Pe aceeași temă
Deputaţii celor patru partide care compun Alianţa pentru Integrare Europeană l-au ales la, 28 august, pe Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Parlamentului de la Chişinău. Comuniştii au anunţat că vor contesta decizia la Curtea Constituţională.
Surprinzătoare este iuţeala cu care Alianţa pentru Integrare Europeană, formată din partidele Liberal-Democrat, Liberal, Democrat şi Alianţa Moldova Noastră, l-a ales pe preşedintele parlamentului. Declaraţiile anterioare ale liderilor AIE indicau faptul că vor acorda cele 10 zile prevăzute de regulament pentru constituirea facţiunilor şi nu se vor grăbi cu alegerea preşedintelui. Poate că cel puţin o parte dintre liderii AIE, în faţa refuzului comuniştilor de a negocia şi sub ameninţarea unor dezertări, să fi decis grăbirea alegerii preşedintelui parlamentului, singura funcţie pe care AIE şi-o putea adjudeca în acest moment. Însă această acţiune a înrăutăţit şi mai mult relaţiile dintre liderul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, şi cei ai AIE.
Alianţa are 53 de deputaţi, faţă de cei 48 ai comuniştilor, însă pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova sunt necesare 61 de voturi. Deci, AIE mai are nevoie de 8 voturi. În urma scrutinului de la 5 aprilie, comuniştii aveau 60 de deputaţi, însă n-au izbutit să obţină un singur vot de la opoziţie pentru a-l alege pe şeful statului, din care cauză la 29 iulie s-au organizat alegeri parlamentare anticipate. Ele însă n-au clarificat situaţia politică. De vreme ce legislaţia interzice organizarea unui al treilea scrutin în acest an, un nou eşec în alegerea preşedintelui republicii presupune perpetuarea instabilităţii politice şi menţinerea, ca interimari, a lui Voronin în fruntea statului şi a Zinaidei Greceanîi în cea a guvernului, până în primele luni ale anului 2010.
AIE a anunţat că vrea să negocieze cu PCRM. Condiţia pusă de Alianţă a fost neacordarea niciunei funcţii în stat lui Voronin.
După ce s-a întors din concediu, Voronin a ignorat invitaţia la dialog lansată de AIE şi a anunţat, la 22 august, că partidul său urmăreşte formarea unei coaliţii anticriză de centru-stânga, Partidul Democrat al lui Marian Lupu, cel care defectase recent din PCRM, unde fusese omul doi în partid, fiind partenerul nenominalizat al acestei coaliţii. Cu voturile celor 13 deputaţi ai PD, comuniştii l-ar fi putut alege pe preşedintele republicii. Însă PD, partid afiliat socialiştilor europeni, a rămas loial AIE, a cărei constiuire a fost oficial anunţată la 8 august. Pentru Voronin, AIE nu există, motiv pentru care a cerut negocieri cu fiecare partid în parte. Încercarea de a rupe Alianţa era mai mult decât evidentă. Pentru succesul ei, comuniştii aveau nevoie de mai mult timp, timp pe care doar amânarea alegerii preşedintelui parlamentului l-ar fi putut oferi.
Practic, prin poziţiile formulate încă de la început, conducerile PCRM şi AIE au împiedicat realizarea unui acord de tipul celui din 2005, când mai mulţi deputaţi ai opoziţiei au votat alături de comunişti pentru al doilea mandat de preşedinte al lui Voronin. De vreme ce deputaţii comunişti sunt extrem de disciplinaţi, este puţin probabil ca în următoarele zile să asistăm la defectarea a 8 persoane care să voteze candidatul AIE la preşedinţia republicii, fie acesta şi Marian Lupu.
Ca orice lider din spaţiul ex-sovietic, Voronin vrea garanţii ferme de imunitate atunci când părăseşte puterea. Liderii Alianţei i le-au acordat, dar au atras atenţia că ele nu se extind asupra lui Oleg Voronin, fiul liderului comunist, cel mai bogat capitalist din ţară. Vlad Filat, preşedintele celui mai mare partid din AIE, posibil viitor premier, a declarat pentru ziarul moscovit Kommersant: „Nu-i iert nimic lui Oleg Voronin. Tot ce mi-a luat mie şi altora trebuie să restituie imediat ce obţinem puterea“. După astfel de declaraţii, e cel puţin problematică obţinerea a încă 8 voturi de la comunişti pentru alegerea preşedintelui. Iar cu Voronin intermar este exclusă nominalizarea lui Filat pentru funcţia de premier.
Chiar dacă va eşua în alegerea preşedintelui republicii, AIE a înregistrat o importantă victorie tactică adjudecându-şi preşedinţia parlamentului. În plan simbolic, este o lovitură aplicată personal lui Voronin, care-şi dorea funcţia. Practic, conducerea unor instituţii cheie depinde de parlament. Astfel, în următoarele zile şi săptămâni sunt previzibile schimbări în conducerea Procuraturii Generale, a Curţii de Conturi, a televiziunii. Pârghiile puterii vor fi treptat luate din mâna PCRM. Și atunci, tactica lui Voronin de a forţa alegeri anticipate la începutul anului 2010, în speranţa revenirii la putere, s-ar putea dovedi eronată.
