Pe aceeași temă
Care sunt trăsăturile războiului hibrid pe care îl practică Rusia în Ucraina? Care sunt lecțiile pe care NATO trebuie să le învețe? Iată extrase dintr-o discuție realizată de Octavian Manea (publicată în Small Wars Journal) cu David Maxwell, director asociat al Centrului pentru Studii de Securitate, Universitatea Georgetown și colonel în retragere al US Army Special Forces.
În Ucraina, Rusia practică mai degrabă o formă de război neconvențional. Pentru comunitatea forțelor speciale americane formatul este limpede: activități specifice, prin care susține și consolidează o mișcare de rezistență sau de insurgență pentru a constrânge, submina sau chiar răsturna un guvern sau o putere de ocupație prin intermediul unei forțe clandestine de gherilă. Însă nu vorbim de o lectură exclusiv americană sau de un concept exclusiv american. De fapt, un număr semnificativ de state și actori nonstatali practică astăzi acest tip de război neconvențional.
Toată lumea se așteaptă ca acesta să fie în principal despre răsturnarea unui alt guvern. Sigur, acesta poate să fie unul dintre obiective, dar nu singurul. Componenta de subminare a unei puteri de ocupație trebuie și ea avută în vedere. Războiul neconvențional poate să fie purtat nu doar împotriva unor guverne formale, dar și împotriva unor actori nonstatali care se comportă asemenea unor puteri de ocupație. Dacă ne uităm astăzi la forțele Statului Islamic, acestea ocupă cu certitudine teritorii ale Irakului și ale Siriei. La fel și talibanii, care ocupă părți semnificative din Pakistan și Afganistan. În mod clar, ceea ce ar trebui să facem în Siria (în cazul în care o evaluare arată că este fezabil) ar fi să desfășuram o campanie de război neconvențional prin amorsarea unei mișcări de rezistență care să lupte împotriva forțelor Statului Islamic și chiar a lui Assad. În schimb, astăzi ne concentrăm pe un program de training și echipare mult prea limitat. Nu putem spera să avem succes dacă rămânem doar la acest stadiu minimal. Una dintre lecții ar trebui să fie aceea că am început prea târziu, cu prea puțin. Dacă am fi decis să derulăm o campanie neconvențională în urmă cu trei ani în Siria, acum se poate să fi avut o rezistență capabilă să răstoarne regimul Assad. Deși nu există nicio modalitate de a spune cu certitudine ceea ce s-ar fi putut întâmpla, trebuie să luăm în calcul perspectiva că, dacă am fi avut o rezistență matură și de succes, probabil ISIL nu ar fi existat astăzi în Siria în versiunea sa actuală.
Componenta tactică a războiului neconvențional presupune existența unor forțe clandestine, de gherilă, care să acționeze într-un spațiu ostil. Dar, în timp ce toată lumea se concentrează asupra forțelor de gherilă, adevărata esență, elementul cheie, se află în subteran. Aici, în lumea clandestină, se desfășoară activitatea de culegere de informații, mobilizarea politică și locul unde se pun bazele unei întregi infrastructuri de guvernare din umbră.
Un memo elaborat de George Kennan în 1948 a intuit cu exactitate conturul acestui political warfare practicat astăzi de Rusia, de Iran sau China în imediata lor vecinătate: „războiul politic reprezintă aplicarea logică a doctrinei lui Clausewitz în timp de pace. În formularea sa cea mai extinsă, presupune angajarea tuturor mijloacelor aflate la dispoziția unei națiuni, cu excepția războiului propriu-zis, pentru a-și atinge obiectivele naționale. Acestea variază de la acțiuni deschise, precum alianțe politice, măsuri economice (precum Planul Marshall), propagandă, până la operațiuni sub acoperire, precum sprijinul clandestin oferit unor elemente străine prietene, războiul psihologic și chiar încurajarea unei rezistențe subterane în statele ostile“.
În Ucraina, trebuie să ajutăm guvernul local să contracareze campania neconvențională rusă. Iar trăsătura definitorie a acesteia este utilizarea integrată a forțelor speciale cu unitățile convenționale. Și tot acest efort în sprijinul obiectivelor lor politice. În Occident se vorbește enorm despre importanța obiectivelor politice, dar, de fapt, nu prea înțelegem politica din spatele lor. În mod clar, rușii își folosesc forțele militare pentru a-și îndeplini obiectivele lor politice. Noi nu suntem atât de buni la partea asta. NATO trebuie să înțeleagă toate aceste aspecte și să dezvolte capabilitățile necesare pentru a le contracara, pentru că Rusia o să utilizeze tehnici similare pentru a-și îndeplini obiectivele politice fără a recurge direct la războiul tradițional.
