Putin 4.0. Farsa alegerilor prezidențiale din Rusia

După cum s-a comentat în presa moscovită în ultimele luni, alegeri prezidențiale din acest an aveau pentru Kremlin valoare de plebiscit. Nu întâmplător, data alegerilor a fost fixată când se împlineau patru ani de la anexarea Crimeei, în urma unui așa-zis referendum. Erau primele alegeri prezidențiale de la anexarea Crimeei. În acești ultimi patru ani, trupe regulate sau mercenari ruși au început operațiuni militare în Donbas și Siria. De la ultimele alegeri, din 2012, Putin a declanșat practic un veritabil conflict cu Occidentul. Pretextul a fost Ucraina, dar substratul îl reprezintă contestarea revizionistă a ordinii mondiale, rezultate după încheierea Războiului Rece. Serviciile secrete rusești au interferat în referendumuri, în alegerile prezidențiale și parlamentare din diverse țări. Rusia este amenințătoare, din Balcanii de Vest la Londra. Pentru a se relegitima, Putin avea nevoie acum de un scor cât mai bun. Nu întâmplător, consilierii prezidențiali au trasat guvernatorilor sarcina, încă din decembrie, de a asigura o rată de participare de 70%, în condițiile în care ultimele alegeri (parlamentarele din 2016, cu o cotă de 48%) au reflectat un interes tot mai redus pentru exercițiile electorale. De asemenea, s-a vorbit intens în media moscovită despre faptul că Putin ar vrea să obțină jumătate din voturile celor înscriși în listele electorale. Cum nu putea să scoată mai multă lume la vot, iar falsificarea devenise prea grosolană, pur și simplu, președintele Comisiei Electorale Centrale, Ella Pamfilova, a prelucrat listele, scoțând câteva milioane de alegători din ele, sub pretextul că unii au mai murit, alții s-au mutat. Operațiunea a dat rezultatul dorit, Putin a izbutit să obțină peste jumătate din voturile întregului electorat. Rețelele de socializare erau pline de relatările unor alegători care nu și-au schimbat niciodată în viață domiciliul și totuși dispăruseră din liste. E cea mai mică bătaie de cap a Comisiei Electorale, care s-a trezit bombardată cu filme video care înregistrează imagini cu membri ai comisiilor electorale introducând în urne vrafuri de voturi falsificate.

Caucazul de Nord și Crimeea,scoruri de maidan

Campioane la falsificări rămân republicile musulmane din Caucazul de Nord. Cecenia, care în 2012 înregistra un neverosimil 99,8%, s-a mulțumit de această dată doar cu o rată de participare de 91,5% și o victorie a lui Putin tot de 91,5%. Campioana sezonului este Kabardino-Balkaria, cu o rată de participare de 92%, iar Putin a înregistrat 93%. Cea mai mare și influentă republică, Daghestanul, a înregistrat o rată de participare ceva mai modestă, de doar 87,5%, dar victoria lui Putin a fost elecventă, 90%. Deci, și după aceste alegeri, Caucazul de Nord, o regiune foarte populată, rămâne campioană la scoruri care l-ar face și pe Ceaușescu fericit. Asta înseamnă că guvernatorii de acolo au toate șansele să-și păstreze posturile. Nici nu e de mirare, Caucazul de Nord trăiește de decenii militarizat, într-o stare de perpetuă necesitate, în care instituțiile statului își împart cu mafiile locale diversele piețe. Și unde nici candidații și nici observatorii nu se avântă.

Aceste alegeri așază Crimeea alături de Caucazul de Nord. Miza era mare, Kremlinul anunțând că aceste alegeri vor fi un fel de referendum cu repetiție pentru anexarea din 2014. De parcă primul referendum, din martie 2014, ar fi respectat vreuna dintre regulile după care se organizează astfel de consultări populare. Acum, Rusia consideră că cifrele (80% participare la vot și 92,2% voturi pentru Putin) ar legitima anexarea Crimeei.

Evidenta lipsa de alternativă

Acest ultim exercițiu de legitimare a uzurpatorului puterii din Rusia s-a deosebit de cele precedente. Niciodată în ultimii 30 de ani (iau în considerare și alegerile sovietice pentru Congresul deputaților poporului din primăvara 1989) nu a existat o mai evidentă lipsă de alternativă. Și o mai insistentă pretenție a Kremlinului față de aparatul administativ de a mobiliza la vot un segment cât mai mare al electoratului. Singurul opozant real care ar fi putut genera o intrigă în aceste alegeri a fost, fără discuție, Aleksei Navalnîi. Fără șanse să câștige alegerile în fața unui uriaș aparat de stat care strivește tot, Navalnîi ar fi creat iluzia respectării unor minime reguli democratice prin simpla lui înscriere în cursa electorală. Nu, Putin s-a temut până și de Navalnîi, un candidat repudiat de sistem, calomniat de presa obedientă, hărțuit de servicii și de justiția obedientă.

Singurii cărora li s-a permis să se înscrie în cursă și să legitimeze această farsă grosolană au fost Grudinin, Jirinovski, Sobceak. Au obținut scoruri jalnice, dar au jucat conform scenariului, de la care nu s-au îndepărtat. Misiunea lui Jirinovski a fost să facă circ în campanie și a făcut. Un personaj tot mai grobian, puțin talentat, care nu mai stârnește nici aplauze și nici fluierături din partea sălii. Grudinin și-a îndeplinit misiunea să iasă pe locul doi, în fața lui Jirinovski, pentru a confirma statutul comuniștilor de principală opoziție. Vedeta TV Ksenia Sobceak a fost o diversiune creată de Kremlin, un fel de zaț la Navalnîi. A reușit Sobceak să legitimeze aceste alegeri prin prezența ei colorată? N-a convins pe nimeni, în ciuda bunăvoinței presei centrale, care a tot promovat-o, scorul ei e mic. Aceste alegeri nu au validat-o ca politician. Ba, iau compromis șansele pe termen lung, dacă nu pe viață. Doar regimul Putin n-o să țină o veșnicie.

Și-a atins Kremlinul obiectivul de a se relegitima printr-un fel de plebiscit? N-am văzut niciun fel de entuziasm, nicio mobilizare deosebită, nicio emoție specială. Mai degrabă, electoratul s-a încolonat, oricum în număr mai mic decât o indică rezultatele falsificate, ca să voteze nu atât pentru Putin, ci pentru starea lui demobilizată de astăzi.