Pledoarie pentru societatea internaţională

Octavian Manea | 10.09.2013

Pe aceeași temă

Pasul ultim în evitarea războaielor este de a-l face pe omul de stat responsabil în faţa legii“, s-a spus în deschiderea procesului de la Nürnberg. Astăzi, credibilitatea normelor societăţii internaţionale este pusă la îndoială de Assad.

Pe tot parcursul săptămânii trecute, cei mai importanţi stakeholderi ai Administraţiei Obama au fost trimişi în punctele gra­vi­ta­ţionale ale imaginarului naţional şi global, pentru a convinge gru­pu­rile ţintă (poporul ame­ri­can prin intermediul Con­gresului, pe de o parte, opi­nia publică globală via G20, pe de alta) de legitimitatea şi necesitatea unor even­tuale lovituri militare asu­pra regimului Assad. Dar ca­re sunt argumentele pe ca­re Administraţia Obama le mo­bilizează în pledoaria sa?

Misiunea de a obţine susţinerea Con­gre­su­lui le-a revenit lui John Kerry şi lui Chuck Hagel, doi foşti veterani ai Vietnamului, cu­noscuţi pentru reticenţa de a accepta cu uşurinţă utilizarea forţei militare şi ad­versari tradiţionali ai implicării Americii într-un nou conflict din Orientul Mijlociu. Pentru Kerry, argumentul esenţial al ple­doa­riei pentru lovitura împotriva lui Assad nu ţine neapărat de traversarea frontierei pe care chiar Obama a enunţat-o în urmă cu câteva luni. Mult mai important, „această dezbatere este despre o frontieră globală, o frontieră a umanităţii, este o linie ro­şie pe care, oricine are conştiinţă, tre­bu­ie să o traseze“. Ceea ce contează pentru Ad­ministraţia Obama pare să fie mesajul colateral, pe care, o eventuală neutralitate a „societăţii internaţionale“, în aces caz, l-ar putea transmite tiraniilor de pre­tu­tin­deni: armele de distrugere în masă devin o componentă legitimă, utilizabilă, o altă parte a arsenalului convenţional. „Ştim că Assad va interpreta tăcerea noastră ca pe o invitaţie de a utiliza acele arme fără impunitate. Iar impunitatea creează opor­tunitate, în mod specific, oportunitatea ca alţi dictatori şi terorişti să se doteze cu propriile arsenale de distrugere în ma­să“, a punctat Kerry.

O nuanţă esenţial diferită a fost adusă în discuţie de şeful Pentagonului. Hagel pare a fi, în mod fundamental, preocupat de impactul pe care eventuala neutralitate o poate avea asupra ga­ran­ţiilor de securitate oferite de Statele Unite aliaţilor săi. Vo­inţa, credibilitatea şi an­gajamentele Washing­to­nu­lui ar fi puse sub semnul îndoielii: „Aliaţii noştri de pretutindeni trebuie să fie siguri că Statele Unite îşi vor onora angajamentele de securitate. (…) Un refuz de a acţiona ar submina cre­dibilitatea celorlalte angajamente de se­curitate ale Americii. Cuvântul Statelor Uni­te trebuie să însemne ceva. Este mo­neda forte în relaţiile internaţionale şi în angajamentele faţă de aliaţi“, a spus Ha­gel în timpul audierilor din Senat. Un aju­tor nesperat, în sprijinul efortului de PR al administraţiei, a venit din partea fos­tu­lui director al CIA, generalul David Pe­traeus, care, într-o declaraţie dată pu­bli­ci­tăţii, consideră că „eşecul Congresului de a valida cererea preşedintelui va avea se­rioase ramificaţii, nu doar în Orientul Mij­lociu, ci în jurul lumii“. Pentru Pe­tra­e­us, miza unui răspuns eficient de­pă­şeşte exclusiv problematica siriană, semnalând „Iranului, Coreii de Nord şi altor po­ten­ţiali agresori să nu subestimeze nicio­da­tă voinţa Statelor Unite de a lua măsurile militare necesare, atunci când celelalte elemente sunt insuficiente“.

Comunitatea de think-tank-uri din Wa­shing­ton, altfel o piesă centrală în mode­la­rea percepţiilor opiniei publice, nu putea să rămână în afara acestei ample campanii de persuasiune. Misiunea i-a revenit am­ba­sadorului SUA la Naţiunile Unite, Sa­mantha Power, o intervenţionistă pur sân­ge, formată în lumina ororilor Ruandei şi Bal­canilor. Într-un discurs la Center for Ame­rican Progress, aceasta a subliniat că utilizarea pe scară industrială a arsenalului chimic va extinde masiv valurile de re­fu­gi­aţi sirieni din Liban, Iordania şi Irak, am­plificând clivajele interne şi fracturând şi mai mult aceste societăţi deja extrem de in­stabile. „Al patrulea cel mai mare oraş al Iordaniei este tabăra de refugiaţi Zaa­ta­ri. Jumătate dintre refugiaţii sirieni sunt copii şi ştim ce se poate întâmpla cu co­piii care se maturizează, fără opor­tu­ni­tăţi şi speranţe, în taberele de refugiaţi; taberele se transformă în teritoriu de re­crutare pentru extremişti“, a avertizat Sa­mantha Power.

Nu în ultimul rând, Obama însuşi şi-a asu­mat rolul de a convinge cele mai im­por­tante 20 de economii ale lumii de nece­si­tatea de a acţiona împotriva regimului Assad. În conferinţa de presă ţinută în urma Su­m­mit-ului G20, Obama a anunţat că ma­jo­ri­tatea statelor prezente sunt de acord cu con­cluzia că regimul Assad este vinovat de folosirea armelor chimice. Pe acest fond, America nu poate lăsa să se prăbuşească o normă centrală a societăţii şi, în definitiv, a „ordinii internaţionale“. Vorbim de o nor­mă asumată de 189 dintre state, re­pre­zen­tând 98% din populaţia globului. „Când comunitatea internaţională este pa­ra­li­za­tă şi nu acţionează, atunci norma se des­tramă. Şi dacă această normă se des­tra­mă, atunci alte norme şi interdicţii încep să se destrame. (…) Este o ameninţare pen­tru pacea şi securitatea globală“, a spus Obama la Sankt Petersburg, dezvoltând o veritabilă teorie a dominoului, care ame­ninţă ordinea internaţională şi justifică o in­tervenţie externă. Un nou „moment Mün­chen“, în cuvintele lui Kerry.

Şi dacă Assad, departe de a fi descurajat să-şi folosească arsenalul de distrugere în ma­să, extinde, accelerează utilizarea ar­me­lor interzise împotriva comunităţilor re­be­le? În cele din urmă, Assad nu este Milo­şe­vici (care avea prea mult de pierdut). Assad se află într-o competiţie existenţială în ca­re toate mijloacele sunt considerate legi­ti­me pentru a asigura supravieţuirea regi­mu­lui. Este America pregătită să pluseze? „Cred că, în acel moment, mobilizarea co­mu­ni­tăţii internaţionale va fi mult mai sim­plă. Consiliului de Securitate i-ar fi ex­trem de greu să se opună şi ne vom ală­tu­ra unei coaliţii internaţionale ca să fim siguri că se opreşte“, a avertizat Obama.

 

* Octavian Manea este masterand Fullbright în studii de securitate la Maxwell School of Citizenship and Public Affairs, Washington D.C.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22