Noua criză nucleară din peninsula coreeană

George Visan | 19.02.2013

Pe aceeași temă

Comportamentul nuclear al Phenianului rămâne o combinaţie între teama tradiţională de o invazie externă şi elemente care ţin de succesiunea dinastică de anul trecut.

Într-un scenariu ce a devenit ru­tină din 2006 până astăzi, Coreea de Nord a mai testat o armă ato­mică. Înaintea testului, Phenianul a făcut mai multe declarații acide îm­potriva vecinului din sud și a Sta­te­lor Unite, iar au­toritățile co­mu­nis­te au instituit sta­rea de urgență. La scurt timp, Statele Unite și Coreea de Sud au anunțat că au detectat pre­gă­tiri pentru un posibil test nu­cle­ar. La 12 februarie, chiar în aju­nul discursului privind starea na­țiunii al președintelui Barack Oba­ma, inevitabilul s-a produs – Co­reea de Nord a detonat un nou dispozitiv nuclear.


Temerile Phenianului

Care este sursa acestui com­por­tament? Să nu uităm, Coreea de Nord este un stat comunist, cu un regim politic totalitar și sta­linist, unul dintre cele mai sărace state din lume și în care frecvent populația suferă de foamete. Es­te, de asemenea, ultimul com­batant al Războiului Rece. Dacă cineva se opune regimului este executat și toată familia este tri­misă în lagăr. Acest com­por­ta­ment aparent irațional ascunde o logică politică cât se poate de rațională, orientată spre asi­gu­ra­rea securității statului și a su­pra­viețuirii regimului. Una dintre ex­plicațiile acestei politici de înar­mare nucleară este uşor de in­tuit– Phenianului îi este frică.

Rolul Chinei
Experţii spun că singurul stat care pare că are capacitatea de a influența decisiv Coreea de Nord este un membru al Consiliului de Securitate - China. Beijingul și-a arătat iritarea față de ultimul test nuclear, dar continuă să rămână un susţinător cheie al Phenianului, în ciuda sancţiunilor ONU. Practic, 90% din importurile de energie provin din China. Mai mult, în 2008, Beijingul furniza aproximativ 75% din valoarea comerţului extern al Phenianului.

Coreea de Nord se teme de ve­cinul din sudul peninsulei co­re­e­ne, care este prosper, a dezvoltat un regim democratic funcțional și posedă una dintre cele mai so­fisticate, competente și motivate forțe armate din Asia. Cum răz­boiul din Coreea din 1950-1953 nu s-a terminat – a fost încheiat doar un armistițiu –, riscul reiz­bucnirii conflictului persistă, iar Coreea de Nord nu este capabilă să facă față din punct de vedere convențional forțelor din sud. Phe­nianul se teme de SUA, pe ca­re le acuză în propaganda oficială de toate relele po­sibile. Con­du­că­to­rii nord-coreeni au observat pu­te­rea americană în ac­țiune după ter­mi­narea Răz­bo­iu­lui Rece și au ajuns la concluzia că sin­gurul mod prin ca­re pot evita soarta lui Saddam Huss­e­in sau a lui Gaddafi este să de­z­vol­te o armă nucleară. După inclu­derea pe celebra „Axă a răului“ de George W. Bush și invadarea Irakului în 2003, programul nu­clear a fost accelerat, mesajul trans­mis de SUA devenind cât se poate de clar în imaginarul liderilor nord-coreeni: sunteţi următorii pe listă. În această logică, arma nucleară este doar o poliţă de asi­gurare pentru a-i ţine pe ame­ri­cani la distanţă.

