Pe aceeași temă
Violenţa religioasă sau motivată religios e, până la urmă, un dogmatism care cuplează perfect cu orice alt dogmatism. Iar tăcerea impusă de la un cap la altul al Occidentului de Marii Preoţi ai multiculturalismului, corectitudinii politice, socialismului, anticolonialismului şi ai atâtor alte forme de ură de sine e tot un dogmatism. Amândouă sunt religii eşuate în bigotism şi amândouă au unul şi acelaşi inamic: Libertatea.
Dacă nu ţinem să devenim caricaturi, am face mai bine să uităm de caricaturi şi de limitele caricaturii. Ar trebui să înţelegem, în frunte cu Cristian Tudor Popescu, că vorba după care gusturile nu se discută s-a schimbat şi spune, mai nou, că gusturile se execută! Nu. Asaltul islamic de la Paris nu are legătură cu caricaturile publicate în nefericitul Charlie Hebdo. Sau are. Dar numai dacă îi socotim caricaturişti şi pe miile de mii de americani, spanioli, englezi, indonezieni, israelieni, marocani, algerieni ucişi la întâmplare, în numele Islamului.
Atacurile de la Paris au început în redacţia Charlie Hebdo doar pentru că ucigaşii aveau nevoie de un pretext şi de o semnătură. În rest, orice discuţie pendulează între naivitate şi prostie savantă. După atâţia ani de discuţie mustind de isteţime avem nevoie de claritate. În lipsa ei, riscăm să trăim cele două erori care sting o civilizaţie: să nu ne înţelegem adversarul şi să nu ne înţelegem pe noi.
Orice jurnalist e dator să înţeleagă că măcelul jurnalistic de la Paris are un context. Nimic nu poate şterge unicitatea acestei grozăvii, încoronată de abjecţia scenei în care un viteaz mascat se abate din drum pentru a împuşca în cap un poliţist rănit, căzut, în agonie, pe trotuar. Însă fiecare dintre ororile ultimilor mai bine de 20 de ani are o unicitate respingătoare. Oricât de şocant, atacul de la Charlie Hebdo nu e o premieră, ci un bis în abis. Sigur, avem toate motivele să vedem în acest act de barbarie o ilustrare directă a urii faţă de expresia liberă. În fond, de la apariţia omului cu un stylus şi o tăbliţă în mână, definiţia barbariei e egală cu suma mijloacelor folosite pentru a sfărâma tăbliţa şi a reteza mâna care scrie. Însă concluzia sfâşietoare după care libertatea de expresie a fost împinsă pe eşafod nu e suficientă. Căci atacul împotriva satirei din paginile Charlie Hebdo are un context, adică vine după atâtea şi atâtea asasinate în masă. Comise în numele cui? Răspunsul întârzie sau e evitat. Nimeni nu vrea să spună Islam pentru că nimeni nu îndrăzneşte să înfrunte şantajul moral şi autocenzura impuse de la un cap la altul al Occidentului de ceva ce trece drept respect pentru alte culturi. Fără un răspuns răspicat, Occidentul rămâne în situaţia paralizantă în care e silit să se apere de un inamic fără nume. Învăţaţi captivi ai duhurilor uitate în biblioteci, dar şi figuri militante care ţin să ne reeduce de pe ecran ne spun întruna că adevăratul Islam a fost trădat, că violenţa şi intoleranţa nu au legătură cu învăţătura islamică, că tot ce credem în clipele în care tremurăm în metrou la apariţia unei siluete înfăşurate în hijab e o năzărire rasistă. Bine. Dar atunci ce facem cu revoluţiile anti-progres, dictaturile, cenzura, degradarea, execuţiile, mutilările, frica de şcoli, sila de femei, izgonirea medicilor şi a vaccinurilor, interdicţia imaginilor foto şi a muzicii care se ţin lanţ şi ştreang în lumea de confesiune islamică? Cum se numeşte originea lor comună? O răstălmăcire a Islamului? Poate. Vă mai aduceţi aminte de replica decembristă despre întinarea idealurilor socialiste? Dar de teoria occidentală care cere dreptul la o nouă încercare, pentru că marxismul e o teorie perfectă mereu aplicată greşit?
