Pe aceeași temă
America tocmai l-a ales pe Barack Obama, "pana nu demult doar un copil slabut cu nume haios", drept cel de-al 44-lea presedinte al Statelor Unite. Acestea sunt chiar cuvintele folosite de Obama pentru a se autocaracteriza, dar care rezuma perfect ascensiunea meteorica a unui om nascut dintr-un fermier din Kenya si o mama din Kansas si care a intrat pe scena politica nationala in urma cu 4 ani. Va ocupa, in scurt timp, cea mai inalta functie publica a statului american si, pe buna dreptate, cel mai important post politic al intregii planete, intr-un moment de ratacire si disperare a Americii, un moment de criza economica profunda si de reintoarcere a unor conflicte periculoase pe plan international.
Cu toate acestea, campania electorala, care a durat 22 de luni, a fost un triumf pentru procesul politic din Statele Unite. Pe plan international, ar trebui sa restabileasca increderea restului lumii in procesul politic democratic, ca fiind singura cale prin care cei slabi si nereprezentati vor beneficia de o distributie echitabila a resurselor economice. Fara indoiala, este cel mai mare pas facut pana astazi in directia vindecarii discriminarii rasiale, care, asa cum si John McCain a admis in discursul sau de acceptare a infrangerii in alegerile prezidentiale, "a patat pentru prea mult timp reputatia natiunii noastre, negand unei parti semnificative a populatiei posibilitatea de a se bucura de toate drepturile cetateniei americane".
Contracandidatul sau republican a recunoscut ca Obama a hranit sperantele a milioane de americani indecisi, care credeau in mod eronat ca nu aveau nimic de castigat de pe urma alegerii unui presedinte american, fapt demonstrat si de cifra record a celor prezenti la urne. Multi tineri, electoratul de culoare si cei aflati la marginea societatii au lasat de-o parte apatia si sentimentele de alienare si au stat, uneori, cu orele la cozi imense pentru a vota pentru un candidat care a reusit sa ii convinga ca mesajul schimbarii le era de fapt destinat lor.
Schimbarea garzii
Mii de oameni au cantat si dansat in fata Casei Albe, al carei ocupant, George W. Bush, a devenit un personaj complet irelevant cu mult inainte de acest vot istoric. Bush nu este atat de rau precum a fost portretizat de media, iar istoria ar putea chiar identifica nuante pozitive in mandatul sau prezidential. Dar confruntandu-se cu provocari precum terorismul, saracia globala si degradarea mediului, a fost total nepregatit. Cele doua mandate prezidentiale ale sale au fost marcate de autosuficienta si aroganta, dar au existat si actiuni iresponsabile, precum campania prost planificata de rasturnare a regimului Saddam Hussein. Presedintele ales gaseste puterea si reputatia Americii saracite, din cauza actiunilor dezastruoase ale predecesorului sau, si nu va fi deloc usor sa repare raul facut.
In ultimii 8 ani, capitalismul de cumetrie a parut ca predomina. Corporatiile puternice, al caror promotor a fost foarte nepopularul vicepresedinte Dick Cheney, au realizat profituri record. Wall Street-ul, inima sectorului financiar, a fost martorul unor decizii pe sub mana in zona creditelor ipotecare, asumate de catre bancile de investitii si de catre anumiti speculatori bine plasati care aproape au impins tara in cea mai grava recesiune din 1930 incoace. Inechitatile s-au accentuat, veniturile familiilor din clasa mijlocie au fost serios afectate, iar infrastructura tarii a intrat in declin.
Nu este deloc surprinzator faptul ca, in timpul cursei pentru Casa Alba, ambii candidati au propus platforme electorale antisistem. Washingtonul ajunsese sa reprezinte suprematia intereselor speciale, exemplificate prin grupurile de lobby de pe colina Capitoliului, sediul Congresului, al caror scop principal parea sa fie orientarea banilor federali spre clientelele lor economice. Toate acestea au ajuns sa simbolizeze decadenta politicului, decadenta sistemului. Desi amandoi senatori, atat Obama cat si McCain au candidat pe platforme orientate impotriva establishment-ului propriului partid. McCain era proimigratie si dezinteresat de temele sociale care-i obsedau pe republicanii standard – precum avortul si casatoriile intre persoanele de acelasi sex. Prioritatea sa era politica externa, necesitatea de a restabili locul Americii in lume. Insa, pe fond, chiar inaintea crah-ului financiar, majoritatea americanilor erau preocupati de politica interna, doreau ca lucrurile sa functioneze din nou in America, sa revina la normalitate. Povestea sa personala, aceea a unui erou de razboi neinduplecat, care a supravietuit timp de 5 ani intr-o inchisoare vietnameza, a fost hiperpromovata in campanie si adesea perceputa drept intruchiparea spiritului american autentic, perseverent, care nu renunta niciodata si care se opune spiritului esential conciliant.
Insa istoria personala a lui Obama a fost mai remarcabila si mai potrivita pentru o America in plina schimbare. A crescut in Hawai, intr-un mediu multirasial, parintii sai (mama alba si tatal de culoare) cunoscandu-se in timpul facultatii. Varietatea culturilor cunoscute pe parcursul primilor 18 ani a fost o experienta care-i va modela decisiv viziunea asupra lumii, dandu-i totodata increderea in sine si ambitia de a tinti cat mai sus, mai intai ca student la prestigioasa Facultate de Drept a Universitatii Harvard, apoi ca avocat angajat in demersul de a conferi putere comunitatilor sarace de negri din partea de sud a orasului Chicago.
