Pe aceeași temă
Intr-o scoala din Cvemo Chala, in Nordul Georgiei, am auzit cele mai dezarmante intrebari din partea unor copii din clasele 5-6: "Ce au avut rusii cu noi?", "Daca nu mai e razboi, de ce zboara elicopterele noaptea?". Satul se afla la doar 2 km distanta de linia administrativa de facto de separatie cu Osetia de Sud si a fost punct nodal de tranzit pentru trupele georgiene si ruse in scurtul razboi din august. In alta scoala, in Lamiskana, copiii ne-au intrebat daca parintii lor vor mai putea sa ia lemne din padurile unde acum nu mai au acces, fiind in Osetia de Sud.
O imagine a sperantelor, dar si a preocuparilor oamenilor, atat de bine exprimate prin vocea naiva, dar incredibil de clara, a copiilor. Ne pregatisem o scurta prezentare a UE si a ceea ce Misiunea Uniunii Europene de Monitorizare face in Georgia, dar tot ne-au uimit intrebarile atat de limpezi si clar revelatoare de probleme pe care ni le-au pus cu indrazneala copiii. EUMM in Georgia are un mandat de stabilizare, normalizare si mediere intre partile la recentul conflict de acum 3 luni.
In ciuda particularitatilor actuale postconflict ale Georgiei si a itinerariului convulsiv al Georgiei dupa 1991, exista numitori comuni fascinant de observat care ne unesc in aceeasi familie a tranzitiei spre democratie.
Similitudinile tranzitiei
In Georgia recunosti franturi din traseul postcomunist al tranzitiei romanesti. In magazinele universale sau dughenele de pe marginea drumului coabiteaza copios articole dintre cele mai diverse. La televizor ruleaza aceleasi telenovele de succes, in timp ce stirile sportive ocupa un loc central in jurnale, importul de masini second hand si reparatul colectiv duminica, in plina strada, al masinilor pe butuci este o practica curenta. Respectul legilor de circulatie e aproximativ. Satul graviteaza in jurul boutique-ului local, in mediul rural fiecare cetatean respectabil produce cu mandrie propriul "vino" si "chacha" (tuica). Sunt usor sesizabile diferente de dezvoltare intre regiuni (cu concentrarea investitiilor in Tbilisi), dar si clivaje de venituri personale, multi fosti demnitari, inainte sau dupa 1991, fiind prosperi oameni de afaceri, in timp ce unii pensionari pot sa castige doar echivalentul a 50 de euro pe luna. Neincrederea in institutiile administratiei publice centrale si locale este ridicata. Coruptia din institutii a fost controlata prin cresterea salariilor, totusi nu toate grupurile sociale au beneficiat de pe urma progresului economic. Biserica si, pana de curand, armata sunt in Georgia, ca si in Romania, cele mai respectate institutii, nu institutiile cardinale pentru un regim democratic: parlamentul si justitia.
Cladiri vechi, impunatoare, reamintesc palid, in lipsa unei renovari, de un trecut glorios, coexistand cu cartiere de blocuri cenusii si piete improvizate pe trotuare. Coabitarea trecutului arhitectural mai recent sau mai indepartat are loc anevios si incomod cu noile constructii in expansiune. Viata grea a luat zambetul de pe fata oamenilor, care, desi foarte deschisi si ospitalieri, iti lasa impresia, pe strada, ca sunt in aceeasi stare de incrancenare, cautare consumatoare si graba haotica ca in Bucuresti. Si tot ca in Bucuresti, o plimbare prin Tbilisi iti reveleaza colturi fascinante de strazi si platani cu coroana maiestuoasa si trunchi grandios, strajuind artere vibrand de viata citadina.
Daca Romania isi plaseaza perioada de glorie in interbelic, Georgia rememoreaza in momentele istorice instabile grandoarea din secolul al XII-lea, in timpul regelui David si al reginei Tamar. Nu doar datorita istoriei lungi, dar si a istoriei recente a comunismului, a postcomunismului si tranzitiei, noi, romanii putem sa rezonam mai usor cu experientele de viata si situatia din Georgia. Desi am fost feriti de conflicte interne, am avut si noi la inceputul anilor 90 perioada noastra de convulsiuni interne si ezitari ale transformarilor democratice, "dibuielile inceputului", cum le numea Radulescu Motru. Ca si Romania la inceputul anilor 90, destinul Georgiei pare inca atarnat de o roza a vanturilor, se poate inclina in mai multe directii. Ca si Balcanii, Caucazul este un spatiu de intrepatrunderi si confluente.
Totusi, Georgia si Romania sunt in etape diferite ale tranzitiei spre democratie. Integrarea in UE si aderarea la NATO au accelerat procesele transformationale in Romania. Georgia a fost marcata de tensiunile si conflictele din cele trei regiuni separatiste si de proximitatea directa cu Rusia. In Romania, generatia mea a plans cand a aflat ca Mos Gerila nu mai e Mos Craciun si ca de fapt, dincolo de problema de identitate, pe deasupra, generosul mos din nameti nici nu exista. Un amic georgian isi aduce aminte cum, desi are 27 de ani acum, a plans cand era copil si a aflat ca de fapt Stalin a murit. Crezuse ca cel mai cunoscut georgian din timpul recent, despre care auzise si invatase atat la scoala, are inca grija de toate popoarele sovietice. Au existat diferente in a fi tara satelit a Uniunii Sovietice si tara membra a URSS, asa cum exista acum diferente in privinta capacitatii de iesire de pe orbita Rusiei. Ceea ce am putea, totusi, invata de la georgieni este mandria nationala si pretuirea elementelor identitare: limba, traditiile, simbolurile culturale si religia. De asemenea, figura mamei este centrala in societatea georgiana, la fel ca si respectul pentru oamenii in varsta.