Nu trebuie să uităm că lucrurile n-au stat vreodată altfel: orice religie e ce fac oamenii din ea. Putem discuta despre Islam radical sau rău înţeles sau fundamentalist, dar nu putem evita bănuiala că e ceva în neregulă cu Islamul şi, mai ales, cu drept-credincioşii lui. Kitschul socio-economic servit zilnic de analiza mediilor de informare şi politice e un rebut. Marginalizarea, sărăcia, lipsa de şanse, rasismul obligatoriu al europenilor nu explică nimic. Și alţii sunt săraci, oropsiţi şi călcaţi în picioare, dar nu se ocupă cu decapitări, bombe şi găuriri de ziarişti. Cine aşteaptă prima răscoală într-un China Town sau prima bombă româno-bulgară la Londra va muri de bătrâneţe sau frustrare.
Adevărul contează şi, tocmai din acest motiv, e cea mai mare putere sau cel mai mare păcat al lumii. Aici, şi nu în altă parte, stă curajul care a transformat în cadavre caricaturiştii de la Charile Hebdo. Acest mic şi antipatic grup de stângişti vitriolici a dus mai departe firul uitat al gazetăriei pamfletare europene care râdea gros de monarhia britanică, pe când gazetele se făceau în pivniţe londoneze de secol XVIII, şi de tronul francez, pe când independenţa se refugiase în Olanda şi tipărea gazete ilustrate pe banii patricienilor din Amsterdamul secolului XVII. Dacă lecţia lor nu e înţeleasă, cărăm ca fraierii placarde cu „Je suis Charlie!“. Nu e de ajuns să mergi la miting, să arăţi că „Je suis Charlie!“ şi să crezi că te întorci acasă erou. După care, de a doua zi, Je suis speriat şi conformist. Democraţia şi adevărul nu se grădinăresc pe la demonstraţii după încă un cap tăiat şi încă un ziarist ciuruit. Acolo putem fi toţi democraţi şi curajoşi pe gratis. Democraţia şi adevărul se cultivă zilnic. Spunând ce crezi că e adevărat în faţa şefului de birou, în faţa consensului luminat, la cafenea şi în întrunirile publice la care eşti chemat să îţi dai cu părerea, dacă asta e meseria pe care ai ales-o. Asta au făcut ziariştii de la Charlie Hebdo. Mesajul lor e, deja, uitat. Nicio televiziune britanică n-a îndrăznit să îşi ilustreze reportajele cu caricaturile publicate în Charlie Hebdo. Frica domneşte şi va domni mai departe. Suntem în faţa posibilităţii distincte ca societatea civilă, de care facem atâta caz la decernări de premii şi lauri, să înceteze să funcţioneze în chiar lumea care i-a dat naştere. Inamicul extern poate conta pe inamicul intern. Violenţa religioasă sau motivată religios e, până la urmă, un dogmatism care cuplează perfect cu orice alt dogmatism. Iar tăcerea impusă de la un cap la altul al Occidentului de Marii Preoţi ai multiculturalismului, corectitudinii politice, socialismului, anticolonialismului şi ai atâtor alte forme de ură de sine e tot un dogmatism. Amândouă sunt religii eşuate în bigotism şi amândouă au unul şi acelaşi inamic: Libertatea.
