sunt localizate sediile instituțiilor europene.
Potrivi sociologilor, Molenbeek se apropie de modelul orașelor americane: suburbii înstărite, aflate în jurul unui centru golit din cauza sărăciei și dezamăgire. Norma europeană, cum vedem în centre urbane ca Paris sau Londra, concentrează zonele cele mai înstărite în centru. Dar aici nu e numai despre un cartier din Bruxelles. E despre însuși sistemul de stat al Belgiei. Care, vedem acum, nu pare capabil să asigure securitatea propriilor cetățeni.
În 19 Martie, ca urmare a arestării lui Salah Abdeslam chiar în Belgia, Interpol a emis către cele 190 de state membre o atenționare pentru creșterea vigilenței la granițe. Ulterior atacurilor de la Paris de anul trecut, Interpol a emis mai multe avertismente în care spunea clar că există nu posibilititatea, ci probabilitatea unor noi atacuri teroriste pe teritoriul european. Vedem ce a urmat, iar extra-vigilența la granițe nu ajută foarte mult, în condițiile în care am văzut cu toții că atacurile teroriste din Europa sunt duse la capăt de cetățeni europeni. Degeaba caută autoritățile vinovații la granițe, când ei fac parte chiar dintre cei pe care liderii momentului trebuie să îi protejeze. Cu cărți de identitate proprii, înregistrați în Franța sau Belgia, aceștia nu mai sunt problema unei amenințări venite din afara Europei. Jihadul s-a mutat cu Coran și bagaje în chiar inima Europei.