Interogatii post razboi
Cu cat apar mai multe McDonalds, cu atat probabilitatea unui razboi se reduce in acea tara, afirma o teza privind conexiunea intre dezvoltarea economica si probabilitatea angajarii in razboi. Ipoteza, fondata pe premisa ca, atunci cand ai mai mult de pierdut, razboiul nu este o optiune predilecta, nu a fost complet validata in Georgia, unde redobandirea unor teritorii a prevalat in fata recentei cresteri economice si relativei stabilitati bazata pe bunele relatii cu Vestul, dar si pe plasarea pe rutele energetice din Asia Centrala si Marea Caspica.
Georgienii par epuizati de atatea conflicte, mai ales ca beneficiile economice incepusera sa incolteasca, iar miza personala si nationala a ceea ce poate fi pierdut prin razboi incepe sa fie considerata prea mare. Tinerii georgieni fredoneaza aceeasi muzica, se imbraca si au aceleasi aspiratii la fel ca majoritatea tinerilor de pretutindeni atinsi de aripa globalizarii. Totusi, cand vine vorba de chestiunile nationale, razboaiele din 1992-1993 din Abhazia si cele din 1991-1992 si august 2008 din Osetia de Sud nu mai par asa indepartate si spectrul unei noi confruntari nu isi mentine o aura ireala.
In jur de un sfert de milion de oameni au fost stramutati in urma razboiului din 1993-1994 din Abhazia. Peste 190.000 de oameni si-au parasit casele in timpul conflictului din august. Osetinii, vechii alani, care vorbesc o limba iranica inrudita cu pastuna, au fost nevoiti sa isi paraseasca domiciliul, ca si multi georgieni. Cei mai multi stramutati nu au putut sa revina sau le este frica. Relatarile stramutatilor intern din valea Akhalgori, odinioara majoritar georgiana, acum sub control rus si osetin, sunt zguduitoare: grupuri armate neregulate se misca in voie, armata rusa isi consolideaza pozitiile, proviziile pentru iarna sunt insuficiente in urma pierderii recoltelor in august. Sentimentul de insecuritate este foarte marcant, tinerii parasind zona de frica sa nu fie inrolati sau sa faca subiectul unor abuzuri. Cei ramasi in urma sa pazeasca casele si putinul avut sunt batranii, care se sacrifica de buna voie in speranta ca familiile se vor reuni acasa si agoniseala de-o viata va fi salvata. Cati batrani nu s-au sacrificat pentru copiii lor si in Romania postcomunista, crescand nepotii copiilor plecati la munca afara, avand grija de case, gatind, robotind pentru generatiile mai tinere!
Ce poate sa faca Uniunea Europeana pentru Georgia? UE s-a fondat dupa al doilea razboi mondial ca o uniune care sa evite ororile razboiului in Europa prin cooperare economica. Uniunea inca evolueaza spre o comunitate politica, iar EUMM in Georgia este o misiune a Politicii Externe si de Securitate Comuna a Europei. UE incearca sa sugereze si Georgiei un model politic de dezvoltare, in care optiunea fortei sa devina, intr-adevar, un instrument de ultima ratio. Nici SUA, nici NATO nu au putut sa fie actori politici cu rol de mediere in contextul conflictului din Georgia, rolul revenind UE, ONU si OSCE, organizatii regionale sau internationale care isi plaseaza increderea primordial in valorile solutionarii disputelor prin dialog, negociere si compromis. Alternativa "hard" fata de abordarea "soft" a UE (acuzata uneori de impotenta militara) ar fi fost actiunea in forta, o optiune ce ar fi putut antrena consecinte majore.
In mitologia greaca, actualul munte Elbrus din Caucaz ar fi fost muntele pe care Zeus l-a inlantuit pe Prometeu, zeul care a adus oamenilor focul. In imaginarul colectiv antic, nordul si estul Marii Negre, cu scitii, sarmatii si neamurile colchice si svanice, ocupa un loc de primitivitate primordiala, infricosator, dar si atragator prin presupusa capacitate datatoare de reinnoite energii originare. In imaginarul european actual, Caucazul de Sud, ca alt loc de intalnire a Occidentului si Orientului (ca si Balcanii), este o proiectie indepartata, un loc pe care romanii l-ar fi marcat neindoielnic pe harta cu formula "hic sunt leones". Altfel spus, inca o terra incognita riscanta. Totusi, reprezentarea vechilor greci este de preferat celei a vechilor romani: Uniunea Europeana poate juca rolul lui Heracles, care l-a eliberat din chinuri pe titanul antic, aducand focul civilizatiei prin domolirea flacarii belicoase pe calea largirii conexiunilor economice si punand, astfel, capat unui destin tragic.
Mtskheta, Georgia, 23 noiembrie 2008
(Opiniile exprimate in acest articol il angajeaza pe autor exclusiv in calitate personala.)