Pentru cine nu înţelege sensul ultim al acestui cuvânt, trebuie repetat că libertatea presupune şi caricaturi extreme în pagina de ziar, şi alegeri libere şi dreptul de a fi altfel, şi măsura şi răspunderea propriilor acţiuni, dar e mai mult decât toate la un loc. Libertatea, aşa cum a clădit-o lumea care a început cu - pardon! - Pericle, Roma şi tradiţia iudeo-creştină, e un fel de viaţă în care oamenii au curajul să trăiască fără dresură şi să râdă de propriul curaj. Asta a fost ţinta ucigaşilor de caricaturişti şi aşa arată războiul declanşat, dinăuntru şi dinafară, împotriva Occidentului. Adevărul e că libertatea a fost, dintotdeauna, insuportabilă şi a ridicat împotrivă urgii, disperări şi culturi promiţătoare de supunere, linişte şi moarte funcţională cu oameni în viaţă. Suntem în mijlocul unei noi încercări şi nu trebuie să greşim confundând unul sau altul dintre aspectele libertăţii cu libertatea însăşi. Nu ne mai putem permite să ne ascundem după cuvinte sau să căutăm adăpost în spatele teoriilor politicoase. Libertatea nu se negociază şi nu poate trăi cu agrementul inamicilor. Cineva încearcă să stabilească prin forţă cum trăim, ce avem voie să spunem şi cât avem voie să gândim. Cum se numeşte, cum loveşte şi pe cine loveşte acel cineva nu contează. Ziariştii de la Charlie Hebdo nu erau teologi şi nu despicau polemic versetele Coranului. Ziariştii de la Charlie Hebdo râdeau de nişte brute înfăşurate în versete islamice şi au fost ucişi tocmai pentru că au dovedit o libertate insuportabilă.
Evenimentele de la Paris s-au încheiat, vineri seară, într-o baie de sânge. Va mai urma. Ce e de făcut? Exact ce am refuzat până acum. Va fi extraordinar de greu, pentru că va trebui să rostim adevărul după ce ne-am obişnuit să îl astupăm cu atâtea şi atâtea formule plăcute şi convenabile. Franţa e o ţară cu cinci milioane de musulmani şi cu un excelent aparat de securitate depăşit de enormitatea situaţiei cu care se confruntă. Uşurinţa cu care o mână de terorişti de extracţie internă s-au mişcat sub presiunea a 90.000 de poliţişti şi militari spune mult. Adevărul e că marile concentrări musulmane urbane din Franţa au ieşit de sub controlul statului francez. De aici înainte, soluţia presupune revocări de cetăţenie, expulzări şi alte măsuri radicale care vor scandaliza corul bien pensant. Norma de civilizaţie occidentală trebuie impusă, nu împotriva musulmanilor, ci cu sprijinul acelei mari majorităţi care vrea, pur şi simplu, să trăiască în Franţa, pentru că Franţa nu e Yemen.
Avem de ales. O viaţă responsabilă, curajoasă, uneori dificilă şi deloc egală cu La vie en rose. Sau o viaţă de clişee, frică şi laşitate perfect egală cu La vie en merde.
P.S. Unde e marele erou Eric Snowden? Ar fi mare nevoie de pilda lui de curaj împotriva monstrului american care încearcă să ne controleze viaţa.
Comentarii 23
Sandu Potrivitu - 02-03-2015
Dom'le, d-vs. sunteti un tip destept! Ati sesizat ceva uluitor de comun dar lucrurile comune le pot spune doar cei foarte destepti care nu se tem de ironii; cam acelasi lucru e si cu patriotismul! Dar... cand se vedea clar ca 'mnealui Traian si 'mneaei Elena is cum is cine ne impunea tacere si ne arunca in abisul nondemocratiei si a incorectului politic? Sa-i redam?! Pai da: Macovei, azi dizidenta si satula de euro la B., Traian, azi euro-s banii-n cont, Baconski, scaldatorul din Paris si umbra tatalui, Preda, azi exemplu lingaului gaunos si...
RăspundeFabrice Anselmo - 01-19-2015
Domnule,! va vad, cu ochii mintii, pren Temesoara trecand dispretiutor la toate si indiferent la valvataia noii lumi care v-a aruncat den tren si huruie 'nainte neluand seama la victime dara azi va felicitez; Incrementa atque decrementa... dzicea un mare savant si un netalentat domn al Moldovei care,domn, aliindu-se cu Petru cel Mare a stapanit la Iasi doar 11 luni: sic transit... Si, drept al meu stimat pecuvantator, va intreb: au izgonirea Sadamului si a Gadafiului nu contribuit-au si astea la dezlantuirea haosului in lume? iara Evropa si tot Apusul nu culeg furtuna dupa semintele vantului? Salutem dat, maiores!