Un mentor influent al sau a fost reverendul Jeremiah Wright, ale carui predici incediare impotriva unei Americi arogante si bigote au fost foarte aproape sa deturneze campania lui Obama de obtinere a nominalizarii Partidului Democrat, atunci cand au fost transmise pe YouTube. Pe parcursul ultimului an, cei doi candidati au fost aproape la egalitate in sondaje. In mod constant, s-au ridicat semne de intrebare legate de experienta lui Obama sau daca valorile sale exprima suficient de mult valorile majoritare pentru a uni tara. Insa pe parcursul unei campanii energice, Obama a reusit sa convinga electoratul nehotarat, in special pe muncitorii din productie (asa numitii americani blue collar), dintre care cei mai multi erau catolici si optasera timp de 28 de ani, in ultimii 40 de ani, pentru un republican la Casa Alba.
Cine l-a votat pe Obama?
Exit poll-urile au aratat ca rasa nu a fost un factor electoral decisiv si ca Obama a primit chiar voturile electoratului alb din clasa mijlocie, in state cheie precum Pennsylvania si Michigan. A fost capabil sa dea viata idealurilor democratiei, libertatii, oportunitatii si solidaritatii considerate a fi ingredientele care au permis succesul Americii ca natiune libera si autonoma. Viziunea sa asupra politicii externe nu a creat teama. Este deschis afirmarii influentei Statelor Unite pe plan global, in numele pacii si securitatii. In discursul sau de confirmare a victoriei in campania prezidentiala, i-a avertizat pe tiranii care vor fi tentati sa exploateze declinul puterii Statelor Unite cauzat de erorile ultimilor 8 ani. Sub Obama, o revenire la o politica externa izolationista nu este posibila.
Ascensiunea lui Obama vine intr-un moment in care americanii s-au obisnuit cu diferenta etnica, chiar si in locurile unde, pana de curand, majoritatea era covarsitor alba. Minoritatile etnice si rasiale vor deveni majoritare pana in 2042, conform prognozelor realizate de Census Bureau. Multi dintre nou veniti, inclusiv est-asiatici si hispanici, i-au depasit deja pe americanii de culoare care continua sa fie mai putin eficienti, reprezentand inca mare parte din clasa de jos. Daca un presedinte birasial va reusi sa ii motiveze in special pe tinerii afro-americani sa adopte un stil de viata cu un scop bine definit, atunci efectul ar putea fi consolidarea stabilitatii sociale si renasterea acelor orase americane precum Washington D.C., Detroit si St. Louis populate in majoritate de afro-americani.
Aceasta a fost, cu siguranta, o competitie electorala care a schimbat raportul de forte in politica americana. De obicei cine avea cel mai amplu buget de campanie dispune de un avantaj cheie, iar America corporatista avea grija ca avantajul sa fie de partea republicanilor. De aceasta data insa, democratii au fost cei care au strans cei mai multi bani datorita contributiilor facute de milioanele de simpli sustinatori.
Cele mai mari retele de televiziune au fost nevoite sa cedeze influenta in fata Internetului unde tinerii, in special, au prins gustul dezbaterilor politice. YouTube-ul (un simbol al politicii de tip participativ) a deconstruit multe dintre miturile de campanie, precum afacerea Jeremiah Wright, promovand, pe parcursul celor 22 de luni, numeroase instantanee necenzurate si necosmetizate, ba chiar nepoliticoase.
Dreapta religioasa nu a avut forta politica pe care multi o anticipau, cel putin nu pe fondul unor alegeri in care buzunarul a fost cel care a decis directia in care oamenii isi vor orienta votul. Cei mai multi dintre americani sunt de centru si se simt alienati de politica partizana a Washingtonului. In 2000, au crezut ca George W. Bush este un republican pragmatic, insa au fost dezamagiti de acesta, care s-a dovedit a fi un ideolog profund conservator.
Obama a reusit sa inspire si sa ofere speranta. Insa acum el va trebui sa conduca ferm si sa demonstreze abilitatea de a negocia de pe o pozitie slaba, atat pe plan intern, cat si pe scena globala. Republicanii au fost invinsi, insa dispun de suficiente locuri in Congres pentru a respinge orice proiect legislativ cu care nu sunt de acord. Ar fi un dezastru daca bilantul mandatului de 4 ani al lui Obama ar reprezenta un blocaj pentru multe dintre reformele intarziate (precum legislatia din domeniul asigurarilor de sanatate), dar atat de necesare pentru reducerea polarizarii sociale si economice. Cu siguranta ca republicanii se vor lupta pe viata si pe moarte pentru a preveni numirea de judecatori liberali la Curtea Suprema.
Timpul ne va arata, in curand, daca Obama este capabil sa mobilizeze opinia publica americana pentru a convinge un Congres, deseori arogant si de neatins, sa puna capat anilor de divergente si de stagnare. Progresul si stabilitatea nu doar a Americii, dar si a restului lumii, depind de Obama.
(Subtitlurile apartin redactiei)
Traducere din limba engleza de Octavian Manea
