Putin 4.0. Farsa alegerilor prezidențiale din Rusia

Armand Gosu | 20.03.2018

Alegerile prezidențiale din 18 martie n-au fost nici libere și nici corecte, ci o încercare ratată de relegitimare a regimului Putin.

Pe aceeași temă

 

După cum s-a comentat în presa moscovită în ultimele luni, alegeri prezidențiale din acest an aveau pentru Kremlin valoare de plebiscit. Nu întâmplător, data alegerilor a fost fixată când se împlineau patru ani de la anexarea Crimeei, în urma unui așa-zis referendum. Erau primele alegeri prezidențiale de la anexarea Crimeei. În acești ultimi patru ani, trupe regulate sau mercenari ruși au început operațiuni militare în Donbas și Siria. De la ultimele alegeri, din 2012, Putin a declanșat practic un veritabil conflict cu Occidentul. Pretextul a fost Ucraina, dar substratul îl reprezintă contestarea revizionistă a ordinii mondiale, rezultate după încheierea Războiului Rece. Serviciile secrete rusești au interferat în referendumuri, în alegerile prezidențiale și parlamentare din diverse țări. Rusia este amenințătoare, din Balcanii de Vest la Londra. Pentru a se relegitima, Putin avea nevoie acum de un scor cât mai bun. Nu întâmplător, consilierii prezidențiali au trasat guvernatorilor sarcina, încă din decembrie, de a asigura o rată de participare de 70%, în condițiile în care ultimele alegeri (parlamentarele din 2016, cu o cotă de 48%) au reflectat un interes tot mai redus pentru exercițiile electorale. De asemenea, s-a vorbit intens în media moscovită despre faptul că Putin ar vrea să obțină jumătate din voturile celor înscriși în listele electorale. Cum nu putea să scoată mai multă lume la vot, iar falsificarea devenise prea grosolană, pur și simplu, președintele Comisiei Electorale Centrale, Ella Pamfilova, a prelucrat listele, scoțând câteva milioane de alegători din ele, sub pretextul că unii au mai murit, alții s-au mutat. Operațiunea a dat rezultatul dorit, Putin a izbutit să obțină peste jumătate din voturile întregului electorat. Rețelele de socializare erau pline de relatările unor alegători care nu și-au schimbat niciodată în viață domiciliul și totuși dispăruseră din liste. E cea mai mică bătaie de cap a Comisiei Electorale, care s-a trezit bombardată cu filme video care înregistrează imagini cu membri ai comisiilor electorale introducând în urne vrafuri de voturi falsificate.

 

 

Record de voturi?

Putin a strâns peste 56 de milioane, depășindu-l pe Medvedev, cel care, în 2008, a adunat 52.530.000 de voturi. Adică, în 2018, pentru Putin ar fi votat mai mult de jumătate din numărul total al alegătorilor înscriși pe listele electorale. Numai că listele electorale au intrat la apă, ca să facă posibil acest record. În ultimele luni, au fost scoase din liste peste 2 milioane de oameni, lucru confirmat de Comisia Electorală Centrală din Moscova.

Caucazul de Nord și Crimeea,scoruri de maidan

 

Campioane la falsificări rămân republicile musulmane din Caucazul de Nord. Cecenia, care în 2012 înregistra un neverosimil 99,8%, s-a mulțumit de această dată doar cu o rată de participare de 91,5% și o victorie a lui Putin tot de 91,5%. Campioana sezonului este Kabardino-Balkaria, cu o rată de participare de 92%, iar Putin a înregistrat 93%. Cea mai mare și influentă republică, Daghestanul, a înregistrat o rată de participare ceva mai modestă, de doar 87,5%, dar victoria lui Putin a fost elecventă, 90%. Deci, și după aceste alegeri, Caucazul de Nord, o regiune foarte populată, rămâne campioană la scoruri care l-ar face și pe Ceaușescu fericit. Asta înseamnă că guvernatorii de acolo au toate șansele să-și păstreze posturile. Nici nu e de mirare, Caucazul de Nord trăiește de decenii militarizat, într-o stare de perpetuă necesitate, în care instituțiile statului își împart cu mafiile locale diversele piețe. Și unde nici candidații și nici observatorii nu se avântă.

 

Aceste alegeri așază Crimeea alături de Caucazul de Nord. Miza era mare, Kremlinul anunțând că aceste alegeri vor fi un fel de referendum cu repetiție pentru anexarea din 2014. De parcă primul referendum, din martie 2014, ar fi respectat vreuna dintre regulile după care se organizează astfel de consultări populare. Acum, Rusia consideră că cifrele (80% participare la vot și 92,2% voturi pentru Putin) ar legitima anexarea Crimeei.