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-16-2015
CARE ADEVAR ? Ca simbolurile considerate sacre de catre niste zeci de milioane de oameni pot fi terfelite, doar ca sa aratam cat de "curajosi" suntem ? Sau ca sa ni se vanda bine ziarul ? In afara de fundamentalisti sunt atatia anonimi care trebuie sa accepte " libertatea de expresie" de tipul asta.Ei nu-l vor jigni niciodata pe Iisus, fiindca iau in serios asa ceva! Libertatea mea se sfarseste acolo unde incepe libertatea celuilalt.
RăspundeMishu - 01-16-2015
Clar! Adevarul trebuie rostit cu tot curajul, pana nu e prea tarziu. Aveti perfecta dreptate, dle Ungureanu. Subscriu!
RăspundeAnton Marius - 01-12-2015
Este una a scrie negru pe alb si este altceva a gindi numai in alb si negru, fara a mai aduce vorba de coloratura. Intre alb si negru sint o multime de nuante de gri si vine mai apoi curcubeul cu mile de nuante pe care le poti obtine amestecind culorile. Problema este atit de complexa incit o abordare simpla face mai mult rau decit bine. Drumul este de la analiza la sinteza si nu invers. Daca analizam sinteza a nu ne miram ca acostam in portul lui Orban, CV Tudor sau LE Pen si pasim pe cheiul lui Ceausescu. O caricatura unde jos scrie "Fara cuvinte" spune mai multa decit un Roman, dar parerile simpliste ne lasa "Fara cuvinte", de obicei sint pur si simplu retorice, fara continut.
Răspunderevista22fil - 01-12-2015
Exista "o cultura care o respinge pe cealalta, ceea ce intr-un final duce la violenta si moarte. Avem un ecou trist in masacrul tragic de la Paris", a spus Papa corpului diplomatic de la Vatican. Acest lucru il stie acum intreaga lume! Se asteapta, din partea inteleptului si cinstitului Francisc, sa faca, in continuare, pasul salvator : sa propuna (inceapa) o serie de intalniri cu conducatorii celorlalte religii monoteiste importante - iudaism, islamism -, si sa convina cu acestia un program de apropiere a lor, de corectare a marilor diferente care le separa si, mai ales, un comportament civic, democratic al acestora, bazat pe respectarea diferentelor de opinii. Daca ar fi toti conducatorii acestor religii intelepti si cinstiti, adevarati iubitori ai credinciosilor, ar trebui sa convina ca religiile si cartile 'sfinte' respective au fost, initial, creatii ale puterii mintii oamenilor, deci care este indicat sa fie corectate, imbunatatite, modernizate, pe calea unificarii acestora, eliberandu-le de misticism, de ipoteze nerealiste, de partea referitoare la minuni, la existenta diavolului, la 'crede si nu cerceta', etc. Intelegerea dintre capii bisericilor ar trebui sa ia in considerare si stadiul actual al descoperirilor fundamentate (verificate) stiintific. 'Cartea' rezultata din intelegerile dintre cele trei religii trebue sa contina invataturile principale referitoare la bunul comportament dintre toti oamenii (inclusiv cele extrase din actualele carti 'sfinte', la respectul reciproc, egalitatea deplina in drepturi si datorii, a tuturor oamenilor, indiferent de rasa, de sex, de locul lor pe pamant. Cartea ar trebui sa aiba si indrumare-anexa, cu reguli unitare care sa stea la baza educarii copiilor, a oamenilor de toate varstele, menite sa le deschida mintea si sufletul, sa ii apropie (cu deplina incredere) unii de altii. O asemenea Carte ar trebui sa fie si baza conceptiilor politice pasnice, care sa ii apropie (imblanzeazsca) pe oameni si in domeniul politic.
