O noua etapa spre dictatura in Rusia

Nicolae Filipescu | 09.02.2007

Pe aceeași temă

Presedintele rus Vladimir Putin si silovikii din anturajul sau continua sa demoleze democratia reprezentativa in Rusia, sa concentreze puterea politica si economica la Kremlin si sa adopte metode brutale pentru eliminarea oponentilor. Colectand venituri substantiale din exporturile de petrol si gaze naturale, guvernantii de la Moscova au devenit mult mai virulenti si mai agresivi atat pe plan intern, cat si in politica externa.

Rusia a intrerupt livrarea de combustibili spre Europa, a santajat Ucraina, Georgia si Republica Moldova, a refuzat sa coopereze cu americanii si europenii in ingradirea ambitiilor nucleare ale Iranului si a creat obstacole pentru firmele occidentale care au investit in Rusia. Luare de mita, achitarea unor taxe de "protectie" si asasinari "pe contract" sunt practicate curent. Intrepatrunse, activitatea politica si economica sunt controlate in mare parte de fosti ofiteri KGB. Justitia, Garda Financiara si politia au devenit instrumente politice la dispozitia Kremlinului.

Dusmania fata de "straini" si fata de oponentii regimului a devenit din ce in ce mai stridenta. Unii disidenti, politicieni incomozi si jurnalisti ostili administratiei Putin, au fost asasinati. Pretinzand ca apara tara impotriva terorismului, autoritatile au ignorat drepturile constitutionale ale cetatenilor, i-au speriat pe opozanti si au monopolizat puterea politica. Mai multi analisti si comentatori din Occident au sugerat ca Rusia a devenit un stat fascist.

 

Noi legi electorale

 

In decembrie 2006, parlamentul de la Moscova, devenit servil fata de presedinte, a votat noi legi electorale prin care se asigura ca elemente "indezirabile" nu mai ajung in functii influente in baza unui proces electoral. Guvernatorii provinciali nu au mai fost alesi de locuitorii provinciilor respective, ci au fost numiti de presedinte. Conform noilor legi, nici primarii nu vor mai fi alesi.

Guvernantii de la Kremlin au revocat permisul de activitate al multor organizatii neguvernamentale. Finantarea din strainatate a ONG-urilor considerate "incomode" nu mai este permisa. Oamenii de afaceri rusi, simtindu-se amenintati de autoritati, nu mai contribuie cu fonduri decat pentru gruparile politice care sprijina regimul. In acelasi timp, organizatiile loiale lui Putin beneficiaza si de resursele guvernului. Ca in timpul sovietelor, alegerile au devenit irelevante. Rezultatele sunt predeterminate.

Noile directive legislative au eliminat necesitatea participarii unui anumit procentaj din electorat ca sa valideze rezultatele alegerilor. Astfel, cei "alesi" pot fi confirmati chiar daca numarul celor care voteaza este derizoriu. Lipsa de entuziasm, animatie si dezbateri, ca si apatia si neparticiparea populatiei la alegeri nu ii deranjeaza pe guvernanti. Noua lege prevede ca, in campaniile electorale, candidatii nu mai au voie sa creeze "imagini negative" pentru oponentii politici. Ca sa evite interpelari jenante in Duma, Putin si-a creat o "opozitie" servila, prin fuziunea a trei partide parlamentare neinsemnate. In Rusia, democratia reprezentativa a decedat.

 

Asasinate politice

 

De la revolutia bolsevica pana in anii ‘50, serviciile secrete ruse, precum NKVD, KGB si GRU, lichidau frecvent persoane considerate "dusmani", nu numai in Uniunea Sovietica, dar si in strainatate. In urma unor dezvaluiri facute de fosti asasini sovietici care au cerut azil politic in Vest, numarul asasinatelor politice in strainatate a scazut. Mihail Gorbaciov si Boris Eltin nu au autorizat atentate de lichidare a "dusmanilor" din strainatate. De cand Putin a devenit presedinte, in 2000, ofiterii din serviciul de securitate i-au convins pe liderii de la Kremlin ca asasinatele politice au redevenit necesare, deoarece Rusia are "prea multi dusmani", fiindca cei care au trecut de partea dusmanilor trebuie sa fie pedepsiti exemplar, iar "ceilalti" trebuie sa se teama de consecintele tradarii.

In iulie 2006, Duma a votat o lege propusa de Putin, prin care teroristii si dusmanii regimului de la Moscova pot fi lichidati nu numai in tara, dar si in strainatate. Autorizarea acestor asasinate se face prin conventii codificate, ca sa nu ramana nici o dovada scrisa. Intoleranta autoritatilor fata de "dusmanii patriei" a devenit acerba. Marea majoritate a cazurilor de asasinate pe contract raman nerezolvate. De obicei, nimeni nu este arestat, judecat sau pedepsit. Cateva cazuri edificatoare merita sa fie mentionate.

