Moscova deține inițiativa în noua confruntare Est-Vest

„În timp ce gândirea strategică a Rusiei ne readuce aminte de viziunea geopolitică agresivă a secolului trecut, acțiunile tactice adoptate sunt un adevărat model de război pentru secolul XXI, care recurge la mijloace dintre cele mai variate, de la infiltrarea unor grupuri relativ restrânse și neidentificabile de «profesioniști» până la cyber warfare.“ (Financial Times)

A ține pulsul evoluțiilor din Ucraina a de­venit o imensă provocare. Livrările de gaz sunt pe moment întrerupte. Un avion ucrai­nean cu aproape 50 de oameni la bord a fost doborât de niște pro­tes­tatari civili proruși (dacă ar fi să ne luăm după de­cla­ra­țiile oficiale de la Moscova), ca­re au la dispoziție și știu să mânuiască rachete sol-aer și tancuri. Protestele nu toc­mai „liniștite“ care au ur­mat în fața Ambasadei ruse de la Kiev au provocat un vi­rulent schimb de re­plici la nivel diplomatic între cele două părți, după ce ministrul de Externe ucrai­nean, ve­nit să calmeze spiritele, s-a re­fe­rit la Vla­dimir Putin în termeni nu tocmai ele­ganți. Între timp, mai aflăm că „pa­trio­ții“ proruși tocmai au ocupat și clădirea su­cursalei din Donețk a Băncii Centrale din Ucraina. Și lista poate continua.

Iar ca să o completăm, dar și ca să în­țe­legem mai bine lucrurile dintr-o pers­pec­tivă regională, e util să citim ce scrie Ni­colae Dabija de pe site-ul revistei 22. E o des­criere avant la lettre a ceea ce este de așteptat să se întâmple în viitorul apropiat și în Republica Moldova. O copie la indigo a evoluțiilor la care am asistat în Ucraina. Valul de „turiști“ ruși, depozitele de ar­ma­ment împânzite prin țară, „marcarea“ clă­dirilor care trebuie ocupate etc. Totul este pregătit astfel încât, la momentul potrivit, „poporul indignat“ să se revolte împotriva gu­vernanților care vor să oficializeze aso­cierea țării cu Uniunea Europeană.

Cu resurse mai puține, dar cu multă de­terminare, cu formule „ino­vative“ de acțiune în teren, cu un sofisticat aparat de propagandă care a penetrat eficient mass-media, in­te­lighenția și zona academică de pe continent, cu prie­teni politici influenți prin­tre grupările de extremă dreapta și în cele de stânga din UE (Marine Le Pen, li­derul Frontului Național din Franța, este o admiratoare declarată a lui Putin, iar fi­losoful francez Alain de Benoist salută cu sa­tisfacție faptul că „Rusia a devenit în mod evident principala alternativă la he­gemonia americană“), Moscova deține în mod clar inițiativa în noua confruntare Est-Vest. Ceea ce determină cotidianul bri­tanic Financial Times să noteze că „în timp ce gândirea strategică a Rusiei ne rea­duce aminte de viziunea geopolitică agre­sivă a secolului trecut, acțiunile tactice adoptate sunt un adevărat model de răz­boi pentru secolul XXI, care recurge la mij­loace dintre cele mai variate, de la infiltrarea unor grupuri relativ restrânse și neidentificabile de «profesioniști» pâ­nă la cyber warfare“.

NATO, dar și Occidentul în general par de­pășite de situație. Nu doar în plan politic, unde este evidentă lipsa de entuziasm a mul­tor membri UE, în principal a Ger­ma­niei, față de escaladarea confruntării cu Moscova - ceea ce lasă Statele Unite oare­cum izolate, ci și în plan operațional. Este de altfel complicat să contracarezi un ad­versar care are un volum impresionant de informații din interior. Unele estimări con­sideră că circa o treime din aparatul ser­vi­ciilor secrete ucrainene este compus din oameni plantați de către fostul președinte, Vik­tor Ianukovici, care foarte probabil nu au mari simpatii față de actualul regim de la Kiev. Un înalt oficial NATO, citat de Fi­nancial Times, vorbește despre o amplă și sofisticată operațiune de influență. „Rusia utilizează cu mare eficiență toate ins­tru­mentele de putere: informații, diplo­ma­ție, politică, forța militară - în sens cla­sic și sub acoperire –, economie“. După cum declara într-un interviu recent Hi­lla­ry Clinton, liderul de la Kremlin știe să ex­ploateze foarte bine haosul pe care tot el îl cultivă. Vladimir Putin așteaptă în mo­men­tul de față ca apetitul europenilor pen­tru confruntarea cu Moscova să se di­mi­nu­e­ze și ca ucrainenii, sătui de haos, să își do­rească singuri reîntoarcerea lângă Rusia.

Îngrijorător este faptul că acest gen de ac­țiuni pot fi extinse relativ ușor la scara întregii regiuni, inclusiv în România. Spre deosebire de Occident, rușii pot dis­po­ni­bi­liza destul de simplu și bani, și oameni pen­tru promovarea unei agende de acest tip. De pildă, investițiile rusești, ca și în ca­zul Chinei, nu au doar o dimensiune economică, ci și una politică, în timp ce, de partea cealaltă, e infinit mai complicat să recurgi la acest gen de practici.

La Moscova, în schimb, frontul e mo­no­litic. Valul de naționalism și retorica an­tioccidentală au atins un nivel fără pre­ce­dent. Într-o corespondență BBC, Bridget Kendall citează o declarație a lui Lev Gud­kov, directorul celui mai respectat institut de sondare a opiniei publice, Levada Cen­tre: „asistăm la o propagandă extrem de agresivă, care depășește tot ceea ce am vă­zut în perioada Uniunii Sovietice“. În timp ce istoricul Irina Prokhorova com­pa­ră atmosfera actuală cu aceea din timpul lui Stalin, de la sfârșitul anilor ‘40. Mon­ta­jul propagandistic nu e de dată recentă, chiar dacă acum s-a atins apogeul, ci s-a pus în mișcare cu aproape zece ani în ur­mă. Acest uriaș val revanșard an­ti­oc­ci­dental e greu de oprit. Probabil nici Pu­tin nu ar putea să o facă. Un protestatar pro­rus mascat din Donețk îi declara cu câteva săp­tămâni în urmă unui reporter de la CNN că acesta este doar începutul. „Ne vom opri la Berlin, sau poate la Bru­xel­les, cine știe.“ Chiar dacă nu poți lua nea­părat în serios astfel de declarații emo­țio­nale, acest tip de discurs ilustrează foarte bine starea de spirit larg răspândită în Rusia. Cu asta se va confrunta Occidentul, cu asta se va confrunta și România în anii ce vin. //