.jpg)
Pe aceeași temă
Din Suedia până în Spania, partidele populiste de dreapta câștigă forță prin alegeri, în timp ce partidele tradiționale pierd tot mai mult teren în fața electoratului. Grupările populiste se așteaptă să obțină rezultate considerabil mai bune la alegerile europarlamentare din această săptămână – ceea ce le va conferi mai multă putere decât oricând în instituțiile vitale ale UE, scrie Bloomberg.
Coeziunea europeană este pusă la o mare încercare. Deși fiasco-ul Brexit-ului a diminuat apetitul pentru ieșirea din UE, populiștii europeni sunt hotărâți să submineze unitatea statelor membre din interior. Ei vor să stopeze integrarea europeană, să reducă autoritatea Bruxelles-ului și să limiteze capacitatea Uniunii de a obliga statele membre să se conformeze normelor democratice.
Coerența Europei se blochează. Deși fiasco-ul Brexit a diminuat apelul de a părăsi UE, populiștii rămân hotărâți să-l submineze din interior. Vor să oprească impulsul integrării europene, să reducă autoritatea Bruxelles-ului și să limiteze capacitatea UE de a obliga statele membre să adere la normele democratice.
Nemulțumirile care i-au ajutat pe populiști să-și atingă obiectivele sunt totuși întemeiate: Bruxelles-ul este predispus la excese în materie de reglementare și se confruntă cu lipsa legitimității rezultată din alegeri. Dar erorile UE pălesc în fața pericolului reprezentat de tendințele populiste. Dacă nu este controlată, contagiunea populismului va coroda în mod constant identitatea Europei ca o uniune democratică bazată pe valori comune. De asemenea, va slăbi influența Europei în străinătate. Deoarece în mare parte resping ideea acțiunii colective de abordare a problemelor transnaționale, populiștii amenință stabilitatea Europei, a Occidentului și a lumii.
Liderii europeni au nevoie de o strategie coerentă pentru a recâștiga controlul. Asta presupune ca ei să se înțeleagă valorile populiste și să se ocupe de nemulțumirile legitime ale cetățenilor pe care populiștii le-au exploatat pentru câștigarea competițiilor electorale. În același timp, aceștia trebuie să reziste impulsului de a satisface cererile agitatorilor atât de dreapta, cât și de stânga.
Cum să începem? Definirea problemei este primul pas. Peisajul populismului este la fel de variat și cacofonic precum Europa în sine - de la protestatarii vestei galbene din Franța până la extrema dreaptă Alternativa pentru Germania față de Mișcarea Cinci stele Star anti-instituție - dar firele comune îi ajută să-i explice recursul.
De unde ar trebui să înceapă liderii europeni? Definirea problemei este primul pas. Peisajul partidelor populiste este la fel de divers și nearmonic ca Europa însuși – de la protestele vestelor galbene în Franța, la Alternativa pentru Germania și mișcarea anti-establishment Cinci Stele din Italia – dar liniile lor comune ajută ca să se înțeleagă de sunt atractive pentru electorat.
Liderii populiști speculează frustrarea oamenilor față de elitele politice pe care le percep ca fiind corupte indiferente față de greutățile cu care se confruntă majoritatea alegătorilor. Suportul populiștilor este regăsit în rândul cetățenilor cu un nivel scăzut de educație și a celor care trăiesc în regiuni care au suferit de pe urma globalizării. Iar populiștii joacă cartea anxietății culturale, dând vina pierderii identității naționale pe imigranți, azilanți și pe birocrații fără chip de la Bruxelles.
Insurgenții politici au beneficiat, de asemenea, de erodarea loialității alegătorilor față de partidele tradiționale. În țările cu electorat fracturat, cum ar fi Belgia și Suedia, simplul proces de formare a unui guvern poate dura luni și uneori ani. Deoarece coalițiile de guvernământ devin din ce în ce mai diverse din punct de vedere ideologic, abilitatea lor de a guverna în mod eficient scade - ceea ce întărește doar mesajul anti-establishment al populiștilor.
Pentru a contracara populismul, liderii naționali trebuie să demonstreze o mai mare receptivitate la nuanțele politicii locale - așa cum a făcut cu succes președintele francez Emmanuel Macron, în urma revoltelor de anul trecut față de suprataxarea carburanților. Moderații ar trebui să prezinte, de asemenea, soluții concrete la problemele care alimentează nemulțumirea maselor. Aceasta înseamnă mai presus de toate trei lucruri: extinderea oportunităților economice pentru cei săraci; elaborarea unui plan cuprinzător de reformă a sistemului european de imigrație; și făcând instituțiile UE mai răspunzătoare față de alegătorii pe care îi deservesc.
Dacă este urmărită atât la nivel național, cât și la nivel paneuropean, reforma politică și economică se poate restabili încrederea în partidele tradiționale și poate atenua atracția populismului. Această reformă nu va fi ușoară și nici nu va da rezultate peste noapte. Dar, pentru viitorului Europei, trebuie să înceapă acum.