Serghei Iuscenkov, vicepresedinte al Partidului Liberal si deputat in Duma, era membrul unei comisii parlamentare care investiga exploziile suspecte de la Moscova din 1999 cand, blamandu-i fara dovezi pe teroristii ceceni, Putin a declansat al doilea razboi impotriva Republicii Cecene. Comisia parlamentara din care facea parte Iuscenkov gasise probe credibile ca nu cecenii, ci securitatea rusa era responsabila pentru exploziile respective. Iuscenkov a fost impuscat in aprilie 2003. Nimeni nu a fost arestat.

Iuri Scekocikin, un alt membru al parlamentului si investigator al exploziilor din 1999, a murit otravit in iulie 2003. Viktor Iuscenko, candidat la functia de presedinte al Ucrainei si oponent al candidatului sustinut de Kremlin, a fost otravit si desfigurat cu dioxina in septembrie 2004.

Ana Politkovskaia, jurnalista care scria despre atrocitatile militarilor rusi in Cecenia, s-a imbolnavit de o maladie "ciudata" in 2005. Arestata de autoritati si amenintata cu moartea in mai multe reprize, ea a refuzat sa sisteze publicarea rapoartelor despre razboiul din Cecenia. In octombrie 2006, a fost impuscata in ascensorul cladirii in care locuia. Nascuta la New York din parinti diplomati sovietici, ea avea cetatenie dubla, rusa si americana. Tot in 2006, Marina Litvinovici si Marat Gelman, fosti consilieri la Kremlin, au fost batuti si mutilati, dupa ce au cazut in dizgratie.

Zelimhan Iandarbiev, fostul presedinte al Republicii Cecene, pensionat, locuia in Qatar. In 2003, el a fost asasinat impreuna cu fiul sau, prin explozia automobilului propriu. Cei doi ofiteri de securitate rusi responsabili pentru explozie au fost arestati, judecati si incarcerati in Qatar.

 Andrei Kozlov, prim-vicepresedinte al  Bancii Centrale a Federatiei Ruse, incercand sa cerceteze fraude bancare si spalare de bani, a fost impuscat fatal in septembrie 2006. Alexander Litvinenko, fost locotenent-colonel in securitatea rusa, a cerut azil politic in Marea Britanie si a devenit cetatean englez. Criticandu-l vehement pe presedintele Putin, el a fost otravit la Londra, in noiembrie 2006, cu poloniu 210, un izotop radioactiv extrem de toxic. Kremlinul dezminte orice implicare in asasinarea lui Litvinenko. In acelasi timp, autoritatile ruse nu au permis autoritatilor britanice sa participe la o investigare detaliata a suspectilor rusi Dmitri Kovtun si Andrei Lugovoi care, desi au rezidente in Germania, s-au refugiat la Moscova imediat dupa ce s-au intalnit cu Litvinenko.

Direct sau indirect, Putin este responsabil pentru asasinarea in ultimii sase ani a oponentilor regimului. El se afla la varful unei structuri piramidale de fosti ofiteri KGB care au devenit din ce in ce mai veninosi. Putin a acceptat brutalitatea securistilor fata de "disidenti". Asasinarea lui Litvinenko la Londra a mai demonstrat si ca materiale radioactive extrem de periculoase provenite din Rusia au fost introduse ilegal intr-o tara occidentala, au contaminat multe locuri si persoane si au fost utilizate pentru asasinarea unui cetatean strain.

 

Supraputere energetica

 

 Veniturile provenite din exporturile de petrol si gaze naturale au permis Rusiei sa progreseze economic pe plan intern, sa-si plateasca datoriile inainte de termen si sa devina din ce in ce mai agresiva in politica externa. Cu intentia declarata de a deveni o supraputere energetica, Rusia insista categoric sa-si mentina controlul asupra infrastructurii de productie si distributie a carburantilor exportati in strainatate. Moscova nu a ezitat sa utilizeze dependenta importatorilor fata de Rusia, pentru avansarea ambitiilor politice.  Gazprom, compania rusa controlata de stat, detine 25% din piata de gaze din Uniunea Europeana si proiecteaza sa ajunga la o treime in 2010. Deocamdata, economia europeana ramane dependenta de sursele energetice ruse.

 Putin a respins categoric apelurile  Uniunii Europene de a relaxa controlul strict al Moscovei asupra conductelor de petrol si gaze spre Europa si de a permite investitii straine mai substantiale in dezvoltarea zacamintelor de hidrocarburi din Rusia. Guvernantii de la Kremlin si-au reafirmat decizia de a accepta numai contributii minore in dezvoltarea infrastructurii producatoare de energie si numai in proiecte marginale.

