"Prefer să votez cu hoții pro-europeni decît cu hoții rusofoni"

Atunci cînd s-au anunțat primele rezultate de la Chișinău în România a fost un adevărat șoc. Se intrevedea o victorie zdrobitoare a frontului rusofon. Gândul titra "Putin și-a luat țara înapoi", iar la București sentimentul dominant era acela că Rusia a ajuns la Prut. Confuzia era rezultatul necunoașterii unor detalii tehnice esențiale în evaluarea primelor rezultate: cifrele se raportau la numărul de procese verbale numărate si nu la numărul de voturi, iar primele informații veneau cu predilecție din județele din nordul republicii cu simpatii pronunțat rusofone. Pînă la urmă rezultatul final a fost cu totul altul. Cele trei partide care sprijină integrarea țării în UE (PLDM, PD și PL) vor avea o majoritate de 7-8 mandate în Parlament, mai mică decît cea de pînă acum (59 de mandate dintr-un total de 101) dar totuși suficientă pentru a se menține la guvernare. Ceea ce înseamnă că, deși cu o marjă relativ redusă (mai ales prin comparație cu rezultatele înregistrate recent la alegerile parlamentare din Ucraina), Republica Moldova va menține cursul pro-occidental.

   Încotro, către Est sau către Vest, a fost una dintre temele majore de campanie și la ultimele alegerile prezidențiale din țară. Dar, trebuie să recunoaștem că în cazul nostru nu era vorba de îngrijorarea că am putea vedea o deraiere majoră a țării de la linia de politică externă actuală imediat după alegeri. Era mai degrabă o temere legată de o potențială schimbare de directie pe termen mediu și lung. În cazul Moldovei lucrurile stăteau cu totul altfel. Mult mai dramatic. Un alt guvern, pro-rus, putea practic bloca, în timp scurt, procesul de apropiere a țării de Europa aruncînd la coș tot ceea ce s-a realizat pînă acum. Aceasta era percepția dominantă pe segmentul electoral pro-european care era dispus să treacă, din acest motiv, peste rezervele majore pe care le avea față de coaliția aflată la guvernare. "Prefer să votez cu hoții pro-europeni decît cu hoții rusofoni", titlul unei postări de pe site-ul Publika.md, sintetiza sugestiv această stare de spirit.

    Nu la fel vedea lucrurile cealaltă parte a electoratului. Mulți dintre cei care au votat împotriva actualei puteri nu au făcut-o pentru că nu le place Uniunea Europeană. Cei în cauză au privit alegerile de duminică din perspectiva nemulțumirilor față de corupția guvernanților și a nivelului de trai precar. În plus, a contat percepția asupra beneficiilor și costurilor pe termen scurt. De pildă, embargoul impus de ruși asupra exportului de vin și a altor produse agricole a avut efecte negative imediate. La fel, limitarea la 90 de zile a perioadei de rezidență în Rusia, cu efecte dramatice asupra celor cîtorva sute de mii de moldoveni aflați la muncă acolo. Beneficiile așa numitului "drum european", oricum destul de vag definit (nu s-a pus în discuție nici un fel de perspectivă reală de integrare efectivă în UE), sunt încă relativ iluzorii. E adevărat, există o excepție. Liberalizarea regimului vizelor de călătorie în spațiul UE a fost, din fericire, o mutare importantă, cu impact real. Însă nu e deloc exclus ca o parte dintre cei care au votat pentru partidele rusofone să fi plecat de la premiza că e posibilă o reorientare către Rusia la pachet cu menținerea beneficiilor obținute prin acordul de asociere cu UE.

