Pe aceeași temă
Constitutia Federatiei Ruse prevede ca presedintele tarii nu poate servi mai mult de doua mandate consecutive de patru ani. Dupa o oarecare intrerupere in care altcineva este presedinte, predecesorii au dreptul sa candideze din nou la functia suprema de la Kremlin pentru alte doua mandate consecutive.
In martie 2008, presedintele Vladimir Putin isi va completa termenul de opt ani permis de Constitutie. El a declarat solemn ca va respecta legea si nu va mai candida la functia de presedinte in 2008. Aparent, aceasta decizie ar insemna renuntarea la functia de lider al Federatiei Ruse in favoarea unui alt presedinte. In realitate, el a semnalat recent ca intentioneaza sa retina puterea suprema in Rusia printr-o stratagema politica "legala" care sa simuleze respectarea Constitutiei, fara sa-i afecteze abilitatea de a domina in continuare autocratia pe care a creat-o in ultimii sapte ani.
In octombrie 2007, la congresul partidului Rusia Unita, Putin a anuntat ca va participa la alegerile parlamentare din decembrie 2007 in calitate de lider al partidului si ca este dispus sa accepte functia de prim-ministru, daca partidul va castiga alegerile si daca noul presedinte este dispus sa colaboreze cu el. Partidul Rusia Unita are deja o pozitie dominanta in parlament. Condus de Putin, avand la dispozitie resursele financiare ale guvernului si acces nelimitat la mass-media controlate de stat, partidul are sanse mari sa obtina mai mult de doua treimi din mandatele de deputat din Duma. Astfel, premierul Putin ar avea capacitatea de a schimba Constitutia tarii, ar putea consolida autoritatea primului ministru in detrimentul Presedintiei si si-ar putea asigura continuarea neliminata a suprematiei in viitor.
Un alt scenariu preconizat de silovikii de la Kremlin sugereaza ca noul presedinte, va demisiona dupa o perioada limitata de timp, de exemplu, pe motive de sanatate. Ceea ce ii va permite premierului Putin sa revina automat la Kremlin ca presedinte in mod "legal". In perioada in care va fi prim-ministru, Putin ar putea amenda Constitutia, in asa fel incat mandatul de presedinte sa fie prelungit de la patru la cinci sau chiar la sapte ani, iar restrictiile cu privire la numai doua mandate consecutive ar putea fi eliminate.
Controlul procesului de succesiune si mentinerea suprematiei lui Putin dupa expirarea celor doua mandate de presedinte sunt extrem de importante pentru silovikii de la putere, din motive care transcend ambitiile personale ale actualului presedinte. In ultimii sapte ani, sub conducerea autoritara a lui Putin, a avut loc o redistribuire masiva a proprietatilor acaparate in mod haotic si arbitrar in perioada presedintelui Boris Eltin. Pentru cei de la Kremlin, este esential ca aceasta redistribuire sa devina permanenta si ca Putin sa nu poata fi tras la raspundere pentru autorizarea exproprierilor respective. In cazul in care dominatia lui Putin ar intra in declin, alte tabere politice concurente, traditional extrem de virulente in Rusia, ar putea acapara puterea si ar putea initia o noua redistribuire a proprietatilor, cu consecinte destabilizante pentru Federatia Rusa.
In conditiile actuale, Putin are sanse considerabile de a-si mentine autoritatea suprema dupa 2008. Exportul de petrol si gaze naturale a generat anual in jur de 200 de miliarde de dolari. In ultimii sapte ani, economia a progresat satisfacator, salariile au crescut, nivelul de trai al populatiei s-a imbunatatit si Rusia a devenit mult mai prezenta in arena internationala. In consecinta, Putin se bucura de o popularitate covarsitoare. Sondajele de opinie arata ca peste 70% din electoratul rus ar prefera ca el sa retina functia de presedinte sau sa gaseasca o alta modalitate de a-si mentine suprematia politica.
Considerente neprevizibile
Aparent, manevra pregatita de Putin pentru succesiune la varf ar trebui sa se deruleze fara impedimente. Exista totusi unele considerente care introduc un anumit nivel de incertitudine in acest proces. Traditional, succesiunea politica in Rusia a fost zbuciumata atat in timpul tarismului, cat si in perioada sovietica. Multi tari cu pretentii legitime la tron au fost ucisi sau incarcerati. Lenin nu l-ar fi ales pe Stalin ca succesor. Stalin nu ar fi consimtit ca Nikita Hrusciov sa devina secretar general. Hrusciov a fost inlaturat printr-un puci, fara sa-l desemneze pe Brejnev ca loctiitor. Brejnev nu ar fi fost de acord ca Andropov sa-l urmeze la conducere. La fel, Andropov nu l-ar fi acceptat pe Cernenko sau Cernenko pe Gorbaciov.
