Pe aceeași temă
" Moshe Katzav va onora institutia prezidentiala cu un nou spirit si un nou stil. El iubeste omul obisnuit. Este modest. Prin personalitatea sa, el exprima frumusetea poporului israelian. Katzav radiaza pace si iubire pentru fiecare. Modul sau de viata se bazeaza pe gasirea de solutii prin compromisuri", nota extaziat Itzhak Shamir, prim-ministrul israelian, in 2000, anul alegerii lui Moshe Katzav in functia de presedinte al statului Israel.
La sase ani dupa aceste elogieri, bomba explodeaza in societatea israeliana: "modestul", "expresia frumusetii poporului israelian", tatal a cinci copii, devine la 61 de ani acuzatul nr. 1 in hartuiri sexuale, viol si coruptie. De altfel, "moda" hartuirilor sexuale s-a instalat in Israel cu cativa ani in urma, cand, tot un "imaculat", generalul Itzhak Mordechai, devenit civil si om politic, liderul si initiatorul Partidului de Centru, promitator si cu mari sanse de reusita, a fost pur si simplu doborat, politic, social si psihic de un scandal asemanator.
In cazul lui Katzav, surpriza o reprezinta personalitatea acuzatului, a carui evolutie in timp poate fi inclusa in celebrul "vis american". Copilul unei familii de iranieni, nascut in 1945 in oraselul persan Yazd, se muta cu familia la Teheran, iar in august 1951 ajunge in Israel. Oameni simpli, parintii lui Moshe muncesc din greu, in acei primi ani ai noului stat Israel, iar copilul, constiincios, invata, face armata si in final obtine o diploma in economie si istorie la Universitatea din Ierusalim. Inca din studentie tanarul Moshe intra in politica, devine membru al partidului de dreapta Likud. La 24 de ani este ales primar al micului orasel Kiriat Malahi, din Neghev.
"Primul", "cel mai" ...
Suntem deci in anul 1981, an in care Moshe Katzav, primarul din Kiriat Malachi, este plasat pe un loc real pe lista pentru Knesset a partidului sau. Si este ales. La 36 de ani, devine unul dintre cei mai tineri deputati israelieni. Steaua lui norocoasa incepe sa straluceasca din ce in ce mai tare, alimentata de activitatea sa deosebita. Si iata ca in guvernele care se succed la conducerea Israelului, Moshe Katzav devine, succesiv, ministrul Muncii, Transporturilor, Turismului. Mai mult decat atat, legendarul premier israelian Menahem Beghin il trimite de doua ori in Iran pentru a pregati venirea in Israel a evreilor din aceasta tara.
In anul de gratie 2000, Moshe Katzav are 55 de ani, o sotie modesta, cinci copii, o frumoasa situatie politica si sociala si cativa ani buni pana la o pensie linistita. Asa am gandi poate majoritatea dintre noi. Dar nu si un om politic, mai ales un israelian, care, in anul 2000, are cel putin doua exemple incredibile de longevitate politica: Shimon Peres si presedintele de atunci al Israelului, Ezer Weizman, una dintre cele mai controversate si, surprinzator, cele mai iubite personalitati israeliene. Dar si un mare gafeur.
Functia de presedinte al statului Israel nu se aseamana deloc cu cea din SUA sau Romania. Presedintele israelian este o institutie simbolica, impartiala din punct de vedere politic, avand doar atributii protocolare ori de minima importanta. E drept ca nici unul dintre presedintii israelieni nu a respectat intocmai obligatiile sale, fiecare intervenind, intr-un fel sau altul, in problemele arzatoare cu care s-a confruntat natiunea la un moment dat. Dar simpaticul Ezer Weizman, figura legendara a istoriei Israelului, a depasit toate limitele. Nu numai ca a intervenit incercand sa influenteze opinia publica si cea politica, dar aproape de fiecare data a gafat, declansand adevarate scandaluri. S-a ajuns la limita suportabilitatii si, sub presiune publica, in acel an, 2000, presedintele Ezer Weizman s-a vazut nevoit sa demisioneze. S-au organizat alegeri si candidati nu au lipsit. Pe primul loc, aparent cu mari sanse de reusita, se afla Shimon Peres, eternul perdant al politicii israeliene, eternul "nr. 2", care se parea ca de data aceasta va castiga, in sfarsit. Deodata, surpriza. Pe lista candidatilor se inscrie... Moshe Katzav. Ambitios, dar departe de a fi charismatic, i se acorda din start sanse slabe.