 

O strategie de extorcare

O a doua explicație pentru com­portamentul nuclear ține de su­praviețuirea şi perpetuarea re­gi­mului comunist. De fapt, di­men­siunea nucleară, cuplată cu oca­zionalele mişcări de forţă îm­po­triva Sudului sunt versiunile unui capital de şantaj utilizat în mod repetat pentru a obţine un ma­ximum de beneficii pentru re­gimul nord-coreean. În cele din urmă, obiectivul este conso­li­da­rea poziţiei de negociere pentru a extrage un maximum de con­cesii. Arsenalul nuclear devine astfel fundamentul unei vaste operațiuni de extorcare a ve­ci­nu­lui din sud și a comunității inter­naționale. Cum economia re­gi­mu­lui de la Phenian cu greu poate asigura traiul zilnic al locuitorilor acestui stat, Coreea de Nord ob­ține „subsidii“ care îi permit su­praviețuirea fie din Coreea de Sud, prin intermediul ajutoarelor umanitare, fie din partea co­mu­nității internaționale. În ciuda puterii sale militare, Sudul nu este dispus să riște un conflict cu imprevizibilul regim din nord. Costurile unui război ar putea fi prohibitive din punct de vedere economic – armata nord-co­re­eană ar fi distrusă, dar Seulul ar fi o ruină fumegândă, fiind ținta rachetelor balistice nord-coreene de toate tipurile, bursele asiatice s-ar afla în cădere liberă, iar Co­reea de Sud ar fi responsabilă pentru reconstrucția și re­inte­grarea vecinului din nord. Cos­turile reunificării celor două Co­rei ar fi uriaşe. Mai mult, schim­barea echilibrului de putere în re­giune ar face China tot mai im­previzibilă. Toate aceste vulne­ra­bilităţi sunt exploatate abil, Phe­nianul fiind dispus să meargă une­ori până pe marginea pră­pas­tiei (practicând o politică de brink­manship).

Strategie de PR?
În mod tradiţional, dezvoltarea arsenalului nuclear ţine de o filosofie a descurajării oricărei agresiuni care ar fi putut pune sub semnul întrebării supravieţuirea regimului. Rolul armelor nucleare este mai degrabă unul defensiv, un instrument de PR, atâta vreme cât Phenianul nu se află în pragul unei înfrângeri militare. Toate aceste date par să contureze profilul unui actor raţional, interesat prioritar de conservarea statu-quo-ului politic intern.

Arsenalul balistic și tehnologia nu­cleară sunt folosite nu numai ca monedă de schimb în dialogul diplomatic cu Sudul și Occi­den­tul, dar reprezintă și o sursă de venit pentru Coreea de Nord. Cu ajutorul lor se încearcă obținerea de garanții de securitate și şan­tajarea comunității internaționale pentru a menține regimul din nord la putere. Veniturile re­gi­mului sunt „rotunjite“ prin co­mercializarea tehnologiei din spa­tele programului nuclear – ra­chete balistice, planurile tehnice ale acestora, tehnologie nucleară. Alături de rețeaua lui A.Q. Kahn, Coreea de Nord este unul dintre cei mai mari susţinători ai pro­liferării de pe mapamond. Să nu uităm că reactorul nuclear sirian distrus de israelieni cu câţiva ani în urmă era construit pe teh­no­logie nord-coreeană.

 

Un posibil progres tehnologic

Noutatea testului din 12 februarie constă în specificitatea sa. Se pa­re că ar fi fost utilizat un dis­po­zitiv nuclear pe bază de uraniu, foarte probabil pentru a eco­no­mi­si rezerva relativ mică de plu­to­niu de care dispune Coreea de Nord. Puterea dispozitivului tes­tat a fost estimată a fi undeva între 6-7 kilotone, dar există opi­nii care susțin că acesta ar fi avut o putere echivalentă cu 15 kilo­tone de TNT. Faptul că testul le-a depășit ca putere pe cele an­te­rioare ar putea indica un progres în privința transformării ca­pa­cității nucleare într-o armă uti­lizabilă.

Cel de-al treilea test nuclear sur­vine la puțin timp după lansarea în luna decembrie a unui satelit cu ajutorul unei rachete Unha-3, în esența sa o variantă civilă a ra­chetei intercontinentale Tae­po­dong-2, care ar putea lovi ținte de pe teritoriul Japoniei și al Sta­telor Unite. Se estimează că dis­pozitivul nuclear testat săp­tă­mâ­na trecută este un prototip al unui focos nuclear pentru această rachetă. Ipoteza pare să fie con­firmată de lucrările de mo­der­ni­zare începute la puțin timp după acest test nuclear la un poligon de încercare a rachetelor balis­tice. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22