Sah la tar(despre provocarea Kremlinului)

Petre Iancu | 20.10.2006

Pe aceeași temă

Concentrarea puterii la Kremlin a sfarsit prin a in­­gri­jora pana si Germania, in pofida raporturilor ei tra­di­tio­nal bune cu Rusia, releva un oficial de la Berlin ina­­­­in­tea vizitei la Dresda a presedintelui Putin. Ce anume a alertat intr-un tarziu me­diile occidentale, obsedate sa se com­porte politic corect in fata instigarilor is­lamiste, se stie. Revoltatoarea im­­pus­ca­re a Annei Politkovskaia de catre asa­sini platiti a pus la grea incercare prover­bia­la rabdare vest-europeana. Iar va­na­toa­rea de gruzini pe strazile Moscovei, un demers de epurare etnica exa­cer­band la cote de un cinism inca neegalat in era post­iu­goslava masurile de ingenunchere economica a Georgiei, n-a facut de­cat sa amplifice alarma. I s-a amin­­tit Vestului, cu aceste ocazii, ca Rusia lui Putin ra­­mane un junghi insuportabil in coastele unei na­daj­dui­­te ordini globale pas­nice.

Indiferent de particularitatile culturale regionale, aceasta ordine nu va putea fi intemeiata decat pe princi­piile justitiei, ale democratiei, ale statului de drept si pe respectul autentic al drepturilor omului - cata vreme regiunile si tarile cele mai avansate si mai puternice din lume vor continua sa sustina aceste valori. Pentru ca pacea implica necesar exis­ten­ta dreptatii - si nu doar a unui drept in­ternational formal, artificial, lipsit de li­­bertate si adevar si, deci, vidat de continutul sau esential. In ce-o priveste, Rusia lui Putin a demonstrat nu o data ca e departe de a impartasi aceste valori.

 Indeosebi dupa atentatele de la 11 sep­tembrie 2001 Kremlinul postcomunist s-a prevalat de lupta globala impotriva terorismului spre a eterniza in­­cal­ca­rea brutala a drepturilor omului in Ce­cenia si a inabusi intr-o maniera atro­ce revolta din Caucaz. La fel, sau poate chiar mai grava, s-a dovedit violarea sis­te­matica a drep­turilor omului intr-o Rusie in care Kremlinul a des­fiin­tat de mult orice opozitie politica si mediatica dem­na de acest nume. Spre a-si consoli­da puterea personala, Putin si-a distrus rand pe rand adversarii, fie ca e vorba de ziaristi critici independenti sau de oameni de afaceri cu impact asupra mass-me­dia, carora ori li s-au in­­sce­nat procese de tip stalinist ori au fost fortati sa ia ca­lea pribegiei. Succesorul lui Eltin a pre­tins ca in­­cearca in acest fel sa instau­re­ze "dictatura legii". In rea­litate, Putin n-a facut decat sa reimplanteze o "dicta­tura ordinara", marcata de obisnuita preeminenta a fa­ra­delegii, tipica unor ase­menea regimuri, dupa cum nota recent, in cotidianul german  Die Welt, Nina Hru­s­­ciova de la New School din New York. Substanta altui editorial, sem­nat in Wall Street Journal de eloc­ventul presedinte al Georgiei, Sakasvili, confirma la 12 octombrie verdictul profesoarei de la universitatea americana pri­vind "pericolul exportului sistemului ru­sesc al faradelegii" (in republicile ex-so­vietice). Cazul Re­publicii Moldova e la fel de edificator ca al Georgiei. Ambele state isi vad in mare parte torpilate eforturile de a se moderniza si orienta spre Apus. In acest scop, ar­mele Rusiei sunt parca vesnic aceleasi: santajul ener­getic si economic si separatismele virulente, alimentate de Moscova in re­giu­nile periferice ale minusculelor tari, con­form principiului divide et impera.

 Dar provocarea tarului, a carui ideolo­gie a abandonat ultimele constrangeri in­ternationaliste ale marxismului, pas­trand hidosenia ultranationalista a stalinismului si structurile mafiote necesare prezervarii zonelor de influenta ale Moscovei, nu priveste doar suburbiile fostei Uniuni Sovietice. Sustinute de bogatia in petrol si gaze ale unei Rusii nucleare, cu drept de veto in  Consiliul de Securitate al ONU, ambitiile imperiale ale lui Putin au devenit de mult o problema glo­bala. In timp ce Moscova si-a trimis concernul Gazprom, im­­bo­ga­tit si umflat pana peste poate de jaful caruia i-a ca­zut prada concurentul Yukos, sa bage in buzunar EADS, bijuteria militara si ae­ronautica a Europei, precum si, ca tun publicitar, echipa de fotbal germana Schalke O4, diplomatii rusi isi fac de cap la Natiunile Unite. Nimeni, la ONU, n-a putut impiedica Rusia ca, impreuna cu Beijingul, sa blocheze ani de zile stra­da­niile americane de oprire a genocidului din Darfur.

Acelorasi doua state create pe ruine­le comunismului clasic, cautand cu orice pret sa opreasca expansiu­nea mai efi­cientului sistem democratic-liberal american dincolo de frontierele europene, li se datoreaza cancerul nuclear nord-coreano-iranian. O tumoare care ame­nin­ta sa fie fatala, de vreme ce extinde mult primejdia, ivita dimpreuna cu arsenalul atomic pakistanez, ca sinucigasul terorism islamist sa-si procure arma ultimativa. O tumoare lesne evitabila. Fiindca, in ciuda cri­ticilor de circumstanta ale Rusiei la adresa iranienilor si a sanctiunilor moi la care Moscova s-a declarat de acord impotriva nord-coreenilor dupa recentul lor test nuclear, nu e probabil ca Phenianul sau regimul de la Teheran sa fi supravietuit sustragerii sprijinului Kremlinului si a imperiului de mijloc. Incat eforturile apusene de lichidare a marilor pericole globale actuale par sortite esecului.

Din nefericire, Europa nu pare in stare sa dea nici ma­car sah la tar, necum sa-l faca mat. Europa ramane bantuita de spectrul propriului ei antiamericanism si la cheremul fragilitatii iscate de criza ei identitara. Prea dezechilibrata demografic, anemica la capitolul fortelor ar­mate, vulnerabila atat la santajul energetic din Rusia, cat si la cel terorist si la presiunile morale, politice si economice din lumea islamica, Europa franco-ger­ma­na risca sa capituleze. La randul lor, Rusia si China isi inchipuie ca se pot juca in continuare cu focul antiamerican, desi flacarile incendiului totalitar pe care-l atata au inceput sa se prelinga tot mai rapid dinspre Irak spre campurile de titei politic si pungile de gaze teroriste din restul spatiului asiatic, african si sud-american. Incat provocarea neoimperialismului rusesc ar tre­bui in fine sa suscite o replica occidentala pe ma­su­ra. Orice intarziere in acest domeniu risca sa se sol­de­ze cu un pret greu de sange, sau de libertate, nu in ultimul rand pentru europeni, in mod cert insa si pentru rusi sau chinezi.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22