Noua lege poloneza a lustratiei

Anca Cernea | 13.04.2007

Pe aceeași temă

Incepand cu data de 15 martie 2007, intr-o atmosfera incarcata de proteste si controverse, a intrat in vigoare in Polonia noua lege a lustratiei.

 

Noua lege cere ca, pâna pe 15 aprilie, presedintele, ministrii, parlamentarii, functionarii publici, diplomatii, ziaristii, cadrele universitare si directorii de scoli, juristii, membrii conducerii unor firme cu capital peste 50% de stat sa depuna declaratii de lustratie, in care sa precizeze daca au colaborat sau nu, "in mod constient si secret", cu organele represive ale regimului comunist. Legea se refera numai la persoanele nascute inainte de 1 august 1972, iar veridicitatea declaratiilor va fi examinata de Institutul Memoriei Nationale, IPN.

Cei care nu depun declaratia, nu se incadreaza in termen sau mint in declaratie risca pierderea functiei detinute, pentru o perioada de 10 ani. Legea nu prevede pierderea functiei sau a locului de munca pentru cei care declara ca au colaborat cu organele Securitatii in perioada 1944-1989. Conform estimarilor presedintelui IPN, Janusz Kurtyka, legea priveste intre 300.000 si 400.000 persoane. Gazeta Wyborcza estimeaza numarul acestora la 700.000.

 IPN va face publice arhivele serviciilor speciale comuniste si va asigura accesul publicului la declaratiile de lustratie.

 

Atitudinea fata de lustratie - prima fractura in Solidaritatea

 

Atitudinea fata de fosta conducere comunista si de politia politica a provocat prima diviziune in cadrul Solidaritatii imediat dupa 1989. Premierul de atunci, Tadeusz Mazowiecki, sustinut de Adam Michnik si deja foarte influentul ziar condus de acesta, Gazeta Wyborcza, a formulat filozofia "liniei groase", marcand despartirea totala de trecutul comunist, odata cu iertarea tuturor vinovatilor dinainte de 1989.

Argumentele partizanilor "liniei groase", facand apel la iertare crestineasca, generozitate si spirit sportiv fata de fostii adversari, erau convingatoare in perioada imediat urmatoare negocierilor de la "masa rotunda". Comunistii acceptasera cedarea puterii in mod pasnic, prin alegeri partial libere, atat de zdrobitor castigate de Solidaritatea, incat ei pareau infranti pentru totdeauna. Nu era cazul sa mai fie supusi la umilinte si razbunari, considerau adeptii "liniei groase"; acestea trebuiau cu orice pret evitate, in numele pacii sociale. Aceasta conceptie a continuat sa fie sustinuta de curentul politic liberal provenit din Solidaritatea si de imperiul media al Gazetei Wyborcza.

De cealalta parte se aflau cei care cereau lustratia si decomunizarea, atat ca act de justitie istorica, cat si pentru a impiedica vechile structuri sa-si mai exercite dominatia asupra societatii. Este vorba de un alt filon al Solidaritatii, initial reprezentat de presedintele Lech Wałesa, mai tarziu de premierul Jan Olszewski si Alianta de Centru (partid crestin-democrat, al fratilor Kaczynski, intrat ulterior in componenta partidului Lege si Dreptate, PiS). Partizanii lustratiei considera politica "liniei groase" drept un rusinos compromis moral sau un rezultat al manipularii comuniste.

In sprijinul partizanilor lustratiei s-a putut constata ca fostii comunisti, departe de a fi fost scosi din ecuatie, au reusit sa revina in pozitii de forta. Mai intai in domeniul economic si media, devenind cei mai prosperi capitalisti. Apoi si in politica, desigur cu o noua infatisare, transformati in social-democrati, sub numele de Alianta Stangii Democratice, SLD. Ei au castigat alegerile parlamentare din 1993 si 2001, ca si pe cele prezidentiale din 1995 si 2000.

Adeptii "liniei groase" nu s-au lasat insa descumpaniti in fata acestei evolutii; ei au vazut in "transformarea" comunistilor un element pozitiv; de acum, interesele acestora vor fi de partea democratiei si economiei de piata, deci va exista garantia ca nu vor incerca sa le mai rastoarne.

 

Problema credibilitatii arhivelor

 

O dificultate reala a procesului de lustratie este aceea ca arhivele Securitatii poloneze, SB, nu sunt cu totul credibile si nu sunt complete. Inainte de a abandona puterea, generalul Kiszczak, ministrul comunist de Interne, a ordonat distrugerea unei mari parti a arhivelor. Exista posibilitatea fie ca fosti colaboratori ai SB sa ramana nedezvaluiti, fie ca persoane care nu au colaborat sa fie acuzate pe nedrept de colaborare, pe baza unor acte false intocmite de slujbasii SB.

In 1990, asa-numita Comisie Michnik, condusa de cunoscutul disident, a avut acces la documente ale Ministerului de Interne. Comisia si-a incheiat activitatea dupa putin timp, cu un raport in care constata ca arhivele sunt incomplete.

 In 1992, in timpul guvernarii Olszewski, Sejm-ul a cerut Ministerului de Interne, condus pe atunci de Antoni Macierewicz, sa faca publica lista parlamentarilor si inaltilor functionari care au colaborat cu SB. Macierewicz a raspuns cu o lista de 64 de nume; scandalul iscat a dus la caderea guvernului.