 Companiile straine precum  ExxonMobil, Total, Royal Dutch Shell si TNK-BP, care au investit miliarde de dolari in constructia de conducte si in dezvoltarea terenurilor producatoare de hidrocarburi din Rusia, au fost amenintate de autoritatile de la Moscova cu suspendarea licentelor de activitate in baza nerespectarii legislatiei mediului, ca sa le forteze sa renunte la actiunile detinute in proiectele respective.

 Direct sau prin intermediari voalati, Moscova a cumparat companii producatoare de energie din strainatate. Neavand suficiente zacaminte de hidrocarburi ca sa acopere contractarile cu tarile importatoare, Kremlinul pune presiuni enorme asupra statelor  CSI din Asia Centrala, pentru ca acestea sa exporte petrol si gaze naturale numai prin Rusia.

In decembrie 2006, Moscova a amenintat Georgia ca sisteaza aprovizionarea cu gaze naturale la inceputul anului viitor, daca Tbilisi nu plateste de doua ori mai mult pentru gazul importat. Turcia, care importa gaze din Rusia si din Azerbaidjan, a fost avertizata de Kremlin ca va fi sanctionata daca ofera ajutor georgienilor. Analistii europeni sunt convinsi ca dublarea pretului la gazele importate de Georgia reprezinta un santaj politic.

Amenintand cu majorarea preturilor la hidrocarburi, Moscova a fortat Ucraina sa accepte compromisuri politice favorabile Rusiei si a convins guvernul de la Minsk sa renunte la controlul conductelor spre Europa care trec prin Belarus.

 

Relatiile cu Occidentul

 

 In 2001, presedintele american George Bush l-a elogiat pe presedintele rus, spunand ca este partener valoros, om de caracter si democrat convins. In public si la intruniri oficiale, Bush continua sa faca eforturi ca sa mentina o atitudine cordiala fata de Putin. In conversatii private, Bush a declarat ca este profund dezamagit de masurile antidemocrate impuse de Putin in Rusia, de antagonismul fata de "hegemonia" americana si, mai ales, de lipsa de cooperare cu SUA in probleme de politica externa. Incercarile unor politicieni americani de a condamna evolutia antidemocrata din Rusia si atitudinea neoimperialista a Moscovei au fost anulate de intransigenta nucleului franco-german din  UE, care a insistat ca politica fata de Rusia trebuie sa fie lipsita de provocari, deoarece Rusia este importanta pentru Europa ca partener strategic si ca furnizor de energie.

 Ca sa obtina o oarecare cooperare din partea lui Putin in sanctionarea Iranului pentru ambitii nucleare, Bush a renuntat la promovarea negocierilor pentru aderarea Georgiei si Ucrainei la  NATO si la incercarile de a rezolva conflictele "inghetate" din Georgia si Republica Moldova.

 Liderii occidentali si Vladimir Putin au etalat relatii de camaraderie in St. Petersburg, la intrunirea  G-8 din iulie si la summit-ul UE-Rusia de la Helsinki, din noiembrie 2006. Cetatenii din Georgia si Moldova au fost profund dezamagiti ca occidentalii au decis sa evite orice discutii cu Putin despre sustinerea separatistilor din tarile lor si despre boicotul produselor lor in Rusia. In schimb, Putin s-a declarat furios fata de autoritatile de la Bruxelles, pe motiv ca nu s-au consultat cu Moscova inainte de a decide integrarea Romaniei si Bulgariei in UE.

 

Concluzii

 

Pluralismul politic a expirat in Rusia. Puterea politica a presedintelui a devenit covarsitoare. Drepturile individuale ale cetatenilor si securitatea proprietatii private sunt mult mai precare in 2007 decat erau in 2000. In ultimii sapte ani, fostii ofiteri KGB din anturajul lui Putin au ajuns sa controleze institutiile statului, marile companii profitabile si mass-media din Rusia. Opozitia a fost anihilata.

Instaurarea autoritarismului in Rusia nu a eficientizat guvernarea, nu a legitimat elita politica si, contrar pretentiilor liderilor actuali, nu a contribuit la progresul economic al tarii. In schimb, dictatura personala a lui Vladimir Putin a creat un regim agresiv, opac si corupt.

In politica externa, Moscova ramane obsedata de restabilirea statutului de mare putere, se crede indreptatita sa domine tarile din vecinatate si insista sa modifice politica statelor care importa hidrocarburi din Rusia, prin controlarea fluxului energetic si prin majorarea discretionara a preturilor.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22