In trecut, puterea politica in Rusia a fost controlata de cei care au detinut marile proprietati ale tarii. Din cauza privatizarilor dubioase din anii 1990 si a redistribuirilor suspecte care au avut loc dupa 2000, pretentiile de proprietari ale noilor oligarhi economici au o legitimitate limitata. Bogatiile naturale uriase ale Rusiei sunt extrem de tentante pentru clicile care aspira la putere. In cazul unor evenimente neprevizibile, declansarea unor competitii acerbe pentru putere ar putea altera scenariul pregatit de Putin.
O scadere a valorii petrolului si gazelor exportate sau, mai probabil, o reducere a capacitatii de a produce titei in Rusia ar avea consecinte nefaste pentru economia tarii si pentru nivelul de trai al populatiei. Marile firme de energie controlate de stat, Gazprom si Rosneft, sunt conduse de birocratii corupte, nerentabile si netransparente. Expansiunea economica din Rusia a generat cerinte mari pentru consumul intern de energie. Din cauza ineficientei utilizarii energiei si a subventionarii preturilor la consumul de gaze, produse petroliere si electricitate, cantitatea de carburanti disponibili pentru export este in scadere.
Conductele de transport pentru hidrocarburi, proprietate a statului, sunt invechite si necesita reparatii majore. Companiile energetice ruse, obsedate de acapararea unor proprietati din strainatate, nu sunt capabile sa acopere cheltuielile necesare pentru mentinerea infrastructurii de transport pentru carburanti. Marile campuri petroliere din vestul Siberiei se apropie de epuizare. Ca sa-si respecte obligatiile contractuale la export, Rusia trebuie sa dezvolte zacaminte noi in nord si in est. Conditiile climaterice extrem de vitrege din aceste regiuni necesita investitii enorme, salarii mari pentru angajati si tehnologii noi. Companiile straine ezita sa participe la dezvoltarea noilor terenuri producatoare de titei si gaze naturale deoarece, in trecut, in cadrul altor proiecte energetice comune, partenerii straini au fost fortati sa renunte la actiunile lor in favoarea statului rus sub presiuni irezistibile bazate pe motive dubioase.
Alte surse de instabilitate
In ultimii sapte ani, Kremlinul a descurajat implementarea reformelor liberalizante necesare pentru dezvoltarea moderna a economiei. Desi produsul intern brut al Rusiei a crescut de la 280 de miliarde de dolari in 1994 la 980 de miliarde de dolari in 2006, economia a ramas dezolant de dependenta de exportul de zacaminte naturale. Ca in fosta Uniune Sovietica, statul a redevenit dominant in economie, iar birocratia guvernamentala, imensa si corupta, continua sa descurajeze initiativa particulara, paraziteaza bugetul statului si confera o inertie descurajata asupra societatii.
In pofida cresterii veniturilor de la export, cheltuielile guvernului pentru sanatate si educatie sunt derizorii. "Ordinea", "stabilitatea" si "bunastarea", trambitate ca mari realizari de la Kremlin, nu au contribuit la declinul mortalitatii in Rusia. Din contra, numarul celor decedati raportat la 100.000 de locuitori a crescut progresiv dupa 2000. Deoarece natalitatea ramane sub nivelul mortalitatii, pericolul depopularizarii Federatiei Ruse este real.
Societatea ruseasca este coplesita de coruptie, clientelism si criminalitate. In 2006, organizatia Transparency International a plasat Rusia in indexul de perceptie al coruptiei pe locul 121 din 160 de tari, imediat dupa Kazahstan, Yemen si Zambia. In prezent, valorile transferate pe baza de coruptie in Rusia sunt mult mai mari decat cele implicate in jafurile din anii 1990. Numarul asasinarilor "pe contract" in 2006 a crescut cu 10% fata de "asasinarile fara inculpati" inregistrate in 2000. Clanurile politico-economice, nesatioase si agresive, se infrunta cu inversunare pentru asigurarea influentei politice, pentru acapararea de avutii si pentru asigurarea "protectiei" in caz de dezvaluiri, santaj si actiuni justitiare.
