Pe aceeași temă
Casa Alba, Biroul Oval, Ianuarie 2009: Nu este greu sa ni-l imaginam pe viitorul presedinte al Statelor Unite-Barack Obama, in primul moment al preluarii mandatului sau, privind globul pamantesc, rotindu-l si contabilazand lista provocarilor/angajamentelor globale mostenite de la predecesorul sau. Ceea ce va vedea va fi o realitate strategica complet noua, ceva cu care niciodata inainte vreun politician american nu a fost nevoit sa se confrunte: 2 razboaie de uscat simultane; un Iran care se inarmeaza tot mai repede; un Pakistan post-Musharraf, nuclearizat si potential instabil; o putere energetica agresiva, in plina asceniune - Rusia; o China care detinde 10% din rezerva valutara a SUA; o datorie publica de 10 trilioane de dolari; cea mai grava recesiune economica de la al doilea razboi mondial; un dolar slab. Reflectand la aceasta lunga lista, Obama ar putea ajunge la concluzia ca se confrunta cu cea mai instabila situatie internationala de la Harry S. Truman incoace, mostenind o America aflata in cea mai slaba pozitie de putere de la presedintele Warren G. Harding pana astazi. Pentru a folosi o terminologie economica, Obama a mostenit o superputere fara levier, lipsita de parghii.
Sunt multi cei care au vorbit de pericolele ce le implica razboaiele purtate de America, de consecintele recesiunii economice, de curajul si creativitatea pe care trebuie sa le arate noul presedinte. Putini sunt insa cei care au atras atentia asupra semnificatiilor structurale profunde pe care, impreuna, toate aceste provocari le anunta: Obama va fi retinut de cartile de istorie ca fiind primul presedinte al Statelor Unite care a trebuit sa infrunte realitatea psihologica, putin confortabila, a unui sistem international multipolar. Aceasta nu are nimic de a face cu simplitatea geopolitica a bipolaritatii, nici cu oportunitatile strategice ale unipolaritatii (care a parut sa se structureze pe coordonatele clivajului centru-periferie: un concert al marilor puteri la centru, pe fondul unei periferii neimblanzite si instabile). Multipolaritatea nu a existat niciodata la scara globala. Cea mai apropiata paralela este Europa sfarsitului de secol XIX, cu disparitatile sale limitate, cu multitudinea de actori aflati intr-o permanenta competitie pentru influentarea balantei de putere la nivel continental.
Secolul 21 nu trebuia sa arate astfel. Au trecut numai 18 ani de cand Charles Krauthammer a proclamat inceputul momentului unipolar, o epoca fondata pe puterea hegemonica a Americii. Krauthammer avertiza asupra faptului, ca la un moment dat, puteri emergente vor contesta puterea SUA, dar aceasta se va intampla la o distanta de cateva decenii.
Totusi, momentul multipolar a sosit mult mai devreme. Semnele sale se vad pretutindeni. China isi continua marsul sau pasnic de o jumatate de secol spre statutul de superputere, extinzandu-si din ce in ce mai mult economia care intr-un deceniu o poate depasi pe cea a SUA. Rusia, mult timp considerata drept un actor geopolitic minor, a recurs la o diplomatie energetica agresiva pentru a diminua influenta Americii in Asia Centrala si pentru a reveni in clubul marilor puteri. India, devenita membra a clubului nuclear, ameninta sa detroneze industria de inalta tehnologie a Statelor Unite, vizand totodata dezvoltarea unei sfere proprii de influenta geopolitica in sudul Asiei. Desi America ramane de departe cea mai puternica, totusi nu va mai avea capacitatea de a influenta dinamicile sistemului international, cum a facut-o pe parcursul anilor 1990. Unipolaritatea a luat sfarsit.
Dar daca sustii acest lucru, astazi, in Washington D.C., ai toate sansele sa primesti eticheta peiorativa de "declinist". Intr-un recent editorial publicat in Washington Post, Robert Kagan (un foarte influent ideolog neoconservator) a avertizat noua administratie sa nu imbratiseze o platforma de politica externa de orientare "realista", si care postuleaza acceptarea unei Americi in declin (a unei puteri atenuate, limitate de ascensiunea puterilor emergente). "Pericolul declinismului de astazi consta nu in faptul ca este o presupozitie incorecta, ci in potentialitatea ca viitorul presedinte sa actioneze ca si cum ar fi corecta", considera Kagan.
