Pe aceeași temă
Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite a emis, pe 8 ianuarie, Rezolutia 1860 prin care cerea o incetare durabila a focului in Gaza. Potrivit rezolutiei, un asemenea context ar urma sa conduca la retragerea completa a fortelor israeliene din Gaza. In plus, rezolutia invita statele membre sa intensifice eforturile "de a crea aranjamente care sa previna traficul ilicit de arme si munitie in Gaza". Rezolutia a fost adoptata cu 14 voturi pentru si o abtinere, Statele Unite.
Abtinerea Statelor Unite este, pe fond, un indicator ca ultima rezolutie nu schimba cu nimic datele fundamentale, realitatea strategica anterioara expirarii armistitiului dintre Hamas si Israel; ea nu modifica statu-quo-ul responsabil de precipitarea crizei, ci il conserva. O citire atenta a textului sau ne arata, mai degraba, un inventar de intentii si obiective.
Obiectivul Occidentului
Pe 6 ianuarie, Condoleezza Rice declara chiar in sediul ONU din New York ca "in Gaza trebuie sa cream aranjamente noi pentru ca nu ne putem intoarce la un statu-quo ante". In viziunea sa, o incetare autentica a focului include instituirea unor mecanisme capabile sa previna contrabanda cu arme care alimenteaza si dezvolta potentialul militar al Hamas de a lovi Israelul. "Obiectivul nostru trebuie sa fie stabilizarea si normalizarea vietii in Gaza... ceea ce implica, in ultima instanta, restabilirea controlului legitim al Autoritatii Palestiniene", a continuat Condoleezza Rice. De fapt, aceasta este in viziunea Occidentului solutia problemei, reprezentand totodata o dislocare fundamentala a ecuatiei politice regionale: revenirea Gazei sub controlul legitim al fortelor presedintelui Abbass.
Obiectivul Israelului
Pe termen scurt, prin campania militara din Gaza, Tel Avivul urmareste distrugerea capacitatii militare a Hamas, dar si garantii ca reinarmarea Hamas este imposibila. Ocuparea, recolonizarea militara pe termen lung a Gazei de catre armata Israelului este o nonoptiune, in conditiile in care cea mai mare parte a opiniei publice din Israel este impotriva. In plus, Tel Avivul se grabeste pentru ca timpul nu este de partea sa. Armata israeliana nu isi poate permite sa fie atrasa intr-un razboi de uzura, dimpotriva, are nevoie de un blitzkrieg (razboi fulger). In februarie sunt alegeri, iar pana atunci trebuie sa prezinte electoratului sau o realitate profund schimbata in Gaza si care sa maximizeze securitatea cetatenilor israelieni. Israelul nu s-a retras din Fasia Gaza in 2005 pentru a o reocupa in 2009. Ceea ce este inacceptabil pentru Israel este ca Hamas sa controleze, sa guverneze Gaza. In conditiile in care Hamas "nu recunoaste existenta Israelului sau dreptul Israelului de a exista aici", cu Hamas nu se poate negocia. Nu se poate ajunge la un compromis politic. "Cand am luat decizia de a parasi Gaza am precizat ca Israelul nu-si lasa cheia vietii si securitatii sale in mainile oricui ar controla acolo situatia" (Tzipi Livni). Ce vrea Tel Avivul? Un interlocutor politic reprezentativ pentru palestinieni, capabil sa guverneze Gaza si care sa recunoasca in statul Israel un partener politic legitim. Raspunsul la intrebarea pe cine vrea Tel Avivul in Gaza il aflam daca ne intoarcem in noiembrie 2007 la Conferinta de la Annapolis, cand premierul Israelului si presedintele Autoritatii Palestiniene semnau o declaratie comuna care prevede, printre altele, "negocieri bilaterale de buna-credinta in scopul finalizarii unui tratat de pace care sa solutioneze fara exceptie toate problemele majore". Pe de alta parte, ministrul de Externe, Tzipi Livni, declara pe 29 decembrie ca "am luat o decizie strategica de a avansa procesul de pace cu cei care au ales aceeasi parte ca si noi si care doresc sa promoveze ideea a doua state". Ce incearca, de fapt, astazi Israelul este de a modifica semnificativ balanta de putere din interiorul miscarii palestiniene in favoarea fortelor moderate controlate de Abbass prin dezarticularea infrastructurii Hamas din Gaza. Inca din primul moment al campaniei, israelienii au vizat distrugerea sistematica a tot ceea ce inseamna elemente de infrastructura de guvernare si control al ordinii publice pe care Hamas o dezvoltase in Gaza.
Ce-i de facut?
Cine va umple vidul de securitate si de ordine publica dupa retragerea trupelor israeliene? Autoritatea Palestiniana, reprezentata de Mahmoud Abbass, nu dispune de capacitatea structurala de a-si extinde controlul si de a guverna Gaza. Este nevoie de o solutie intermediara: nici recolonizarea militara israeliana, nici revenirea la statu-quo, dar nici transformarea Gazei intr-un no man s land. Solutia se afla in mainile comunitatii internationale si a fost propusa chiar de Mahmoud Abbass pe 6 ianuarie, in plina reuniune a Consiliului de Securitate: "garantarea respectarii oricarui angajament la care ajungem presupune crearea unei forte internationale care ar asista poporul nostru sa-si recastige securitatea si pacea". Ideea crearii unei forte internationale in Gaza este puternic promovata in aceste zile si in cercuri influente din apropierea presedintelui ales Barack Obama. Cel mai fervent sustinator public al sau este Richard Haass, un fost consilier al lui Colin Powell, cu sanse mari sa devina trimisul special al SUA in teritoriile palestiniene: "Trebuie sa avem in vedere desfasurarea unei forte internationale in Gaza. Nu dorim o ocupatie israeliana. Nu dorim restabilirea primatului Hamas. De ce sa nu ne gandim la o forta a Ligii Arabe sau a Conferintei Islamice care sa garanteze securitatea Gazei, stopand contrabanda o data pentru totdeauna?" Oare va folosi comunitatea internationala noua situatie in avantajul sau?
