Pe aceeași temă
Concentrarea puterii la Kremlin a sfarsit prin a ingrijora pana si Germania, in pofida raporturilor ei traditional bune cu Rusia, releva un oficial de la Berlin inaintea vizitei la Dresda a presedintelui Putin. Ce anume a alertat intr-un tarziu mediile occidentale, obsedate sa se comporte politic corect in fata instigarilor islamiste, se stie. Revoltatoarea impuscare a Annei Politkovskaia de catre asasini platiti a pus la grea incercare proverbiala rabdare vest-europeana. Iar vanatoarea de gruzini pe strazile Moscovei, un demers de epurare etnica exacerband la cote de un cinism inca neegalat in era postiugoslava masurile de ingenunchere economica a Georgiei, n-a facut decat sa amplifice alarma. I s-a amintit Vestului, cu aceste ocazii, ca Rusia lui Putin ramane un junghi insuportabil in coastele unei nadajduite ordini globale pasnice.
Indiferent de particularitatile culturale regionale, aceasta ordine nu va putea fi intemeiata decat pe principiile justitiei, ale democratiei, ale statului de drept si pe respectul autentic al drepturilor omului - cata vreme regiunile si tarile cele mai avansate si mai puternice din lume vor continua sa sustina aceste valori. Pentru ca pacea implica necesar existenta dreptatii - si nu doar a unui drept international formal, artificial, lipsit de libertate si adevar si, deci, vidat de continutul sau esential. In ce-o priveste, Rusia lui Putin a demonstrat nu o data ca e departe de a impartasi aceste valori.
Indeosebi dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 Kremlinul postcomunist s-a prevalat de lupta globala impotriva terorismului spre a eterniza incalcarea brutala a drepturilor omului in Cecenia si a inabusi intr-o maniera atroce revolta din Caucaz. La fel, sau poate chiar mai grava, s-a dovedit violarea sistematica a drepturilor omului intr-o Rusie in care Kremlinul a desfiintat de mult orice opozitie politica si mediatica demna de acest nume. Spre a-si consolida puterea personala, Putin si-a distrus rand pe rand adversarii, fie ca e vorba de ziaristi critici independenti sau de oameni de afaceri cu impact asupra mass-media, carora ori li s-au inscenat procese de tip stalinist ori au fost fortati sa ia calea pribegiei. Succesorul lui Eltin a pretins ca incearca in acest fel sa instaureze "dictatura legii". In realitate, Putin n-a facut decat sa reimplanteze o "dictatura ordinara", marcata de obisnuita preeminenta a faradelegii, tipica unor asemenea regimuri, dupa cum nota recent, in cotidianul german Die Welt, Nina Hrusciova de la New School din New York. Substanta altui editorial, semnat in Wall Street Journal de elocventul presedinte al Georgiei, Sakasvili, confirma la 12 octombrie verdictul profesoarei de la universitatea americana privind "pericolul exportului sistemului rusesc al faradelegii" (in republicile ex-sovietice). Cazul Republicii Moldova e la fel de edificator ca al Georgiei. Ambele state isi vad in mare parte torpilate eforturile de a se moderniza si orienta spre Apus. In acest scop, armele Rusiei sunt parca vesnic aceleasi: santajul energetic si economic si separatismele virulente, alimentate de Moscova in regiunile periferice ale minusculelor tari, conform principiului divide et impera.
Dar provocarea tarului, a carui ideologie a abandonat ultimele constrangeri internationaliste ale marxismului, pastrand hidosenia ultranationalista a stalinismului si structurile mafiote necesare prezervarii zonelor de influenta ale Moscovei, nu priveste doar suburbiile fostei Uniuni Sovietice. Sustinute de bogatia in petrol si gaze ale unei Rusii nucleare, cu drept de veto in Consiliul de Securitate al ONU, ambitiile imperiale ale lui Putin au devenit de mult o problema globala. In timp ce Moscova si-a trimis concernul Gazprom, imbogatit si umflat pana peste poate de jaful caruia i-a cazut prada concurentul Yukos, sa bage in buzunar EADS, bijuteria militara si aeronautica a Europei, precum si, ca tun publicitar, echipa de fotbal germana Schalke O4, diplomatii rusi isi fac de cap la Natiunile Unite. Nimeni, la ONU, n-a putut impiedica Rusia ca, impreuna cu Beijingul, sa blocheze ani de zile stradaniile americane de oprire a genocidului din Darfur.
Acelorasi doua state create pe ruinele comunismului clasic, cautand cu orice pret sa opreasca expansiunea mai eficientului sistem democratic-liberal american dincolo de frontierele europene, li se datoreaza cancerul nuclear nord-coreano-iranian. O tumoare care ameninta sa fie fatala, de vreme ce extinde mult primejdia, ivita dimpreuna cu arsenalul atomic pakistanez, ca sinucigasul terorism islamist sa-si procure arma ultimativa. O tumoare lesne evitabila. Fiindca, in ciuda criticilor de circumstanta ale Rusiei la adresa iranienilor si a sanctiunilor moi la care Moscova s-a declarat de acord impotriva nord-coreenilor dupa recentul lor test nuclear, nu e probabil ca Phenianul sau regimul de la Teheran sa fi supravietuit sustragerii sprijinului Kremlinului si a imperiului de mijloc. Incat eforturile apusene de lichidare a marilor pericole globale actuale par sortite esecului.
Din nefericire, Europa nu pare in stare sa dea nici macar sah la tar, necum sa-l faca mat. Europa ramane bantuita de spectrul propriului ei antiamericanism si la cheremul fragilitatii iscate de criza ei identitara. Prea dezechilibrata demografic, anemica la capitolul fortelor armate, vulnerabila atat la santajul energetic din Rusia, cat si la cel terorist si la presiunile morale, politice si economice din lumea islamica, Europa franco-germana risca sa capituleze. La randul lor, Rusia si China isi inchipuie ca se pot juca in continuare cu focul antiamerican, desi flacarile incendiului totalitar pe care-l atata au inceput sa se prelinga tot mai rapid dinspre Irak spre campurile de titei politic si pungile de gaze teroriste din restul spatiului asiatic, african si sud-american. Incat provocarea neoimperialismului rusesc ar trebui in fine sa suscite o replica occidentala pe masura. Orice intarziere in acest domeniu risca sa se soldeze cu un pret greu de sange, sau de libertate, nu in ultimul rand pentru europeni, in mod cert insa si pentru rusi sau chinezi.