Dimpotriva, pericolul real este exact cel opus: desi America se afla intr-o stare de relativ declin, noua administratie ar actiona de parca nu ar fi. Evaluarea de ultima ora realizata de National Intelligence Council (departamentul de prognoza al comunitatii de informatii a SUA), considera ca pana in 2025 suprematia SUA se va eroda semnificativ (Washingtonul mentinand un avans decisiv doar pe plan militar). Aceasta este lumea in care trebuie sa fim pregatiti sa navigam. Este imperativ ca presedintele Obama sa initieze o ruptura fundamentala cu logica strategica a anilor 1990 (epoca unipolaritatii succesoare Razboiului Rece). El trebuie sa gaseasca o cale sa fie flexibil fara a fi perfid, sa fie realist fara a fi cinic, sa acomodeze finalitatile politicilor publice cu mijloacele unei puteri aflate in declin. Obama nu poate continua asemeni predecesorului sau: sa aiba o filozofie unipolara, dar sa actioneze prin intermediul unor instrumente bipolare (care reflecta structura de putere specifica Razboiului Rece), pe fondul unei lumi tot mai multipolare.
Ce-i de facut?
Opinia clasica considera ca Statele Unite nu sunt inclinate in mod natural spre jocul politicii de putere: Realpolitik-ul, se spune nu se afla in ADN-ul nostru politic. Si intr-adevar, nu suntem un popor cinic. Dar Obama nu trebuie sa caute prea departe pentru a gasi o modalitate care sa ne ajute sa ne adaptam unei configuratii multipolare de putere. Sistemul politic intern american ne poate arata mecanismele de care avem nevoie. Trei concepte, fiecare adanc inradacinate in democratia americana, pot fi foarte utile in acest demers. Sa ne gandim ca la ABC-ul (cei trei pasi) pe care trebuie sa ii urmeze politica externa a Statelor Unite intr-o lume multipolara:
A: Aliatii formeaza fundamentul si baza noastra geopolitica. Dupa cum Obama stie prea bine, politicienii de succes au grija sa mentina si sa-si consolideze legaturile cu electoratul loial (bazinul sau electoral). Pentru un politician, a-i pierde pe loialisti (nucleul dur al partidului) inseamna a-i infrunta pe adversari dintr-o pozitie de extrema slabiciune. Intr-o lume multipolara, aliatii furnizeaza acele voturi "cruciale" de care America are nevoie pentru a reusi impotriva puterilor rivale. Prima regula a politicii interne americane ar trebui sa devina prima regula a geopoliticii SUA intr-o lume multipolara: ai grija de aliatii tai (de baza ta geopolitica).
B: Tranzactiile fac parte din universul politicii. Orice politician american intelege importanta "comertului cu compensatii": sprijina un senator rival sa treaca o anumita lege, iar acesta te va ajuta sa construiesti o noua autostrada in statul care te-a votat. "Ingheata extinderea NATO", ar putea spune Moscova noului presedinte, "si te vom ajuta cu Iranul". Ca si in Senat, acest tip de oferte ne obliga sa cantarim si sa ne ierarhizam valorile si interesele. Ca si in Senat, America trebuie sa fie dispusa sa cada la invoiala, sa faca compromisuri pentru a proteja resursa sa cea mai pretioasa-baza sa geopolitica.
C: O putere moderata inseamna o putere prudenta si acceptata (de restul sistemului). Conceptul de balanta a puterii reprezinta esenta gandirii politice americane. Intelegerea mecanismului republican al separatiei puterilor in stat il va pregati bine pe Obama pentru multipolaritate. Nu trebuie sa domine noul sistem sau sa opreasca ascensiunea statelor emergente, ci doar sa le mentina puterea controlabila, prin crearea unui echilibru (a unui sistem de checks and balances).
Ideea ca democratiile, in general, si America in particular se afla in dezavantaj in lumea dura a geopoliticii (lumea politicii de putere) trebuie abandonata. Aptitudinile necesare (pentru a functiona in lumea Realpolitik-ului) sunt bine cunoscute presedintelui Obama. Incorporarea, internalizarea acestor 3 elemente specific americane in politica noastra externa pot oferi noului presedinte avantaje surprinzatoare in calatoria prin aceasta "minunata lume noua". Se va dovedi ca America poate gestiona cu succes sfarsitul momentului unipolar.
Adaptare de Octavian Manea dupa Obamas multipolar moment, Los Angeles Times, 23 Noiembrie