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-12-2015
Foarte mare atentie la frustrari ... ele aduc razbunare si anarhie. Ele au decapitat nobilimea franceza, nobilimea rusa, ele l-au adus la putere pe Hitler ( nu Hitler inspaimanta ci milioanele de brate intinse, lacrimile femeilor si copiilor mangaiati pe cap de catre acesta ). Fundamentalismul agresiv este o expresie a frustrarii. MARE atentie la toate motivele si focarele de frustrare. Nu uitati ca si pe teritoriile locuite majoritar de rusi care apartin Ucrainei exista victime si stiti foarte bine ca prin preajma nu mai e vorba doar de AKM-uri sau AG-uri care se descarca impulsiv... Regretele tardive ar fi inutile la fel ca acuzele sau opiniile post-factum. Inainte de a vorbi, trebuie sa incarcam sa gandim la consecinte, nu ?Vorba aia din batrani: " Gura bate curu "
RăspundeMIRCEA - 01-11-2015
@profesoru Cauza economica nu prea sta in picioare. Cei care au lovit turnurile gemene erau absolventi cu studii superioare, situatii materiale foarte bune. Deci daca alte cauze nu indraznim macar sa discutam , putem afirma ca masacrul recent din Franta a fost comis de 3 tineri zapaciti. Si viata merge inainte si , vorba marelui filozof Gheorghe Hagi, " speram sa fie bine ca sa nu fie rau."
RăspundeoSorin - 01-11-2015
cum sa nu fie teroristi turci ??? unul dintre ei chiar a incercat sa-l ucida pe Papa Ioan Paul al II-lea ... si chiar zilele astea la Stambul -
RăspundeCHARLIE - 01-11-2015
Cand Sarkozy a fost ministru de interne el s'a referit la mediul in care cresteau asasinii din periferia Parisului drept :la racaille. Bineinteles el a fost clasficat drept racist.
RăspundeFibonacci - 01-11-2015
Daca permiteti !" Parerea maestrului Ion Cristoiu in EvZ:GANDUL LUI CRISTOIU. O imbecilitate motata: solidarizarea cu cei de la Charlie Hebdo!Autor: Ion Cristoiu | duminică, 11 ianuarie 2015 . " P.S. Daca d-l Cristoiu ar fi fost coleg cu ziarsitii de la Charlie Hebdo, de mult se termina cu ei ! Si ca sa vedeti pana unde merge josnicia acestui individ, uitati ce scrie el dupa asasinatul barbar:" Bag seama ca unii dintre caricaturistii de la Charlie Hebdo aveau companioane sau pe romanește concubine." ! Asta este problema !! Iar amaratul de Cristoiu face ...lambada !
Răspunderevista22fil - 01-11-2015
Este aceasta redare mai citibila? ro.wikipedia.org/wiki/Jihad --------- Extras : (ii) Dar al-Harb (reÈ™edinÈ›a Războiului), restul lumii, care se împarte în două: - Ahl al-Kitab – „Poporul CărÈ›iiâ€, format din Evrei È™i CreÈ™tini;[15] - Mushrikun – politeiÈ™tii, idolatrii (sau kafirun - păgânii). Cei dintâi păstrează o revelaÈ›ie adevărată, chiar dacă incompletă sau nedesăvârÈ™ită, de aceea beneficiază de toleranță, cu condiÈ›ia să accepte statutul de subordonaÈ›i (dhimmi[16]) È™i să plătească un tribut (jizya). Acesta este sensul în care este interpretat îndeobÈ™te versetul: „LuptaÈ›i-vă împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu È™i în ziua de apoi È™i nu opresc ceea ce a oprit Dumnezeu È™i nu mărturisesc mărturia adevărată – dintre cei cărora li s-a dat Scriptura (s. n.) – până ce nu dau tributul (jizya) din mână È™i sunt umiliÈ›i†(IX, 29).[17] Există versete în Coran chiar mai binevoitoare față de harbis decât acesta. De exemplu: „Cei ce cred, fie Iudei, fie CreÈ™tini, fie Sabei, dacă numai cred în Dumnezeu È™i fac bine vor primi răsplata lor de la Domnul lor È™i nu va veni frică peste ei È™i nu se vor întrista.