Pe aceeași temă
Pe 3 martie, premierul israelian Beniamin Netanyahu va susține un discurs în fața Congresului american la invitația președintelui Camerei Reprezentanților John Beohner. Netanyahu nu se adresează pentru prima dată Congresului SUA, a mai făcut acest lucru în 2011, când a fost aplaudat la scenă deschisă de majoritatea republicană.
În 2015 circumstanțele sunt radical diferite. Congresul, dominat de republicani după alegerile parțiale de anul trecut, a decis fără a se consulta cu Executivul, lucru fără precedent în politica americană, să-l invite pe premierul israelian pentru a susține un discurs critic la adresa Administrației Obama.
Cum s-a ajuns în situația aceasta? Clivajele politice americane s-au acutizat atât de mult în ultimii ani, încât opoziția este pregătită nu numai să critice și să atace politicile actualei Administrații de la Washington, ci să și o sfideze și să o umilească public. În momentul de față, scena politică americană este fracturată de trei clivaje: Obama vs. republicani, facțiunea Tea Party vs. republicanii moderați și, desigur, clivajul tradițional dintre conservatori și progresiști. Acestea afectează absolut toate temele majore de pe agenda publică: asigurările de sănătate, economia, educația, apărarea și politica externă. Ele creează blocaje legislative, lansează dezbateri vitriolice și împiedică formarea consensului necesar avansării vreunei agende. Simptomatic pentru aceste clivaje sunt soluțiile care pun sub semnul întrebării chiar buna guvernare, precum „sechestrul“ bugetului apărării sau stoparea finanțării guvernului din 2013.
Politica externă a devenit un câmp de bătălie partizan și ideologizat unde definirea interesului național se face din ce în ce mai dificil. Dosarul nuclear iranian nu face excepție. Republicanii ar dori un regim de sancțiuni mai dur, limitări stricte asupra activităților nucleare iraniene, precum și posibilitatea utilizării forței, dacă Iranul dezvoltă arme nucleare. De cealaltă parte, președintele și echipa de negociatori cred că sunt aproape să ajungă la o înțelegere cu Iranul. Casa Albă a avertizat că un nou val de sancțiuni ar scădea șansele unui acord, iar președintele a amenințat că își va utiliza dreptul de veto, în cazul în care un asemenea pachet legislativ este votat de Congres.
În această dinamică internă complicată a fost inserat Israelul. În optica sa, Teheranul nu ar trebui să dețină tehnologia care să-i permită îmbogățirea uraniului, deoarece ar putea-o folosi în scopuri militare, și arată cu degetul spre arsenalul de rachete balistice pe care Iranul îl dezvoltă. O înțelegere între SUA și Iran în urma căruia Teheranului îi este permisă îmbogățirea limitată a uraniului este considerată de guvernul de la Tel Aviv drept inacceptabilă.
Diferendul politic dintre Israel și SUA este dublat și de lipsa reciprocă de încredere între premierul Netanyahu și președintele Obama. Este de notorietate schimbul de replici candid din 2011 dintre președintele de atunci al Franței, Nicolas Sarkozy, și președintele Obama, când primul îl acuza pe Netanyahu că ar fi un mincions, iar cel din urmă îi dădea dreptate, spunând că trebuie să se confrunte cu lipsa de sinceritate a premierului israelian aproape zilnic. De cealaltă parte, Netanyahu este convins că Obama este un președinte slab, iar politica sa externă – o amenințare pentru interesele israeliene. O opinie împărtășită și de republicani. Acesta este principalul motiv pentru care premierul israelian a și fost invitat în fața Congresului: să ofere o condamnare din partea unui aliat tradițional. Pentru republicani, Netanyahu simbolizează tipul de leadership care nu se regăsește la Casa Albă: intransigent, patriot, curajos și lipsit de ezitări.
Însă tot acest demers politic este unul eronat, iar faptul că premierul israelian a acceptat invitația republicanilor riscă să pericliteze relația bilaterală. Este o decizie politică lipsită de înțelepciune. După discursul de marți, Israelul riscă să fie privit nu ca un aliat, ci ca o chestiune partizană. Decizia de a folosi un lider străin pentru a condamna politica externă a președintelui american este un afront fără precedent ce riscă să fractureze ireparabil relațiile bilaterale. O „alianță“ politică între republicani și Netanyahu pentru compromiterea negocierilor privind dosarul nuclear iranian ar fi un eveniment de o gravitate excepțională, care ar însemna practic sfârșitul relației bilaterale dintre Israel și SUA așa cum o cunoaștem.
