Republicanii înaintea sprintului final

Dacă economia este, până la un anumit punct, atuul republicanilor, agenda lor socială şi culturală riscă să le pună în dezavantaj în faţa democraţilor şi în ochii alegătorilor independenţi sau indecişi adevărata miză a alegerilor şi ţinta principală a campaniei electorale în următoarele două luni.

Întârziată cu o zi din cauza uraganului Isaac, conferinţa naţională a Partidului Re­publican, ce s-a desfăşurat anul acesta în Tampa, l-a desemnat oficial pe fostul gu­vernator al statului Massa­chussetts, Mitt Romney, drept candidatul partidului la alegerile prezidenţiale. Rom­ney, care aparţine con­fesiunii mormone, a câş­ti­gat alegerile primare după o campanie lungă şi nu lip­sită de controverse, în care a fost criticat puternic de rivalii săi (Newt Gingrich şi Rick Santorum) pentru schim­bările sale de poziţie şi imaginea sa de plutocrat, desprins de alegătorii obiş­nuiţi. Candidatul de anul acesta la funcţia de vicepreşedinte va fi Paul Ryan, un ener­gic deputat din Wisconsin, cunoscut mai ales pentru conservatorismul său fiscal şi intenţia sa de a reduce drastic deficitul bu­getar al guvernului federal. Nu au lipsit nici de data aceasta muzica, baloanele, con­fetti, pozele de familie sau discursurile sentimentale.

Desfăşurată după un program bi­ne pus la punct şi controlat de organizatori (echipa Romney n-a ezitat să-i refuze mi­cro­fo­nul libertarianului Ron Paul, care nu acceptase ca discursul său să fie supus iniţial spre aprobarea or­ga­ni­za­to­rilor), conferinţa republicanilor a adus pe scenă multe figuri aflate în plină afirmare, precum guvernatorul statului New Jersey, Chris Christie, tânărul senator din Florida, Marco Rubio, sau guvernatoarea statului South Carolina, Nikki Haley (de origine indiană). Au fost prezente şi figuri de acum consacrate, precum fosta secretară de stat Condoleezza Rice sau senatorul John McCain. Dintre figurile absente în Tampa, merită remarcate cea a fostului pre­şedinte George W. Bush (care a oferit pâ­nă acum un sprijin palid lui Mitt Rom­ney şi a transmis doar un mesaj înre­gistrat) şi cea a fostei guvernatoare a sta­tului Alaska, Sarah Palin, o figură con­tro­versată pentru populismul şi gafele sale din trecuta campanie prezidenţială. Con­ferinţa nu a avut decât un singur moment surpriză, marcat de apariţia şi discursul ne­convenţional al actorului Clint East­wood, care s-a adresat unui scaun gol ce-l reprezenta pe preşedintele „absent“, Barack Obama, criticat de Eastwood şi de colegii săi pentru lipsa sa de fermitate şi viziune.

Toţi cei care au vorbit în Tampa săp­tămâna trecută, în frunte cu Mitt Romney şi Paul Ryan, au reiterat una dintre pri­orităţile republicanilor, exprimate limpede în 2010 de unul dintre liderii lor în Con­gres, senatorul Mitch McConnell: Partidul Republican este decis să facă tot ce-i stă în putinţă pentru ca Barack Obama să fie un preşedinte cu un singur mandat. În mod previzibil, principalul teren de atac al republicanilor este economia ame­ri­ca­nă, grav afectată de criza din 2008. Din­colo de (pretinsa) lipsă de fermitate în po­ziţia sa de la Casa Albă, republicanii îi re­proşează preşedintelui Obama că, prin po­liticile sale economice, a adus ţara într-o situaţie mai critică decât cea în care ea se găsea în urmă cu patru ani, la începutul man­datului său. În pofida eforturilor Ad­ministraţiei de la Washington, şomajul ră­mâne şi astăzi la un nivel ridicat (8,2%), iar atmosfera în mediul antreprenorial e mar­cată în continuare de prudenţă, ca­u­zată mai ales de creşterea economică anemică (sub 2%) din ultimii doi ani. Deficitul bugetar al gu­ver­nului federal a crescut ex­po­nenţial începând cu 2009, împreună cu datoria publică, iar noua lege care reformează sistemul de asigurări medicale rămâne în continuare un subiect extrem de contestat în rân­dul republicanilor, care au anunţat în mod clar intenţia lor de a o anula, dacă vor câştiga alegerile din noiembrie. În mod unanim, republicanii se opun in­ten­ţiei preşedintelui Obama de a creşte taxele familiilor al căror venit depăşeşte 250.000 de dolari/an, sunt critici faţă de politica Administraţiei în privinţa imigraţiei şi sunt decişi să extindă explorările în apele Alaskăi, unde există importante zăcăminte de petrol, până acum protejate.

Accentul pus de republicani pe problemele economice („jobs, jobs, jobs!“) nu a fost deloc întâmplător. Atat Mitt Romney, cât şi Paul Ryan şi-au exprimat clar intenţia de a face din alegerile de anul acesta un referendum pe tema agendei economice a Administraţiei Obama, ceea ce explică de ce o bună parte a iniţiativelor economice ale republicanilor au rămas în mod in­ten­ţionat vagi sau au fost exprimate în ter­meni generali (de tipul reducerii taxelor şi a datoriei publice şi eliminarea deficitului bugetar până în 2050). Economia e per­ce­pută a fi punctul cel mai vulnerabil al pre­şedintelui Obama, în condiţiile în care bă­tălia decisivă va fi dată, ca şi în urmă cu patru ani, doar în câteva state-cheie afec­tate de criza economică, precum Ohio, Iowa, Wisconsin, Michigan, Virginia, Colorado sau Florida. Pentru a câştiga aceste state-cheie, unde există un procent important de alegători independenţi sau indecişi, republicanii vor trebui să-şi asi­gure votul a cel puţin 60% dintre ale­gătorii tradiţionali (de culoare albă, mai ales bărbaţi), ceea ce ar reprezenta o cifră record şi probabil greu de atins, chiar şi în condiţiile actuale, în care mişcarea Tea Party (care militează pentru reducerea in­tervenţiei statului sub orice formă în so­cietate) se bucură de o solidă popularitate în câteva dintre aceste state.

