Marea Neagră: povestea cu tâlc a navei USS Donald Cook

La 12 aprilie, relata CBS News două zile mai târziu, un avion de luptă de tip SU-24 al Federaţiei Ruse a survolat în mod repetat, vreme de 90 de minute, distrugătorul american USS Donald Cook (DDG 75), aflat „într-o misiune de rutină“ în apele internaţionale din regiunea de vest a Mării Negre. Aeronava rusească era însoţită de un alt avion, care zbura la o altitudine mai mare.

Acest episod este doar unul dintre cele ca­re ilustrează clar dinamica înaltă a ten­siu­nilor tot mai mari între Rusia şi lumea oc­cidentală, legate în mod direct de situaţia de criză din Ucraina, de de­cizia Moscovei de a anexa Peninsula Crimeea şi, în sens mai larg, de noua ex­tindere spre Vest, inclusiv prin forţă, a sferei de in­fluenţă a Kremlinului.

Surse occidentale afirmă că episodul rezumat aici „s-a încheiat fără vreun in­ci­dent“ notabil. Oficialităţi ame­ricane au declarat că ae­ronava rusească părea să nu fie înar­ma­tă. Dar, chiar şi în lipsa unor rachete sau bombe plasate în exteriorul fuselajului, ac­ţiunea avionului de luptă al Federaţiei Ru­se a fost descrisă de colonelul Steve War­ren, purtător de cuvânt al Pentagonului, ca fiind „provocatoare şi ne­pro­fesio­nis­tă“. Aceeaşi oficialitate militară americană a declarat şi că o astfel de „continuare a actelor de provocare şi neprofesionalism nu contribuie în niciun fel la dezes­ca­la­darea situaţiei din Ucraina“, relatează edi­ţia electronică a publicaţiei USNI News.

2000 şi 2008: episoade asemănătoare în Pacific

Episodul petrecut cu câteva zile în urmă în vestul Mării Negre, nu foarte departe de apele teritoriale ale României, nu este deloc unul fără precedent. La începutul lui februarie 2008, Associated Press re­la­ta că un bombardier rusesc cu rază lungă de acţiune a survolat porta­vionul ame­ri­can USS Ni­mitz, aflat în mi­siune de pa­trulare în Pa­ci­fic. AP amin­tea şi că „un al doilea bom­bardier ru­sesc zbura în cerc la apro­xi­ma­tiv 50 de mile de­păr­tare“, precum şi că port­avio­nul american – unul din­tre cele zece ast­fel de bas­timente ca­re per­mit Ame­ricii să con­­troleze Oceanul Mon­dial – „a lansat imediat avi­oane de vânătoare pentru a intercepta ae­ro­navele militare ruseşti“.

La fel, în toamna lui 2000, portavionul ame­­rican USS Kitty Hawk a fost survolat de două avioane de luptă ruseşti, pe când se afla în apele Mării Japoniei, relata pu­blicaţia electronică WND.com.

Logica simbolurilor

Prezenţa navei USS Donald Cook în Marea Neagră spune Federaţiei Ruse, într-o ma­nieră lesne de înţeles, că Occidentul nu ră­mâne indiferent, în condiţiile în care sfera de influenţă rusească se extinde din nou, rapid şi prin folosirea forţei, spre Vest. La fel, episoade de tipul celui din 12 aprilie tran­smit Vestului că Rusia este vădit iri­ta­tă de încercarea Occidentului de a pune sta­vilă ambiţiilor sale cu clară componentă neoimperială. Episodul pune în lumină, chiar dacă într-o cheie aparent minoră, co­liziunea evidentă dintre voinţa politică a Vestului şi cea a Federaţiei Ruse.

Limitele barosului

Mai multe discuţii pe care le-am avut re­cent pun în lumină faptul că există in­clu­siv opinia potrivit căreia măsurile între­prinse de Occident, în condiţiile crizei din Crimeea, ar fi excesiv de plăpânde şi de ti­mide. Nu-i deloc aşa. În cazul navei USS Do­nald Cook, de exemplu, denumirea con­venţională de distrugător este complet pă­călitoare. Nu vorbim deloc despre o navă re­lativ mică şi nu foarte puternic înar­ma­tă, ci despre un bastiment de luptă mare (cu deplasament maxim de peste 8.700 tone), cu o capacitate de luptă realmente co­losală. Ca orice alt bastiment din clasa Ar­leigh Burke, nava USS Donald Cook es­te dotată cu un sistem capabil să lanseze un număr total de 90 de rachete stocate în containere verticale. O parte im­por­tan­tă dintre acestea pot fi rachete de croa­zieră Tomahawk sau rachete antinavă Har­poon. Prin simpla sa prezenţă în Marea Nea­gră, USS Donald Cook poate contribui în chip eficient la descurajarea oricărui even­tual atac rusesc masiv, fie acesta te­restru sau naval. Dar, la fel ca un baros de 50 de kilograme, prea puţin potrivit pen­tru a bate cuie mici şi subţiri, Donald Cook e puţin capabil să pună stavilă ac­ţiu­nilor subversive ale forţelor filoruse din Ucrai­na şi din alte ţări din jurul Mării Ne­gre sau capacităţii Moscovei de a-şi mo­bi­liza şi utiliza aliaţii şi vasalii zonali de d­i­verse mărimi şi diverse tipuri. În panoplia mijloacelor pe care Vestul le poate folosi pen­tru a restabili echilibrul geostrategic în zona Mării Negre, elemente de tipul lui USS Donald Cook şi acţiuni de tipul des­curajării strategice sunt, fără îndoială, ex­trem de importante. Dar – şi subliniez as­ta – pentru a atinge maximum de efi­ci­en­ţă, ele trebuie să fie acompaniate de multe alte instrumente şi metode.

* Florin Diaconu este conferenţiar universitar la FSPUB şi senior researcher la IDR.