Putin, victorie tactică pe frontul din Ucraina

Armand Gosu | 02.09.2014

Pe aceeași temă

Liderul de la Kremlin joacă diverse variante tactice, în funcție de rezultatul operațiunilor, obiectivul strategic fiind același: menținerea Ucrainei în afara blocului politico-militar al Occidentului, dominat de SUA.

Ocupați cu odiseea convoiului umanitar ru­sesc plimbat de Moscova la granița de est a Ucrainei, experții care urmăresc în­cordați evoluțiile de pe frontul din Don­bass n-au acordat atenție desfășurărilor tactice ale in­surgenților, care au pre­gă­tit de la mijlocul lunii au­gust un clește în care au prins o parte a trupelor ucrai­nene care participă la așa-numita „operațiune an­titeroristă“. De altfel, cacofonia generată de răz­boiul informațional din ju­rul conflictului din sud-es­tul Ucrainei i-a împiedicat pe mulți să în­țeleagă ce s-a întâmplat pe teren. Știrea cea mai importantă este că insurgenții pro­ruși au încercuit mari unități ale armatei ucrainene la Ilovaisk, în regiunea Donețk, și nu prezența sau numărul militarilor ruși care au trecut granița în Ucraina pen­tru a participa direct la lupte.

În planul tactic al Kievului, armata ucrai­neană urma să-i alunge pe insurgenți din regiunile Donețk și Lugansk, până la 24 august, când se sărbătoreau 23 de ani de la declararea independenței țării. În­frân­gerea de pe front marchează eșecul pla­nului președintelui Petro Poroșenko de re­zolvare militară a crizei. Ceea ce nu în­seam­nă că Ucraina va renunța la soluția militară, cel puțin până la alegerile par­la­mentare anticipate. Ca să continue oper­a­țiunile, Kievul are nevoie de armament și muniție, pe care le-ar putea obține din Oc­cident. Mai are nevoie de militari care să nu dezerteze pe drumul spre front. Și mai speră președinele Poroșenko că sancțiunile împotriva Rusiei îl vor obliga pe pre­șe­din­tele Putin să renunțe la a-i mai sprijini ma­siv pe insurgenții proruși.

Rebel pro-rus inspectează daunele în urma unui bombardament la Doneţk

De cealaltă parte, liderul de la Kremlin joacă diverse va­riante tactice, în funcție de rezultatul operațiunilor, obi­ectivul strategic fiind ace­lași: menținerea Ucrai­nei în afara blocului po­litico-militar al Occi­den­tului, dominat de SUA. Pe termen mediu și lung, ca să atingă acest obiectiv, Mos­cova trebuie să creeze instrumentele ne­cesare. În fostul spațiu sovietic, re­giu­nile separatiste au jucat un astfel de rol.

În cazul Ucrainei, o astfel de regiune ar fi putut fi Novorossiia, entitate administrativă înființată în secolul al XVIII, în care intrau teritoriile anexate de pe litoralul nordic al Mării Negre, în urma războaielor ruso-oto­mane. Tot sudul și estul Ucrainei de azi, de la Tiraspol, în Transnistria, nordul gu­rilor Dunării și până Donețk, trecând prin Odessa, a făcut parte din Novorossiia. Ce­le câteva tentative de a destabiliza sudul Ucrainei, în lunile aprilie-mai, au eșuat, astfel că insurecția anti-Kiev a avut succes doar în regiunile Donețk și Lugansk, locuite majoritar de entici ruși.

Termenul Novorossiia a revenit sur­prin­zător în circulație, odată ce președintele Pu­tin, la 17 aprilie, l-a utilizat pentru a de­numi sud-estul Ucrainei. Recent, la 29 au­gust, el este menționat chiar în titlul unui comunicat al Kremlinului. S-a speculat că repunerea în circulație a termenului anun­ță noi planuri anexioniste ale președintelui Putin. Concluzie pripită, dacă Putin ar fi vrut să anexeze estul Ucrainei, probabil că ar fi făcut-o deja, imediat după con­su­ma­rea episodului Crimeea. Obiectul principal al Rusiei nu este să anexeze bucăți din estul Ucrainei, ci să țină întreaga Ucraină ostatică, iar dacă nu reușește s-o facă membră a deja înființatei Uniuni Ec­on­o­mice Euro-asiatice, s-o mențină măcar într-o zonă gri.

Eșuând în încercarea de a pune bazele unei mari regiuni separatiste, Novorossiia, Moscova a trebuit să se mulțumească cu Donbassul, care are însă suficiente resurse pentru a interpreta partitura scrisă de Krem­lin. Cu condiția ca Donețk și Lu­gansk să rămână în componența unei Ucraine federalizate, în care fiecare re­giune să aibă dreptul de a organiza re­fe­rendumuri prin care vor putea bloca orientarea spre Vest a Kievului, aderarea la NATO sau la UE. Deci, un fel de plan Ko­zak ajustat pentru Ucraina, prin care Mos­cova păstrează controlul asupra opțiunilor politice majore ale Kievului. Ca acest pro­iect să poată fi pus în practică, ofensiva armatei ucrainene lansată în iunie trebuia să eșueze, ceea ce s-a întâmplat săp­tă­mâ­na trecută. Tot de acest registru ține în­depărtarea liderilor de la Donețk care pro­movau independența și anexarea la Rusia, precum și dispariția termenului de se­pa­ra­tist din relatările despre Donbass. Sub pre­siunea ultimelor evoluții de pe front, așa cum decripta consilierul prezidențial Vla­dimir Lukin planurile Kremlinului, Po­ro­șenko trebuie să înțeleagă că nu poate re­zolva militar criza, pentru că Putin o să trimită atâtea trupe cât este nevoie pentru ca armata ucraineană să nu-i învingă pe insurgenți. Obiectivul de etapă al Mos­co­vei este ca Poroșenko să accepte să ne­go­cieze cu cine decide Putin. Ceea ce se și în­tâmplă. Însă, pentru reglementarea du­ra­bi­lă a crizei ucrainene, Putin vrea să ne­go­cieze un nou aranjament de securitate cu Angela Merkel și Barack Obama. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22