Un scandal de proportii a readus, in 1995, in actualitate dezbaterea despre lustratie care parea sa treneze: premierul SLD, Józef Oleksy, a fost acuzat de contacte cu KGB, reluandu-se astfel discutia in privinta legii lustratiei. O comisie extraordinara, instituita in 1996, a reusit sa ajunga la un unic proiect de lege, sprijinit de mai multe formatiuni. Legea a fost adoptata in aprilie 1997 si prevedea obligatia de a depune declaratii de lustratie pentru candidatii la anumite functii publice, in total aproximativ 27.000 de cetateni. Au fost dezvaluiti drept colaboratori ai SB mai multi politicieni din partide de stanga si de dreapta, dar si ziaristi importanti de la diverse publicatii.

 

Actualitatea problemei lustratiei

 

Efectul toxic asupra societatii exercitat de elementele fostelor servicii speciale comuniste nu a incetat cu trecerea timpului. Dimpotriva, intarzierea lustratiei nu a facut decat sa consolideze actiunea lor asupra politicii, afacerilor si a presei. Numeroase scandaluri de coruptie, trafic de influenta, privatizari ilicite, crima organizata au continuat sa scoata in evidenta legatura dintre toate aceste ilegalitati si vechile structuri comuniste. Specialisti ca prof. Andrzej Zybertowicz au ajuns la concluzia ca diferitele retele informale, provenite din vechile structuri comuniste, dispunand de informatii, relatii, experienta, posibilitati de santaj, mijloace financiare, constituie o asemenea forta, incat pot pune in pericol statul. Ocazional, unele afaceri ale acestora ies la iveala pentru scurt timp, apoi, ca prin minune, dispar din atentia publica, fiind ingropate de justitie si uitate de ziaristi.

 Spre ilustrare, amintim recentul Raport Macierewicz, alcatuit la desfiintarea Serviciilor de Informatii Militare, WSI. Raportul a scos in evidenta grave ilegalitati savarsite de cadre WSI, precum: spionaj pentru Rusia, legaturi cu mafia rusa, subminarea sectorului energetic national, care au dus la preluarea acestuia de catre firme rusesti, trafic de arme, legaturi cu teroristi arabi, infiltrarea presei si a partidelor de dreapta, neglijarea atributiilor specifice de contraspionaj. In fata unor constatari de o asemenea gravitate, o parte semnificativa a presei a oscilat intre a le minimaliza, apreciindu-le drept "o furtuna intr-un pahar cu apa", sau a deplange soarta ofiterilor WSI, care urmau sa-si piarda slujba.

Lustratia ziaristilor a trezit poate cele mai mari proteste, urmata de aceea a cadrelor universitare. Comitetul Helsinki a considerat ca noua lege incalca drepturile si libertatile fundamentale, precum si interdictia constitutionala a discriminarii in viata politica, civila si economica. In fruntea oponentilor lustratiei ziaristilor se afla Gazeta Wyborcza; unii redactori au declarat deja ca sunt hotarati sa recurga la nesupunere civica si sa nu depuna declaratia. Cum am mai aratat, Gazeta s-a impotrivit lustratiei in general si i-a aparat pe generalii Jaruzelski si Kiszczak, cand li s-au intentat procese pentru crimele din perioada Legii martiale. Ziarul a sprijinit insa campania de lustratie in randul clerului catolic.

Un alt grup de ziaristi a publicat in cotidianul Rzeczpospolita un apel, de aceasta data in sprijinul lustratiei. Apelul arata ca boicotarea legii afecteaza credibilitatea jurnalistilor, deschizand "intrebari dramatice privind trecutul celor care refuza sa faca declaratiile".

Senatul Universitatii Varsovia a subliniat ca legea este in contradictie cu Constitutia. Dar 41 de cadre universitare au adresat o scrisoare rectorului in care isi exprimau dezacordul fata de pozitia Senatului Universitatii si sprijinul pentru lustratia mediilor academice.

Dintre partide, desigur, SLD (socialistii) s-a pronuntat contra legii, pentru care a depus plangere la Tribunalul Constitutional. Partidul liberal, Platforma Cetateneasca, a criticat unele defecte ale legii, nu insa si ideea lustratiei, pe care Donald Tusk, liderul partidului, a declarat ca ar accepta-o si in forme mai radicale.

Conform sondajului realizat de Centrul pentru Cercetarea Opiniei Publice, polonezii sprijina lustratia. La intrebarea daca "lustratia personalitatilor publice incalca demnitatea acestora si drepturile lor constitutionale?", 52% considera ca nu, 36% ca da. La intrebarea daca "persoanele care au fost colaboratori secreti ai serviciilor speciale comuniste ar trebui sa fie date afara din institutiile publice?", 51% cred ca da, iar 34%, ca nu. Alte sondaje par sa ajunga la concluzii diferite: in cel realizat de Institutul Pentor, la intrebarea daca "faptul ca cineva a colaborat cu Securitatea are vreo insemnatate" pentru ei, 52% dintre cei chestionati au raspuns ca nu si numai 40% ca da.

Presa europeana si, nu in ultimul rand, cea ruseasca au condamnat pe toate vocile legea poloneza a lustratiei. Liderii polonezi sunt acuzati de obsesia dictaturii, tentativa de persecutare a ziaristilor neascultatori, vanatoarea de vrajitoare. Fratii Kaczynski, catolici si conservatori, oricum nu erau prea bine vazuti in mediile europene si cercurile politice de stanga, fiind invinuiti pentru tot felul de incalcari ale corectitudinii politice, ca sa nu mai vorbim si de simpatiile proamericane. Ziarul Rzeczpospolita explica aceasta ploaie de critici asupra guvernului polonez prin faptul ca Occidentului ii este mult mai usor sa uite comunismul si mult mai greu sa inteleaga de ce lustratia ia atata timp; in plus, fostii agentii SB si cei care ii sprijina au, se pare, contacte mai bune in Vest decat partidul Lege si Dreptate.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22