†(II, 59)[18] „Credem în Dumnezeu È™i în ceea ce ni s-a trimis nouă È™i s-a trimis lui Avraam, Ismael, Isaac, Iacob È™i seminÈ›iilor È™i ce s-a dat È™i lui Moise, lui Iisus È™i profeÈ›ilor din partea Domnului lor. Nu facem deosebire cu ei; suntem doar moslemi.†(III, 78)[19] TotuÈ™i, aversiunea lui Mahomed față de Evrei È™i de CreÈ™tini nu poate fi pusă la îndoială: „Într-adevăr, Mesia Iisus, fiul Mariei, este un trimis al lui Dumnezeu È™i cuvântul Său pe care l-a pus în Maria È™i duhul Său. CredeÈ›i în Dumnezeu È™i în trimisul Său È™i nu spuneÈ›i nimic despre Treime… Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu… El să aibă un fiu?†(IV, 169)[20] „Zic jidovii: Ezra este fiul lui Dumnezeu È™i Nazarinenii zic: Mesia este fiul lui Dumnezeu! Acesta este cuvântul lor în gurile lor… Bată-i Dumnezeu. Cât sunt de proÈ™ti!†(IX, 30)[21] ÃŽn ce priveÈ™te pe mushrikun, aici lucrurile sunt ceva mai dure, aceÈ™tia având cel mult trei alternative – îmbrățiÈ™area credinÈ›ei musulmane, sclavia sau moartea[22]. „Dacă întâlniÈ›i necredincioÈ™i, jos cu gâturile, până ce i-aÈ›i măcelărit, È™i legaÈ›i tare cătuÈ™ele lor! Și după aceea sau îndurare, sau răscumpărare, până ce a depus războiul sarcina sa.†(XLVII, 4 sq.)[23]. … Bată-i Dumnezeu. Cât sunt de proÈ™ti!†(IX, 30)[21] ÃŽn ce priveÈ™te pe mushrikun, aici lucrurile sunt ceva mai dure, aceÈ™tia având cel mult trei alternative – îmbrățiÈ™area credinÈ›ei musulmane, sclavia sau moartea[22]. „Dacă întâlniÈ›i necredincioÈ™i, jos cu gâturile, până ce i-aÈ›i măcelărit, È™i legaÈ›i tare cătuÈ™ele lor! Și după aceea sau îndurare, sau răscumpărare, până ce a depus războiul sarcina sa.†(XLVII, 4 sq.)[23]'. ---- Coment.: Jihadul (lupta), conform Coranului est
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 01-11-2015
INTOLERANTA SI TOLERANTA EXCESIVA SUNT CAIZELE ADANCI ALE STARII DE CRIZA PE CARE O TRAVERSEAZA SOCIETATEA FRANCEZA. FRANCEZII AU CE AU SEMANAT. SE PARE CA DE LA BUCURESTI ACEASTA REALITATE TRISTA SE VEDE MAI CLAR. LUAREA DE ATITUDINE A LUI TRAIAN UNGUREANU AR TREBUI SA AJUNGA PE MASA AMBASADORULUI FRANCEZ DE LA BUCURESTI SI CHIAR PE MASA PRESEDINTELUI FRANTEI. DAR VOR TINE SEAMA NISTE OAMENI CU IDEOLOGIE SOCIALISTA DE ACEST GRAV SEMNAL DE ALARMA TRAS LA BUCURESTI?
Răspundemihail dumache - 01-11-2015
Excelent articol! Intr-adevar, lumea noastra este paralizata (in numele multiculturalismului, corectitudinii politice, anticolonialismului, socialismului marxist, ecologismului si a altor isme, al unui sens al educatiei in spiritul unui relativism obscur si devalorizant) de faptul ca este obligata sa se apere in fata unui inamic fara nume (este islamul, este fundamentalismul islamic, este integrismul islamic, este terorismul de tip jihadist islamic?) dar care are totusi ceva in comun (termenul islam). Deci, problema civilizatiei noastre este religia islamica, iar solutia o da autorul, pentru Franta (si, ca model de urmat si pentru Romania, in viitorul apropiat): marile concentrari musulmane urbane, iesite de sub controlul statului francez trebuie readuse sub autoritatea statului, singur in masura sa foloseasca violenta impotriva celor care nu respecta legea. Ramane de vazut cat va fi respectat statul de drept. Din pacate, aceasta urgenta social-politica ar putea fi inteleasa in sens democratic printr-o victorie electorala a partidelor nationaliste, antieuropene, antidemocratice, populiste (Frontul National, deja are notorietate, ca si liderul sau Marie le Pen). Depinde inca de noi, dar timpul nu e in favoarea noastra.