Sa aruncam o privire rapida asupra situatiei politico-sociale cu care se confrunta Israelul la acea vreme. Confruntarile israeliano-palestiniene erau la apogeu, atentatele teroriste se succedau fara intrerupere, iar celebrele Acorduri de la Oslo erau criticate de toata lumea. Si cine se afla printre principalii artizani ai acestor acorduri? Shimon Peres, promotorul unui "nou Orient Mijlociu", politicianul care in momentele cele mai tensionate dintre israelieni si palestinieni milita pentru dialog si cedarea de teritorii. Pe plan social, prapastia dintre ashkenazimi si sefarzi se accentua din ce in ce mai mult, acestia din urma manifestand impotriva faptului ca sunt tratati drept "cetateni de gradul II" de catre "elita" ashkenaza. Tensiunea domnea in Israel, iar o schimbare trebuia sa se produca.
Colacul de salvare pentru atenuarea cel putin a conflictelor sociale l-a constituit alegerea presedintelui. Si cine era sefardul cel mai sefard printre candidati? Moshe Katzav. Si iata cum, din primul tur, parlamentarii israelieni dau o incredibila lovitura de teatru: Katzav este ales presedinte al statului Israel cu 63 de voturi, cu doua voturi mai mult decat media necesara. Din nou, Shimon Peres trebuie sa se multumeasca cu locul doi (57 de voturi).
Victoria lui Moshe Katzav a fost salutata in primul rand ca un succes al sefarzilor. Moshe Katzav este cel mai tanar presedinte israelian (in momentul alegerii), primul presedinte sefard si primul presedinte nascut intr-o tara araba.
Pe toata perioada cat a fost presedinte, Moshe Katzav a incercat sa nu iasa din tiparele functiei sale si, chiar atunci cand a facut acest lucru, a fost rezonabil si a actionat cu tact. In iulie 2006, Katzav mai avea un an pana la incheierea mandatului sau. Un an pana la parasirea cu fruntea sus a functiei de presedinte si, cine stie, poate depunerea candidaturii pentru un alt mandat.
Casa presedintelui - cuibusor de nebunii?
Dar iata insa ca inabusitoarea luna iulie declanseaza deodata un veritabil tsunami politic. Titluri de-o schioapa brazdeaza primele pagini ale cotidianelor israeliene, iar posturile de radio si televiziune au un singur subiect pe ordinea zilei: presedintele Moshe Katzav este acuzat de hartuire sexuala. Si, asemenea bulgarelui de zapada, povestea ia amploare, reclamantele apar din senin, fiecare isi aminteste de o atingere, de o soapta, de o propunere. Katzav, sustinut de sotia sa, ramane drept si neaga totul.
Dovezile se acumuleaza, politia intra in actiune si, fapt incredibil, pe 22 august, prin ordin special, casa presedintelui este perchezitionata si politistii confisca documente si computere. Si, de parca nu era de ajuns, apar noi acuzatii de mita si abuzuri in serviciu. Plus viol. Buimacita, societatea israeliana nu stie ce sa mai creada si automat se intoarce in timp la scandalul Mordechai si, mai recent, la cazul ministrului Justitiei Haim Ramon, obligat sa demisioneze, acuzat tot de hartuire sexuala, cu doar doua zile inainte de izbucnirea scandalului Katzav.
Dar daca in primele doua situatii se poate specula pe subiectul politelor platite, al jocurilor politice, al actiunilor din culise, in situatia presedintelui, piesele acestui puzzle nu se potrivesc. Nimeni nu are nimic de impartit cu Katzav, care, desi likudist, din momentul in care a devenit presedinte, a actionat in mod obiectiv, fara a favoriza nici un partid. Pana acum nu s-a dovedit amestecul sau in afaceri necurate, pozitia sa nu ameninta pe nimeni si nici nu a facut declaratii privind intentiile sale dupa incheierea mandatului, intentii care ar fi putut afecta sau ameninta pozitii sus-puse. Nimic din toate acestea. Daca nu sunt interese politice sau de alta natura, prima reactie care-ti vine pe buze este simpla: s-a intamplat.
Aceasta incredibila aventura a facut inconjurul lumii. De la Bill Clinton incoace, mass-media internationale nu au mai avut prilejul sa se delecteze cu aventurile unui presedinte. Si clasa politica israeliana a ramas stupefiata. Daca la inceput toata lumea a sarit in sprijinul presedintelui, pe masura ce dovezile s-au acumulat si politia a cerut anchetarea presedintelui, acesta, asemenea biblicului sau stramos, a despicat valurile esichierului politic. Dar, spre deosebire de Moshe cel de atunci, cel din zilele noastre a trebuit sa suporte talazurile prabusite asupra lui. Si culmea, inca sta pe val. E drept, sub presiunile deputatilor, a trebuit, fapt nemaintalnit pana acum, sa nu se prezinte la deschiderea sesiunii de iarna a parlamentului israelian. Si cu toate acestea, cu ocazia sarbatorilor traditionale de Succot, cortul special ridicat la Ierusalim, in care, conform traditiei, a stat o zi intreaga presedintele si sotia sa, a fost vizitat de mii de cetateni care l-au sustinut.
