Siria: 1.200 de morţi într-o singură săptămână

Florin Diaconu | 24.07.2012

Pe aceeași temă

Indiferent de rezultatele pe termen scurt ale confruntărilor politice şi militare din Siria, pare relativ clar că ţara va traversa o perioadă de dificultăţi politice extreme, catalizate de conflictul sângeros care a început, în contextul Primăverii Arabe, încă din primele luni ale lui 2011.

Știrile referitoare la situaţia din Siria des­criu noi lupte grele între armata care îl susţine încă pe preşedintele Bashar al-Assad şi grupările de opoziţie. După unele succese ale insurgenţilor în Damasc, autoritățile gu­ver­namentale par să fi trecut la contraofensivă, reuşind să captureze două cartiere întregi, unde au ucis cel puţin 20 de civili ne­înar­maţi, relatează Reuters. Ace­eaşi sursă precizează că, în ultima săptămână, în Siria au fost ucise cel puţin 1.200 de persoane, dintre care 300 din trupele guvernamentale. În condiţiile re­acţiilor tot mai dure ale comunităţii inter­naţionale faţă de politica regimului Assad, care masacrează sistematic opozanţii de toate orientările, Liga Arabă a decis să-i ofere preşedintelui sirian „o ieşire sigură“, dacă el se hotărăşte să abandoneze puterea şi să părăsească ţara.

La sfârşitul săptămânii trecute, în Damasc aveau deja loc lupte în­verşunate între trupele loiale lui Assad şi forţele de opoziţie. Ar­mata siriană a folosit inclusiv blindate grele împotriva opozanţilor, re­lata CNN. Aceste lupte s-au desfăşurat în condiţiile în care, miercurea trecută, un atentat cu bombă a ucis mai mulţi înalţi demnitari ai regimului de la Damasc, prin­tre care ministrul Apărării, ca şi con­si­li­erul preşedintelui Assad pe probleme de securitate, precum şi cumnatul lui Bashar al-Assad. Conform rapoartelor de presă, spre mijlocul săptămânii trecute, forţele de opoziţie reuşiseră deja să preia con­trolul asupra graniţelor Siriei cu Turcia şi Irakul. Succesele rebelilor sirieni au fost confirmate şi de către o înaltă oficialitate militară irakiană din provincia Anbar.

Tot la sfârşitul săptămânii trecute, Fe­de­raţia Rusă – stat care, din raţiuni geo­stra­tegice, a acţionat multă vreme ca un pro­tector de facto al regimului lui Bashar al-Assad – dădea deja semne clare că ia în calcul schimbări politice majore şi rapide în Siria. Alexandr Orlov, ambasadorul Ru­siei la Paris, declara, într-un interviu acor­dat jurnaliştilor de la Radio France In­ternationale (RFI), că pentru preşedintele sirian „va fi dificil să rămână“ la putere „după tot ce s-a întâmplat“. Orlov a afir­mat şi că „Assad şi-a numit un re­pre­zentant pentru a conduce negocierile cu opoziţia“ în privinţa unei tranziţii „către un regim mai democratic“. Diplomatul rus estima că numirea unui asemenea re­prezentant de către preşedintele sirian în­seamnă, practic, faptul că acesta „a ac­ceptat să plece“, cu condiţia ca o astfel de plecare să aibă loc „de o manieră civi­li­zată“. La puţină vreme după aceste de­claraţii, autorităţile siriene dezminţeau fap­tul că Assad s-ar pregăti să abandoneze puterea, relatează RIA Novosti. Moscova a dat încă de la sfârşitul primei părţi a lunii iulie semne clare că e pregătită să ia în calcul o răsturnare majoră în viaţa politică din Siria. RIA Novosti publica, la 10 iulie a.c., un material care reproducea decla­raţii tranşante făcute de un înalt demnitar rus care afirma că, „până când situaţia se stabilizează, nu vom mai livra niciun transport nou de arme“ regimului de la Damasc. E lesne de imaginat că, în con­di­ţiile unor confruntări mi­litare de intensitate no­ta­bilă şi crescândă, regimul Assad nu poate supravieţui prea multă vreme fără spri­jin tehnico-militar extern, cu atât mai mult cu cât ştim deja că forţele de opo­ziţie primesc din exterior cantităţi masive de arme şi muniţie.