RăspundeTheodor Marcean - 01-11-2015
Orfanii arabi crescuti in orfelinatele franceze nu au o soarta diferita de orfanii romani care pleaca,la majorat,din orfelinate,fara o meserie si fara un loc de munca.Societatea se revolta impotriva unor refuzati de societate,care au gasit,intamplator sau nu, o cauza care sa ii motiveze suplimentar impotriva cruzimii "concetatenilor".De aceea,manifestatia condusa de sefi de stat,de la Paris,mi se pare recunoastrerea neputintei liderilor politici de a imagina o societate in care se poate integra oricine.Nu m-as mira sa aud ca au avut victime,aceste demonstratii.
Răspundeprofesoru - 01-11-2015
@MIRCEA Raspund cererii tale - justificate - de evidentiere a cauzelor terorismului islamist. Cauza principala e nationalismul. Teroristii compara tarile esuate din care provin ei sau parintii lor - saracie, coruptie, oprimare - cu tarile occidentale in care traiesc. Si ajung la concluzia (eronata) ca situatia dezastruoasa din tarile de origine este vina Occidentului care intervine militar, economic si politic, le exploateaza si nu le lasa sa se dezvolte. De-aia nu exista teroristi turci: Turcia e o tara puternica, relativ prospera si libera, membra NATO. Turcii nu au complexe.// O alta cauza ar fi complexele personale. Unii dintre tinerii musulmani consdera ce mai bine sa fie eroi martiri decat vanzatori de pizza. Lupta pentru o cauza ii face sa se simta importanti.
RăspundeFelix - 01-11-2015
E un soi de contradictie interna aici. 1. Sau caricaturile au oferit doar un pretext asasinilor, care omoara sute de mii de oameni pe toate meleagurile, atunci insa discutia despre libertate si limitele ei nu are de-a face cu asasinatul. 2. Sau e vrba de discutia despre libertate aici, si atunci cei de la Charlie au fost omorati pentru caricaturi, si deci nu e vorba de un pretext. Personal impartasesc pozitia 1, nu mi-e clar ce pozitie are de fapt autorul.
RăspundeMIRCEA - 01-11-2015
@profesoru Vad ca afirmati cu multa siguranta non-cauzele. Puteti insa sa afirmati macar o cauza a acestor tipuri de atentate, in care vin indivizi si-ti trag gloante-n cap zbierand Alah Akbar, pentru un desen sau o vorba? Identificarea cat mai precisa a cauzelor ne pot conduce mai usor spre gasirea de solutii pentru inlaturarea efectelor.
Răspundestoica ovidiu - 01-11-2015
Bine argumentat , bine aplicat , bravo TRU .
Răspunderevista22fil - 01-11-2015
Va rog sa cititi : ro.wikipedia.org/wiki/Jihad --------- Extras : (ii) Dar al-Harb (reÈ™edinÈ›a Războiului), restul lumii, care se împarte în două: - Ahl al-Kitab – „Poporul CărÈ›iiâ€, format din Evrei È™i CreÈ™tini;[15] - Mushrikun – politeiÈ™tii, idolatrii (sau kafirun - păgânii). Cei dintâi păstrează o revelaÈ›ie adevărată, chiar dacă incompletă sau nedesăvârÈ™ită, de aceea beneficiază de toleranță, cu condiÈ›ia să accepte statutul de subordonaÈ›i (dhimmi[16]) È™i să plătească un tribut (jizya). Acesta este sensul în care este interpretat îndeobÈ™te versetul: „LuptaÈ›i-vă împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu È™i în ziua de apoi È™i nu opresc ceea ce a oprit Dumnezeu È™i nu mărturisesc mărturia adevărată – dintre cei cărora li s-a dat Scriptura (s. n.) – până ce nu dau tributul (jizya) din mână È™i sunt umiliÈ›i†(IX, 29).