Dacă economia este, până la un anumit punct, atuul re­pu­bli­canilor, agenda lor socială şi culturală riscă să le pună în de­zavantaj în faţa democraţilor şi în ochii alegătorilor independenţi sau indecişi adevărata miză a alegerilor şi ţinta principală a campaniei electorale în următoarele două luni. Aceasta explică de ce, la conferinţa din Tampa, vorbitorii n-au insistat prea mult asupra agendei so­ciale şi religioase a republicanilor. Există, de altfel, diviziuni interne importante în sânul partidului pe această temă (avort, po­litici familiale, încălzirea globală, imi­grare, evoluţionism), iar aceste tensiuni s-au manifestat din plin în timpul ale­gerilor primare, mai ales în rivalitatea din­tre Rick Santorum (preferatul dreptei re­ligioase) şi Mitt Romney, a cărui con­fe­siune mormonă a fost (este?) privită cu anumit scepticism de cercurile protestante radicale.

Echipa Romney-Ryan va avea mult de făcut pentru a-şi îmbunătăţi imaginea în rândul a cel puţin două categorii im­por­tante de alegători, care în clipa de faţă se află în tabăra preşedintelui Obama: e vor­ba de electoratul feminin şi minorităţile etnice. Poziţia fermă a lui Paul Ryan, un ca­tolic practicant, în privinţa ilegalităţii avortului, chiar şi în cazurile extreme de viol, riscă să alieneze o parte a populaţiei feminine indecise (elocventă este recenta controversă iscată de declaraţiile in­cen­di­are ale lui Todd Aiken, candidatul re­pu­blican pentru Senat în Missouri, pe mar­ginea „violului legitim“). Ponderea mi­no­rităţilor în sânul electoratului a crescut constant în anii din urmă, evoluţia cea mai spectaculoasă cunoscând-o populaţia de origine hispanică, care reprezintă în pre­zent 16% din întreaga populaţie a Americii. Ea va juca, fără îndoială, un rol decisiv în state precum Florida, iar pre­şedintele Obama, în pofida popularităţii se­natorului republican Rubio, se bucură în sânul ei de un suport masiv, conducând în faţa lui Romney cu 68-28%, conform unui recent sondaj de opinie realizat de NBC-Wall Street Journal.

Dincolo de toate aceste con­tro­verse şi incertitudini, câteva concluzii se impun de la sine. În primul rând, competiţia elec­torală de anul acesta nu se re­duce doar la alegerile prezidenţiale (unde Barack Obama se bucură de un mic avan­taj faţă de Mitt Romney). Adevărata miză ar putea fi nu atât scaunul de la Casa Al­bă, cât majoritatea în Senat, acolo unde democraţii au dominat până acum. Gafa monumentală făcută de Todd Aikin, care a refuzat apoi să se retragă din cursă, aşa cum i-au cerut colegii de partid, pe­ri­cli­tează şansele republicanilor de a recâştiga Senatul, dar competiţia rămâne în con­ti­nuare deschisă şi extrem de strânsă, dată fiind incertitudinea economică. În aceste condiţii, este de aşteptat ca retorica elec­torală şi intransigenţa ideologică să se in­tensifice în ultimele două luni ale cam­paniei, bătălia urmând a fi dată pentru asi­gurarea voturilor alegătorilor indecişi sau independenţi. E de aşteptat ca republicanii să continue să denunţe politicile eco­no­mice ale Administraţiei Obama drept „so­cialiste“. La rândul lor, democraţii nu vor întârzia să insiste asupra imaginii elitiste a lui Romney (care a refuzat să facă pu­blice taxele sale, cu excepţia ultimilor doi ani) şi vor reaminti electoratului că Paul Ryan, care pe hârtie este avocatul statului minimal şi al dialogului, a votat în rea­li­tate pentru creşterea deficitului bugetar în ultimii ani ai Administraţiei Bush şi îm­potriva concluziilor comisiei Simpson-Bowles (Ryan însuşi fusese membru al acestei comisii, care includea democraţi şi republicani, însărcinaţi de preşedintele Obama cu întocmirea unui plan pentru re­ducerea datoriei publice şi a deficitului bu­getar).

În al doilea rând, este limpede că retorica electorală, de ambele părţi, nu va putea masca realităţile şi cifrele economice, ce nu vor întârzia să se facă simţite cu preg­nanţă în lunile care vin. Analiştii au lansat deja avertismente serioase legate de tra­iec­toria economiei americane după data de 1 ianuarie 2013, când vor expira reducerile de taxe iniţiate de Administraţia Bush, în urmă cu un deceniu (republicanii se pro­nunţă pentru extinderea lor necon­di­ţio­nată, în timp ce democraţii vor să le ex­tindă doar selectiv), şi se vor aplica câteva reduceri automate ale bugetului gu­ver­nului federal. Pentru a evita căderea în recesiune, va fi nevoie de compromisuri du­reroase de ambele părţi. Urmează, săp­tămâna aceasta, conferinţa naţională a de­mocraţilor la Charlotte (Carolina de Nord), după care campania va intra în li­nia dreaptă, odată cu dezbaterile te­le­vi­zate dintre cei doi candidaţi. //

CORESPONDENŢĂ DIN SUA