 

Atitudinea Rusiei faţă de evoluţiile din Siria este una alcătuită din elemente foar­te diferite, adesea contradictorii (sau mă­car aparent contradictorii). De exemplu, declaraţiile deja citate ale ambasadorului Or­lov, care par să indice faptul că Mos­cova l-a abandonat pe Bashar al-Assad, au fost făcute la doar o zi după ce re­prezentantul Rusiei la ONU, împreună cu cel al Chinei, şi-a folosit din nou dreptul de veto pentru a bloca o nouă tentativă a Naţiunilor Unite de a exercita, prin adop­tarea de noi sancţiuni, presiuni politice foarte serioase asupra regimului de la Da­masc. Aceste presiuni sunt menite, co­mentează presa internaţională, să deter­mi­ne cumva regimul lui Bashar al-Assad să înceteze masacrarea sistematică şi intensă a populaţiei civile. Atitudinea Rusiei şi Chinei a iritat în mod vizibil marile can­ce­larii occidentale. Ambasadorul Marii Bri­tanii la ONU afirma că efectul folosirii drep­tului de veto de către Rusia şi China pentru blocarea de noi sancţiuni contra Damascului este doar „protejarea unui regim brutal“. Diplomatul britanic a mai spus şi că Rusia şi China „au ales să ţină la interesele lor naţionale mai mult decât la viaţa multor milioane de sirieni“, re­latează Reuters. Cu acelaşi prilej, Susan Rice, ambasadorul SUA la ONU, afirma că decizia Beijingului şi a Moscovei de a bloca sancţionarea suplimentară a re­gi­mu­lui Assad este „primejdioasă şi merită deplânsă“.

John McCain, candidatul re­publican la precedentele alegeri prezidenţiale americane, a afirmat, în termeni lip­siţi de echivoc, că „sfârşitul re­gi­mului lui Assad ar reteza legătura logistică dintre Hezbollah şi Iran, ar eli­mina o ameninţare de lungă durată la adresa Israelului, ar impulsiona serios su­veranitatea şi independenţa Libanului şi ar provoca o înfrângere în plan stra­tegic a Iranului“, constituind astfel „un succes geopolitic de prim ordin“ pentru SUA.

Un alt actor important al scenei regionale, Israelul, a precizat, tot la sfârşitul săp­tămânii trecute, că ia în calcul şi po­si­bilitatea unei intervenţii militare în Siria. Declaraţia care face trimitere la o astfel de acţiune îi aparţine lui Ehud Barak, mi­nis­tru al Apărării.

Indiferent de rezultatele pe termen scurt ale confruntărilor politice şi militare din Siria, pare relativ clar că ţara va traversa o perioadă de dificultăţi politice extreme, catalizate de conflictul sângeros care a început, în contextul Primăverii Arabe, încă din primele luni ale lui 2011. CNN, de exemplu, relata vinerea trecută că eco­nomia Siriei s-a contractat cu aproape 3,5% în 2011 şi că specialiştii estimează o nouă scădere economică, şi mai pro­nun­ţată, apropiată de 6%, pentru 2012. Dacă adunăm cele două cifre rezultă o scădere a PIB cu aproximativ 10% în doar doi ani. Aceeaşi sursă estima şi că inflaţia a ajuns deja la 30%, precum şi că sancţiunile deja adoptate de către UE în încercarea de a determina regimul Assad să înceteze ma­sacrarea opozanţilor slăbesc şi mai mult puterea economică a Damascului. În astfel de condiţii, este posibil – de fapt, este chiar probabil – ca oricine va câştiga, pe termen scurt, competiţia pentru putere în Siria să se confrunte cu nemulţumiri foar­te serioase ale unei populaţii tot mai sărăcite. Cât de gravă este deja situaţia eco­nomică a Siriei ştim, cu destulă cla­ritate, din chiar evoluţia capacităţii re­gi­mului de la Damasc de a achiziţiona ar­mament şi muniţie de pe piaţa in­ter­na­ţională. Decizia Moscovei de a nu mai tri­mite noi transporturi cu arme către Siria este întemeiată, afirmă RIA Novosti, şi pe faptul că Damascul n-a plătit decât ju­mătate din cele cinci miliarde de dolari pe care regimul Bashar al-Assad îi datorează producătorilor de arme din Rusia.

Ceea ce merită comentat în mod special este, credem, faptul că jocurile de putere au împiedicat, până acum, o reacţie viguroasă şi într-adevăr eficientă a co­munităţii internaţionale în Siria. În timp ce unele state par să susţină regimul Bashar al-Assad, iar altele vorbesc tot mai apăsat despre nevoia de schimbare, forţele guvernamentale din Siria continuă să uci­dă civili. ONU estimează că pe puţin 10.000 de oameni au fost ucişi în con­flictul din Siria, începând cu martie 2011. Estimările grupărilor de opoziţie care luptă împotriva regimului lui Assad sunt şi mai sumbre, vorbind despre 16.000-19.000 de victime, relatează CNN. În ul­timele zile, intensitatea extremă a lup­telor, ca şi a măsurilor de represiune la care s-au dedat forţele guvernamentale a dus la creşterea rapidă a numărului de per­soane ucise, până la o cifră medie zilnică de aproximativ 250. Dimensiunile extreme ale dramei umanitare ce are loc în Siria sunt puse în evidenţă şi de puhoaiele de refugiaţi care încearcă să fugă din ţară. Doar joia trecută, declară o sursă din ser­viciile de securitate libaneze citată de Reuters, în jur de 20.000 de persoane s-au refugiat în Liban.

Florin Diaconu este conferenţiar la Fa­cultatea de Ştiinţe Politice a Universității din București şi cercetător la Institutul Di­plomatic Român.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22