[17] Există versete în Coran chiar mai binevoitoare față de harbis decât acesta. De exemplu: „Cei ce cred, fie Iudei, fie CreÈ™tini, fie Sabei, dacă numai cred în Dumnezeu È™i fac bine vor primi răsplata lor de la Domnul lor È™i nu va veni frică peste ei È™i nu se vor întrista.†(II, 59)[18] „Credem în Dumnezeu È™i în ceea ce ni s-a trimis nouă È™i s-a trimis lui Avraam, Ismael, Isaac, Iacob È™i seminÈ›iilor È™i ce s-a dat È™i lui Moise, lui Iisus È™i profeÈ›ilor din partea Domnului lor. Nu facem deosebire cu ei; suntem doar moslemi.†(III, 78)[19] TotuÈ™i, aversiunea lui Mahomed față de Evrei È™i de CreÈ™tini nu poate fi pusă la îndoială: „Într-adevăr, Mesia Iisus, fiul Mariei, este un trimis al lui Dumnezeu È™i cuvântul Său pe care l-a pus în Maria È™i duhul Său. CredeÈ›i în Dumnezeu È™i în trimisul Său È™i nu spuneÈ›i nimic despre Treime… Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu… El să aibă un fiu?†(IV, 169)[20] „Zic jidovii: Ezra este fiul lui Dumnezeu È™i Nazarinenii zic: Mesia este fiul lui Dumnezeu! Acesta este cuvântul lor în gurile lor… Bată-i Dumnezeu. Cât sunt de proÈ™ti!†(IX, 30)[21] ÃŽn ce priveÈ™te pe mushrikun, aici lucrurile sunt ceva mai dure, aceÈ™tia având cel mult trei alternative – îmbrățiÈ™area credinÈ›ei musulmane, sclavia sau moartea[22]. „Dacă întâlniÈ›i necredincioÈ™i, jos cu gâturile, până ce i-aÈ›i măcelărit, È™i legaÈ›i tare cătuÈ™ele lor! Și după aceea sau îndurare, sau răscumpărare, până ce a depus războiul sarcina sa.†(XLVII, 4 sq.)[23]. … Bată-i Dumnezeu. Cât sunt de proÈ™ti!†(IX, 30)[21] ÃŽn ce priveÈ™te pe mushrikun, aici lucrurile sunt ceva mai dure, aceÈ™tia având cel mult trei alternative – îmbrățiÈ™area credinÈ›ei musulmane, sclavia sau moartea[22]. „Dacă întâlniÈ›i necredincioÈ™i, jos cu gâturile, până ce i-aÈ›i măcelărit, È™i legaÈ›i tare cătuÈ™ele lor! Și după aceea sau îndurare, sau răscumpărare, până ce a depus războiul sarcina sa.†(XLVII, 4 sq.)[23]'. ---- Coment.: Jihadul (lupta), conform Coranului este una 'majora'
RăspundeDaniel - 01-11-2015
Exceptional ...
Răspunderevista22fil - 01-10-2015
Traian Ungureanu, ziaristul excelent, curajos, pe care il ascultam seara de seara, la BBC, ne-a dat, si de aceasta data, o lectie de jurnalism militant. Un astfel de articol ar trebui sa fie 'disecat' in scolile de jurnalism, ca model pentru cei ce vor sa se dedice acestei profesii. Jurnalisti de talia lui Traian Ungureanu merita sa faca parte din 'a patra putere a statului'. El lasa urme adanci pe unde trece. Are o minte clara. De aceea reuseste sa puna punctul pe 'i' de fiecare data. Sa il felicitam si sa ii multumim!
Răspundeprofesoru - 01-10-2015
Problema nu e religia islamica. Crimele legionarilor nu erau cauzate de religia ortodoxa. Organizatiile musulmane au condamnat atentatul, inclusiv Universitatea Al-Azhar din Cairo - cea mai importanta instanta teologica sunnita.// Chinezii, romanii, bulgarii nu comit atentate, dar nici turcii din Germania, albanezii, bosniacii.// Dupa atentate mass-media occidentale ar trebui sa aiba rubrici permanente de caricaturi cu Mahomed. Pentru apararea libertatii de exprimare si pentru a "banaliza" religia islamica. Pentru ca musulmanii radicali sa inteleaga ca publicarea unor caricaturi cu Profetul nu e sfarsitul lumii.// Fortele de ordine trebuie sa actioneze mult mai decis impotriva clericilor si organizatiilor care promoveaza terorismul si violenta.
Răspunde