Pe aceeași temă
Raidul aerian de săptămâna trecută al Israelului în Siria a provocat reacţii semnificative ale mai multor actori politici cu interese majore în regiune.
„Nu pot adăuga nimic la ceea ce aţi citit deja în ziare despre ce s-a întâmplat în Siria, acum câteva zile. Dar vă spun sincer – şi există dovezi că, atunci când noi spunem ceva, chiar luăm în serios lucrul acela – că nu credem că ar trebui îngăduit să fie aduse sisteme de arme avansate în Liban“, a declarat, la 3 februarie, Ehud Barak, ministrul israelian al Apărării, făcând trimitere la atacul aerian lansat, cu câteva zile în urmă, asupra mai multor obiective militare din Siria.
Presa internaţională interpretează declaraţiile lui Barak ca fiind o recunoaştere de facto a faptului că forţele aeriene israeliene sunt cele care au lovit şi au distrus, în primele ore ale zilei de miercuri, 30 ianuarie, un convoi militar aflat pe teritoriul sirian, ca şi mai multe dintre clădirile centrului militar de cercetări de la Jamarya, aflat la nord-vest de Damasc, la cam 13 kilometri de graniţa cu Libanul. Convoiul distrus transporta, relatează Time, Associated Press, ca şi Jerusalem Post, rachete sol-aer de tip SA-17 Grizzly. Acest tip de sistem antiaerian de producţie rusească ar fi capabil, afirmă site-ul fas.org, specializat inclusiv în evaluarea armamentului de diverse tipuri, să lovească, simultan, până la şase ţinte aeriene diferite, zburând la diverse înălţimi şi în direcţii diferite. Iar centrul de la Jamarya este, afirmă surse din serviciile secrete occidentale citate de presa internaţională, una dintre bazele în care regimul sirian produce şi stochează arme chimice de diverse tipuri, precum şi sisteme de pulverizare a gazelor de luptă. Jerusalem Post citează surse din cadrul forţelor de opoziţie siriene, care afirmă că la Jamarya ar fi masiv prezenţi inclusiv specialişti ruşi şi iranieni, precum şi oameni ai mişcării libaneze Hezbollah.
Raidul aerian de săptămâna trecută a provocat reacţii semnificative ale mai multor actori politici cu interese majore în regiune. Înalte oficialităţi ale regimului sirian, condus de Bashar al-Assad, au afirmat, în mod repetat, că atacul reprezintă o nouă încercare a Israelului de a „destabiliza“ ţara şi că grupările de opoziţie nu ar fi nimic altceva decât „unelte“ ale israelienilor. Iranul, unul dintre principalii sprijinitori ai regimului lui Assad, a lansat un nou val de ameninţări la adresa Israelului. Potrivit publicaţiei Azzaman, ziar panarab ce apare la Bagdad, Londra şi Beirut, Iranul este extrem de iritat, mai ales că la Jamarya s-ar afla în jur de 3.000 de militari din Corpul Gardienilor Revoluţiei, trimişi în Siria de către Teheran pentru a-l sprijini pe al-Assad, iar raidul aerian israelian ar fi provocat şi „pierderi grele“ în rândul trupelor iraniene. Turcia şi Federaţia Rusă au condamnat şi ele, în termeni extrem de duri, acţiunea militară israeliană, menită – foarte probabil – să împiedice regimul de la Damasc să transfere armament sofisticat şi substanţe chimice de luptă mişcării libaneze Hezbollah.
În Israel, premierul Netanyahu a declarat, imediat după alegerile parlamentare de al începutul ultimei decade a lui ianuarie, că „armele din Siria nu aşteaptă formarea noului guvern“, relatează Time. Cât despre una dintre semnificaţiile raidului aerian de la sfârşitul lui ianuarie, Amnon Sofrin, general de brigadă în retragere şi fost lider în cadrul serviciilor de informaţii israeliene, afirma – relatează Time – că „am reuşit, ani în şir, să împiedicăm Siria, ca şi alte state din regiune care au arme de distrugere în masă, să le folosească; şi am reuşit aceasta, fiindcă am ştiut să transmitem un mesaj clar: acela că preţul folosirii armelor în cauză va fi unul foarte mare“. Dar, continuă Sofrin, „ce fel de ameninţări poţi îndrepta împotriva unei organizaţii teroriste?“. Interpretat într-o astfel de cheie, raidul aerian israelian este mai ales un instrument strategic preventiv. El împiedică regimul Assad să transfere armament avansat Hezbollahului; dar împiedică, concomitent, opoziţia siriană, alcătuită inclusiv din fundamentalişti apropiaţi, doctrinar, de organizaţia Al Qaeda, să dobândească controlul asupra unor cantităţi notabile de arme de distrugere în masă, ceea ce ar putea destabiliza grav întreaga regiune. Subliniem aici că există informaţii de presă conform cărora atacul israelian asupra celor două obiective din Siria a avut loc abia după ce SUA au dat „undă verde“ pentru o astfel de acţiune; amintim şi că, după cum relatează Time, care citează surse oficiale occidentale, SUA ar putea recurge la acelaşi tip de acţiuni militare preventive, dacă luptele din Siria vor ajunge să ameninţe securitatea depozitelor de arme chimice din zona oraşului Alep.
* Florin Diaconu este conferenţiar la FSPUB şi senior researcher la IDR.