 

 

Evidenta lipsa de alternativă

 

Acest ultim exercițiu de legitimare a uzurpatorului puterii din Rusia s-a deosebit de cele precedente. Niciodată în ultimii 30 de ani (iau în considerare și alegerile sovietice pentru Congresul deputaților poporului din primăvara 1989) nu a existat o mai evidentă lipsă de alternativă. Și o mai insistentă pretenție a Kremlinului față de aparatul administativ de a mobiliza la vot un segment cât mai mare al electoratului. Singurul opozant real care ar fi putut genera o intrigă în aceste alegeri a fost, fără discuție, Aleksei Navalnîi. Fără șanse să câștige alegerile în fața unui uriaș aparat de stat care strivește tot, Navalnîi ar fi creat iluzia respectării unor minime reguli democratice prin simpla lui înscriere în cursa electorală. Nu, Putin s-a temut până și de Navalnîi, un candidat repudiat de sistem, calomniat de presa obedientă, hărțuit de servicii și de justiția obedientă.

 

Victorie categorică

Potrivit rezultatelor preliminarii, Vladimir Putin a câștigat alegerile din primul tur, cu 76,65% din voturile exprimate. Pe locul doi se află candidatul comuniștilor, Pavel Grudinin, 11,81%. Excentricul Vladimir Jirinovski s-a clasat abia pe locul 3, cu 5,67%. Pe locul următor, cu un surprinzător 1,66%, s-a situat Ksenia Sobceak, fiica fostului primar al Petersburgului, mort în împrejurări stranii, căruia Putin îi datorează cariera politică.

Singurii cărora li s-a permis să se înscrie în cursă și să legitimeze această farsă grosolană au fost Grudinin, Jirinovski, Sobceak. Au obținut scoruri jalnice, dar au jucat conform scenariului, de la care nu s-au îndepărtat. Misiunea lui Jirinovski a fost să facă circ în campanie și a făcut. Un personaj tot mai grobian, puțin talentat, care nu mai stârnește nici aplauze și nici fluierături din partea sălii. Grudinin și-a îndeplinit misiunea să iasă pe locul doi, în fața lui Jirinovski, pentru a confirma statutul comuniștilor de principală opoziție. Vedeta TV Ksenia Sobceak a fost o diversiune creată de Kremlin, un fel de zaț la Navalnîi. A reușit Sobceak să legitimeze aceste alegeri prin prezența ei colorată? N-a convins pe nimeni, în ciuda bunăvoinței presei centrale, care a tot promovat-o, scorul ei e mic. Aceste alegeri nu au validat-o ca politician. Ba, iau compromis șansele pe termen lung, dacă nu pe viață. Doar regimul Putin n-o să țină o veșnicie.

 

Și-a atins Kremlinul obiectivul de a se relegitima printr-un fel de plebiscit? N-am văzut niciun fel de entuziasm, nicio mobilizare deosebită, nicio emoție specială. Mai degrabă, electoratul s-a încolonat, oricum în număr mai mic decât o indică rezultatele falsificate, ca să voteze nu atât pentru Putin, ci pentru starea lui demobilizată de astăzi. 

 

Putin turbo, 2x4 & 2x6

 

Vladimir Putin a candidat pentru prima dată ca independent. Este la a patra candidatură. Primele două mandate au avut o durată de patru ani fiecare, după care cu binecuvântarea sa a candidat Dmitri Medvedev, Putin ocupând pentru un ciclu electoral poziția de prim-ministru. Primele două mandate le-a câștigat din primul tur, cu scoruri de 53% și 71%. Apoi, Comisia Electorală Centrală a interpelat Curtea Constituțională, care a decis că nu poți candida de mai mult de două ori „la rând“. Așa că Putin a trebuit să-și mute biroul, de la Kremlin la Casa Albă, sediul guvernului rus, pentru patru ani, timp în care Constituția s-a modificat, astfel încât mandatele s-au lungit, cel de președinte s-a făcut șase ani, iar cel de deputat cinci. Alegerile prezidențiale din 2012 le-a câștigat cu 64%.

 

Candidatul comuniștilor, principala forță de opoziție, a fost desemnat Pavel Grudinin, un obscur șef de fermă de lângă Moscova. Promovarea sa este cu atât mai surprinzătoare cu cât acesta nu-și anunțase nici cel mai mic interes pentru cursa prezidențială. De altfel, el a pierdut absolut toate competițiile electorale la care a participat în ultimii ani. Iar acum a avut o campanie modestă și a făcut un scor sub cel al partidului.

 

Pe locul trei s-a situat ultranaționalistul Jirinovski, care a candidat a patra oară la cea mai înaltă funcție în stat. La ultimele două alegeri, cele din 2008 și respectiv 2012, Jirinovski a făcut 9,5%. La acest scrutin aspira la poziția a doua, numai că segmentul naționalist și antioccidental l-a preferat pe Putin.

 

Liderul istoric al liberal-moderaților ruși, Grigori Iavlinski, a revenit după mai mulți ani în cursa prezidențială. A luat puțin peste 1%, cu mult sub scorurile pe care le făcea acum două decenii, de 6-7%, când era preferatul intelighenției rusești.

 

În categoria candidaților „iepuri“, comentatorii ruși distribuie cel puțin trei persoane. În primul rând, Ksenia Sobceak, care și-a anunțat candidatura după ce s-a întâlnit cu Putin. Apoi, consilierul prezidențial Boris Titov, controversat om de afaceri. Nu în ultimul rând, Maksim Suraikin, fondatorul unei clone a partidului comunist, intitulată Comuniștii Rusiei, care fură de câțiva ani procentele principalului partid de opoziție. 

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22