O slaba consolare, fiindca ancheta merge inainte.
Presedintele dupa gratii?
Politia i-a recomandat consilierului juridic al guvernului, Menahem Mazuz, care este practic procurorul general, sa aprobe urmarirea penala a presedintelui Katzav pentru presupusa sa implicare intr-o mare afacere de hartuire sexuala si viol. Actul de acuzare, pentru care presedintele este pasibil de o pedeapsa intre 3-16 ani, urmeaza a fi prezentat procurorului general intr-o saptamana. Dupa primirea acestui document, procurorul general va fi acela care va decide daca Moshe Katzav va fi urmarit sau nu in instanta.
In pofida tuturor protestelor, acuzatiilor, anchetelor si sondajelor, presedintele isi continua activitatea si... rade. Dupa ce a primit scrisorile de acreditare ale unor ambasadori, Katzav s-a intors zambind catre ziaristi, declarand: "Ma simt bine si sunt fericit pentru ca va intereseaza acest eveniment. Zambesc pentru ca cunosc adevarul", aluzie directa la acuzatiile lansate impotriva sa. Cu doar cateva zile in urma, insotit de sotia sa Ghila, Moshe Katzav a inaugurat o campanie de strangere de fonduri pentru cercetari privind cancerul.
Intre timp, clasa politica israeliana fierbe. Ministrul israelian al Afacerilor Externe, Tzipi Livni, a declarat public ca nu considera "normal ca Moshe Katzav sa continue sa-si asume functiile". La randul sau, ministrul Justitiei, Meir Shitrit, a declarat la radioul public ca inainte de a vorbi despre succesorul lui Moshe Katzav "trebuie sa asteptam ca d-l Mazuz sa-l inculpe, iar presedintele sa demisioneze". Strada, tensionata, reactioneaza prin manifestatii, dar si prin sondaje. Astfel, potrivit unui sondaj realizat de ziarul Yediot Aharonot, nu mai putin de 64% dintre israelieni vor ca presedintele sa demisioneze imediat, 24% sunt pentru ramanerea lui in functie, iar 10% nu au nici o opinie.
Va face Katzav puscarie, in cazul in care va fi gasit vinovat? Legea spune ca da. Dar procesul va fi lung, vor urma recursurile, Katzav va mai imbatrani, tumultul cotidian ii va coplesi pe oameni, acestia vor uita, vor ierta, avocatii vor taragana procesul, din nou recursuri, amanari de sedinte...
Mai are nevoie Israelul de institutia prezidentiala?
Mai tineti minte? "Le roi est mort, vive le roi!". Ei bine, nici politicienii israelieni nu au memorie scurta. In timp ce Moshe Katzav este, inca, infipt in jiltul prezidential, s-a si alcatuit lista candidatilor pentru functia prezidentiala. In fruntea ei, se putea altfel, Shimon Peres, care nu accepta sub nici o forma, in pofida varstei sale inaintate, sa paraseasca scena politica israeliana pe locul doi. E drept, veteranul politician cocheteaza, aratandu-se multumit de functiile pe care le are acum, dar permitand unor persoane, care, normal, "vor sa-si pastreze anonimatul", sa declare ca, el, Peres, ar putea candida, daca va fi sustinut de partidul sau, Kadima, de Partidul Muncii si de partidele religioase. Mult mai prevazator acum, la varsta senectutii, Peres tatoneaza terenul. Va fi ales? Este foarte posibil ca de data aceasta deputatii sa nu-l voteze numai din rautate sau pentru a-i da o lectie. Peres are destui dusmani. O posibila nealegere a lui Peres este de inteles. Noua generatie a inceput marea schimbare, iar viitorul, deloc roz din punct de vedere al securitatii cel putin, necesita, si pe scaunul prezidential, un nou suflu. Se pune insa o noua intrebare. Cat de necesara mai este, dat fiind functiile sale limitate, institutia prezidentiala? Aceste atributii le poate indeplini un prim-ministru, de exemplu, sau o persoana desemnata special.
Marile schimbari politice si chiar juridice care se preconizeaza in Israel vor aduce cu siguranta si o decizie in aceasta problema: ori se va desfiinta institutia prezidentiala, ori, printr-o lege speciala, statul evreu se va alatura SUA si chiar Romaniei, conferind presedintelui un nou statut, care sa-i permita o mult mai mare libertate de miscare si decizie.
Si revenind, acum la incheiere, la eroul nostru, superlativul de "cel mai" se pare ca nu-l va parasi niciodata pe Moshe Katzav. La ora actuala, el este cel mai suspectat, cel mai controversat, cel mai viril si deci cel mai macho presedinte israelian.
