SUA: Către război în Siria, cu frâna trasă

Florin Diaconu | 03.09.2013

Pe aceeași temă

Sirienii cred că Obama e un lider „slab“, transmite CNN, după ce preşedintele SUA a anunţat, la 31 august, că va cere aprobarea Congresului pentru o acţiune militară contra regimului lui Bashar al-Assad.

Rebelii sirieni afirmă că orice amânare a unei acţiuni militare occidentale con­tra regimului de la Damasc va consolida forţele guvernamentale. Dar, în con­di­ţiile în care, transmite CNN, citându-l pe secretarul de stat al SUA, John Ker­ry, au fost deja în mod clar identificate urme de gaz de luptă sarin în probele biologice recoltate în suburbiile Da­mascului de către specialişti ai ONU, ceea ce a dispărut nu este deloc pers­pectiva unei lovituri militare puternice contra regimului de la Damasc, ci doar iminenţa acută a unui astfel de atac.

 

Coaliţie în curs de formare

De la mijlocul săptămânii trecute, ştim că Marea Britanie nu va participa la operaţiunile militare. Aşa a decis Ca­mera Comunelor, iar premierul David Cameron a declarat public că „va ţine cont“ de rezultatul votului din Camera inferioară a parlamentului. Nu va par­ticipa la un atac contra Siriei nici Ger­mania. Surprinzător – cel puţin până la un anumit punct –, Franţa a anunţat, prin vocea preşedintelui socialist Fran­çois Hollande, că susţine ideea unui atac îndreptat contra puterii militare a regimului Assad. O parte importantă din opinia publică franceză se opune în­să unei astfel de acţiuni.

Liga Arabă a dat publicităţii o declaraţie extrem de dură, care condamnă în ter­meni lipsiţi de orice echivoc atacul cu gaze de luptă îndreptat împotriva populaţiei civile. Atacul este calificat de liderii arabi drept fiind „o crimă odioasă“. De asemenea, Liga Arabă a folosit în documentul despre care vor­bim termenul „genocid“. Dintre ţările din zonă, Arabia Saudită e cea mai ve­hementă în criticile aduse regimului Assad. Nu e deloc clar în ce măsură o astfel de retorică politică înseamnă şi disponibilitatea de a merge la război, dar este posibil – iar noi estimăm ca fiind probabil – ca măcar unele ţări membre ale Ligii să pună la dispoziţia SUA şi a altor ţări ce se alătură Americii elemente importante de sprijin, mai ales la nivel logistic.

 

Potop de rachete Tomahawk
În cazul unui atac al SUA şi Franţei, menit să penalizeze regimul Assad pentru folosirea sarinului împotriva populaţiei civile, varianta cea mai probabilă este folosirea unui număr mare de rachete de croazieră de tip Tomahawk. Ele ar putea distruge rapid numeroase obiective strategice siriene. Folosite în Bosnia, ca şi în Irak (în 1991, în 1996 şi în 2003), rachetele de croazieră au o probabilitate (demonstrată în luptă) de lovire cu precizie a ţintei de peste 85%. Lungă de peste 6,25 metri şi cu o greutate totală de 1.440 de kilograme, racheta de croazieră Tomahawk are o rază de acţiune de 1.104 de kilometri şi o viteză 880 km/oră. Ea poate transporta o încărcătură de luptă de 450 de kilograme (substanţe explozive sau, la nevoie, chiar şi focoase nucleare de 200 de kilotone).

Asimetrie uriaşă a forţelor

SUA au deja în zona estică a Mării Mediterane patru distrugătoare mari (navele USS Gravely, USS Ramage, USS Barry şi USS Mahan), înarmate inclusiv cu numeroase rachete de croa­zieră. La sfârşitul săptămânii trecute, un al cincilea distrugător se îndrepta către coastele Siriei. Două grupuri de luptă americane, fiecare dintre ele având ca element central un portavion greu, cu propulsie nucleară, se află în ape­le din partea de nord a Oceanului In­dian, relativ aproape de Arabia Sau­dită şi Yemen. Cele două portavioane americane – USS Nimitz şi USS Harry S. Truman – pot lansa, împreună, pes­te 140 de aeronave de luptă, capabile să transporte la ţintă inclusiv bombe de mare precizie (aşa-numitele muniţii ghidate). Franţa are, în Mediterana Occidentală, un portavion – Charles de Gaulle, mai mic decât cele ame­ri­cane, dar de pe care pot decola în mi­siuni de luptă peste 40 de avioane mo­derne. Lansând multe zeci de rachete de croazieră, precum şi atacuri repetate întreprinse cu avioane moderne multi-rol, lansate de pe portavioane, SUA şi Franţa pot lovi şi distruge un număr mare de obiective strategice de prim ordin, vitale pentru supravieţuirea re­gimului Assad. Printre ţintele foarte probabile se află comandamente mi­litare siriene, instalaţii radar şi poziţiile unităţilor de rachete antiaeriene de pro­ducţie rusească, laboratoarele şi fa­bricile unde se testează şi se produc agenţi de luptă chimici şi, poate, bac­teriologici, ca şi unităţi ale forţelor te­restre, depozite de muniţii şi com­bus­tibil. Tuturor acestor mijloace ofensive strategice occidentale, Siria nu le poate opune decât un număr limitat de sis­teme antiaeriene moderne, a căror efi­ci­enţă nu a fost încă demonstrată în luptă.

Israelul, care are relaţii extrem de ten­sionate cu Damascul, este, deocamdată, suficient de relaxat. Doar câteva sute de rezervişti au fost mobilizaţi săp­tă­mâna trecută, ceea ce indică faptul că de­cidenţii israelieni estimează că, mă­car pe termen scurt, conflictul din Si­ria nu va escalada în chip ne­con­tro­labil.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22