   Alegerile din Moldova reprezentau o provocare majoră și pentru Romania. Nu era o miză enormă doar pentru cei de acolo ci și pentru noi. Și nu neapărat doar la nivel emoțional ci dintr-o perspectivă foarte concretă. Dacă "Estul", în acceptiunea Rusia și modelul de societate de acolo, ar capăta statut guvernamental la Chișinău ne-am putea confrunta cu mari probleme în viitor: infiltrări masive pe zona afacerilor pilotate de serviciile secrete rusești, infiltrări în mass media (de fapt cele două se întrepătrund), infiltrări în spațiul societății civile și în cel politic. Rușii sunt mari maeștri în astfel de tehnici. Dovadă succesele majore pe care le-au obținut în trecut în acest domeniu și pe care le obțin și astăzi în spațiul occidental. În Germania, de pildă, există o mică armată de propagandă: o "agenție" de videonews sub aripa Russia Today cu peste 100 de angajați, plus agenți de influență reprezentați de tot felul de "analiști" care, fie din covingere, fie din interes financiar, fac jocul Moscovei în intervențiile lor din mass media.

   Toate aceste demersuri există și astăzi dar pot deveni mult mai eficiente dacă sunt sustinute de o putere pro-Moscova la Chișinău. În fapt, ne puteam trezi, peste noapte, cu un periculos spațiu destabilizator controlat de Moscova mutat în imediata noastră vecinătate. Lucrurile rămîn oricum destul de complicate chiar și cu forțele pro-europene la guvernare, dar situatia este totuși mai confortabilă. Pentru că se poate cîștiga timp astfel încît în perioada următoare să fie posibilă reorientarea decisivă a economiei Moldovei pe direcția România și UE, fenomen aflat în progresie accelerată chiar în acest moment, mai ales ca urmare a sancțiunilor Rusiei, și micșorarea dependenței energetice față de Moscova. În aceste condiții, canalele de influență occidentale rămîn deschise chiar dacă Rusia nu va "abandona" în nici un caz un teritoriu aflat în sfera sa de interes care se extinde mult în sud, în Balcani, unde Serbia și chiar Bulgaria reprezintă capete de pod importante ale Kremlinului.

    Iar ca lucrurile să fie si mai complicate frontul occidental este departe de a fi unul unit. Oficialii actualei puteri de la Chisinău, explicit pro-europene, spun off the record că singurul suport masiv vine de fapt doar de la Washington, de la București și în ultima vreme de la Berlin. În UE situația e destul de nuanțată. Primesc "sfaturi" să păstreze relații bune cu Rusia și să nu aibă așteptări exagerate privind viteza de integrare în UE. E drept, situația din Ucraina a mai schimbat oarecum abordarea, mai ales în Germania, dar nimeni nu-si face iluzii exagerate: interesele unor țări europene, chiar simpatiile deschise față de Rusia, prevalează în raport cu soarta unei mici țări din Est. Nimic suprinzător. După cum știm, în multe dintre capitalele europene există un deficit major în materie de viziune geopolitică. 

    Ce se va întîmpla în continuare în Moldova va depinde nu doar de rezultatul alegerilor în sine ci și de alte elemente. În primul rînd de capacitatea partidelor pro-europene de a gestiona o victorie totuși la limită. În mod normal Vlad Filat ar tebui să fie noul premier, PLDM fiind partidul cel mai bine plasat din coaliție. Însă Mihai Ghimpu. liderul PL, are resentimente majore în ceea ce îl privește și ar putea bloca întregul proces. În al doilea rînd, e limpede că nu se va mai putea guverna ca pînă acum, cu declarații pro-occidentale și practici corupte tipice spațiului post-sovietic. În fine, va conta, bineînțeles, și contextul regional: Ucraina, regiunea Balcanilor, gestiunea politică a situației de la București, poziția Washingtonului privind aranjamentele de securitate din acest spațiu, maniera în care va evolua conflictul Est - Vest. În perioada următoare vom vedea în ce măsură rezultatele electorale de la Chișinău, unde totuși pe ansamblu linia pro-europeană are un avantaj fragil asupra taberei care militează o reapropiere de Rusia, vor determina schimbări de abordare și în Occident. Nu doar din perspectiva strictă a relațiilor cu Republica Moldova ci și din aceea a evoluțiilor din Ucraina.