Pana acum, Kremlinul a reusit sa-si mentina dominatia politica, sa marginalizeze opozitia si sa controleze mass-media prin favoritisme, prin intimidare si prin mituire. Paturile nemultumite din populatie au fost neutralizate prin concesiuni limitate, prin ajutoare financiare si, relativ rar, prin represiuni directe. In cazul in care o parte importanta a publicului devine nemultumita, autoritatile ar putea fi fortate sa impuna masuri represive de anvergura si, ca in Ucraina si Georgia, sa creeze o stare de rebeliune politica.
Reafirmarea autoritatii personale
Recentralizarea politica si economica din Rusia in ultimii ani a creat o structura piramidala a puterii si a incurajat formarea unor tabere cu confluenta de interese, dominate de reprezentanti ai serviciilor secrete si armatei. In viesparul politic de la Moscova, multi indivizi ambitiosi ravnesc la functia de presedinte. Ca sa poata controla succesiunea, Putin este convins ca el trebuie sa-si mentina autoritatea indisputabila de-a lungul intregului proces si sa evite identificarea unui candidat preferat pana in ultimul moment, ca sa previna coalizarea ostila a celorlalti pretendenti.
Deocamdata, orice aspirant la functia suprema de la Kremlin are nevoie de sprijinul actualului presedinte. Doi pretendenti proeminenti au fost mentionati frecvent in mass-media, Serghei Ivanov si Dimitri Medvedev. Fiecare dintre ei a sperat ca Putin il va propulsa la functia de presedinte in anul viitor. Ivanov, fost ministru al Apararii, a fost promovat de Putin la functia de prim-vicepremier in februarie 2007. Multi au crezut ca "promovarea" respectiva a fost un semnal ca Putin a acceptat ca Ivanov sa fie viitorul candidat la succesiune. Ceva mai tarziu a devenit clar ca, de fapt, Putin l-a avansat ca sa tempereze ambitiile unui alt pretendent, prim-vicepremierul Medvedev. Cei doi prim-vicepremieri se pregatisera pentru succesiune la Kremlin prin cooptarea unui numar impresionant de acoliti, potentiali subalterni si asociati carora le promisesera tot felul de avantaje in schimbul sprijinului pentru candidatura la presedintie.
Avansandu-l la functia de prim-vicepremier pe Ivanov, Putin l-a inlocuit la pozitia de ministru al Apararii cu Anatoli Serdiukov, un birocrat neinsemnat. Multi analisti sunt convinsi ca, prin aceasta manevra, Putin a semnalat ca intentioneaza sa controleze personal armata, fara intermediari.
In cazul in care Putin devine premier, el vrea sa fie sigur ca noul presedinte ii va ramane loial, va fi docil si nu va incerca sa limiteze autoritatea primului ministru. In acest scop, in septembrie 2007, Putin l-a inlocuit pe premierul Mikhail Fradkov cu Viktor Zubkov, un tehnocrat obscur, fara veleitati si fara carisma. Putin a sugerat ca noul premier ar putea deveni presedinte in 2008. Vechi subaltern al lui Putin de la St. Petersburg in varsta de 65 de ani, Zubkov nu pare sa aiba ambitii politice personale si nu are suficient prestigiu ca sa incerce sa altereze scenariul pregatit de Putin pentru succesiune.
Cu participarea entuziasta a mass-media, cultul personalitatii lui Putin continua fara nicio jena. In primii sase ani de la investitura ca presedinte, Putin era comparat cu Petru cel Mare, tarul care a modernizat fortat Rusia, si-a decapitat dusmanii si a monopolizat puterea. In ultima vreme, cei de la Kremlin au lansat o campanie mediatica intensa prin care il aseamana pe Putin cu fostul presedinte american Franklin Roosevelt, prezentat de presa rusa ca un lider "eminent" care si-a scos tara din criza economica, a marit substantial puterea Statelor Unite si a condus exemplar fortele armate impotriva dusmanilor din exterior. Considerat indispensabil, venerat si aclamat de populatie, Roosevelt a fost singurul presedinte american reales pentru patru mandate consecutive. De ce nu si Putin?
Politicienii rusi stiu bine ca democratia "dirijata" din tara lor este o autocratie "inchisa" in care populatia nu participa decat formal la alegerea liderilor. Asistand la schimbarile de personal si la manevrele preliminare dirijate de Putin in vederea succesiunii, elita politica de la Moscova este timorata, agitata si nelinistita. In asemenea circumstante, procesul netransparent al succesiunii la Kremlin, oricat de regizat ar fi, creeaza tensiuni politice majore, stimuleaza confruntari acerbe intre pretendenti ambitiosi si se soldeaza frecvent cu rezultate neasteptate.
