Tendinte central-europene

Octavian Manea | 22.10.2008

Pe aceeași temă

Agresiunea asupra Georgiei a generat in Occident, si mai ales in statele situate in imediata vecinatate a Rusiei, reale ingri­jo­rari fata de reafirmarea in forta, pe scena in­ternationala, a politicii de putere. Tot­o­da­ta, atat in Europa, cat si in SUA, au fost initiate ample dezbateri care isi propu­neau sa analizeze cele mai realiste op­tiuni pe care institutiile euro-atlantice le au la dispozitie pentru a raspunde doctri­nei Medvedev (exista regiuni in care Ru­sia are interese privilegiate). In acest con­text, la inceputul lunii octombrie a fost or­ga­nizata la Varsovia o conferinta care si-a propus sa reevalueze locul pe care Euro­pa Centrala il ocupa in sistemul de secu­ri­ta­te euro-atlantic. Conferinta a fost organi­za­ta la initiativa unui important think-tank din Washington D.C. (CEPA - Centrul de Analiza a Politicilor Europene) si s-a bu­curat de participarea unor prestigiosi ex­perti in relatii internationale: John Huls­man, Wess Mitchell, Charles Kupchan si Leszek Balcerowicz. Pe agenda con­fe­rin­tei s-au aflat teme sensibile precum secu­ri­tatea energetica, scutul antiracheta, ex­tin­derea NATO in spatiul fost sovietic, re­la­tiile dintre Occident si Rusia. S-au eva­luat deciziile asumate de binomul NATO-UE si s-a incercat sa se raspunda la in­­trebarea: “ce-i de facut?”. Pe acest fond putem rezuma cateva dintre concluziile con­ferintei si care de fapt sunt reprezen­ta­ti­ve pentru stadiul dezbaterii din interiorul comunitatii euro-atlantice.

Mai intai, este exagerat sa credem ca agresiunea Rusiei a produs o distributie omogena a sentimentului de insecuritate regionala. Dimpotriva, a fost spulberat un mit: Noua Europa nu exista. Este o con­struc­tie ideala fara acoperire in lumea rea­la. Nivelul de amenintare, foarte ridicat in Praga, Varsovia sau Statele Baltice aproa­pe ca nu a existat la Sofia sau Buda­pesta. Primul impuls diplomatic al statelor care se simteau amenintate a fost sa cea­­ra “UE si NATO sa preia initiativa si sa se opuna extinderii politicii imperialiste si revizioniste in Estul Europei”. Spre deo­sebire de Polonia si Cehia, care s-au gra­bit sa-si reafirme sprijinul pentru des­fa­su­rarea scutului antiracheta pe teritoriul lor, celelalte state au preferat o retorica con­ciliatorista. In realitate, episodul geor­gian a developat o tendinta esentiala: sta­te­­le mici care traiesc la periferia unui gi­gant geopolitic tind sa fie atrase sub in­fluenta unor patroni externi (Wess Mit­chell). Argumentul trebuie continuat pen­tru ca ne arata logica de formare a alian­te­lor in acest spatiu. Mitchell considera ca, in mod traditional, elitele politice din sta­tele Europei Centrale si de Est au pen­du­lat intre doua optiuni geopolitice: confrun­tate cu un pol de putere revizionist, aces­tea au trebuit fie sa ii reziste (printr-o poli­tica de contrabalansare), fie sa i se ala­tu­re (printr-o politica de aliniere). Conflictul din Osetia de Sud nu a facut decat sa con­solideze aceste tendinte traditionale care fragmenteaza Europa Centrala intre poli­tici de contrabalansare vs. politici de ali­nie­re fata de obiectivele Moscovei.

In al doilea rand, aceasta imagine nu este limitata la spatiul Noii Europe, ci poate fi extinsa la nivelul intregului proiect co­munitar. Ea expune clivajele profunde pe care UE le intampina in formalizarea unei politici externe si de securitate co­mu­na sau a unei politici care sa exprime solidaritate in sectorul energetic. Wess Mitchell considera ca diagnosticul acestei incoerente strategice care dezbina Euro­pa se numeste “poligamie geopolitica”: “sta­te pivot ale UE, precum Germania dar si o parte dintre noile state mem­bre prefera sa traiasca conform logicii lui Bismarck - secretul succesului in geo­politica este sa faci o intelegere avan­tajoasa cu Rusia”. Pe fondul acestui joc dublu practicat de anumite state euro­pene, cine mai poate avea incredere in di­mensiunea de securitate a UE sau in garantiile de aparare colectiva furnizate de Tratatul de la Lisabona si care, cel pu­tin in litera tratatului, sunt mai substan­tia­le decat cele ale NATO? Un raspuns a fost dat de ministrul de Externe al Polo­niei, Radek Sikorski, la Bucuresti in aprilie 2008: “Daca ma intrebati daca e mai bine sa avem garantii care nu sunt cre­dibile decat sa nu le avem deloc, atunci foarte direct va raspund ca ex­perienta Poloniei din 1939 ne arata ca e mai bine sa nu avem niciun fel de ga­rantii”.

La intrebarea “ce-i de facut?”, expertii considera ca este nevoie de o consolidare strategica a credibilitatii garantiilor de secu­ritate oferite. Tot in aprilie 2008, minis­trul Sikorski reprosa ca “tot ceea ce pu­tem sa indicam ca prezenta NATO in Polonia (la 8 ani dupa aderare) este un centru de conferinte nefinalizat, ceea ce nu este deloc bine pentru ca nu prea iti da increderea ca NATO ar apa­ra acest centru de conferinte”. In con­secinta, Statele Unite si NATO ar tre­bui sa decida desfasurarea semnificativa de infrastructura militara pe teritoriul sta­te­lor din Europa Centrala si zona Balticii. To­tusi, Alianta a intreprins deja un pas semnificativ in directia consolidarii stra­te­gi­ce, aspect trecut aproape neobservat. Inca din 19 august, NATO a avertizat ca re­latia cu Rusia nu poate continua ca pana acum (“nu putem continua sa fa­cem afaceri ca de obicei”). Dupa 1990, Alianta a fost foarte atenta ca, la nivelul discursului sau public, sa nu indice ca Rusia este o amenintare pentru securita­tea sa. Logica standard era cea a parte­ne­riatului. Pe 19 septembrie insa, in mod oficial Alianta a anuntat noile reguli ale jocului, redescoperindu-si vocatia origi­na­ra: “planificarea si antrenamentul pen­tru apararea colectiva a teritoriului NATO sunt pentru Alianta lucruri natu­ra­le (business as usual). S-ar putea sa intensificam anumite elemente ici-colo, insa continuam ceva ce Alianta face de 60 de ani”. Anuntul venea la nu­mai o zi dupa propunerea facuta de SUA ca NATO sa pregateasca planuri pru­dente de aparare teritoriala a Statelor Baltice si a aliatilor din Europa de Est. In definitiv, orice alianta militara este formata impotriva unei amenintari. Oare cine ame­ninta Statele Baltice si Europa de Est?

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22