Pe aceeași temă
Alegerile din 6 mai au conturat nu doar un referendum antiausteritate, ci şi un vot negativ acordat partidelor de centru care au condus Grecia în ultimii 40 de ani.
„Am cerut un mandat puternic; poporul a decis altfel“, au fost primele cuvinte ale lui Antonis Samaras, liderul de centru-dreapta al partidului Noua Democraţie, cel care va avea prima şansă în încercarea de a forma un guvern care să continue angajamentele internaţionale ale Greciei. Însă el se găseşte în faţa unei misiuni aproape imposibile. Scena politică internă este masiv polarizată, iar legitimitatea şi popularitatea partidelor care, până duminică, îşi asumaseră guvernarea, se află în cădere liberă. Pe primul loc se află partidul Noua Democraţie, care a obţinut 20%, dar înregistrând o scădere de 13% faţă de 2009. Este cea mai slabă performanţă electorală de la înfiinţarea sa, din 1974. Pe locul al doilea, cu 16%, se află o formaţiune cu o agendă anti-bailout, Syriza, reunind elemente de extremă stângă, socialişti şi ecologişti radicali. Pe locul al treilea se află socialiştii de centru cu 14%, care înregistrează o prăbuşire dramatică de la 44%, în 2009.
Votul de duminică este perceput ca un referendum antiausteritate şi ca o respingere a măsurilor impuse de FMI şi UE. Mai mult, este înfrângerea statu-quo-ului reprezentat de partidele tradiţionale (Noua Democraţie şi Pasok) care, din noiembrie 2011, se aflau într-o coaliţie condusă de tehnocratul Lucas Papademos.
În acelaşi timp, este un triumf electoral al actorilor cu agendă antisistem. Exemplul cel mai bun îl oferă ascensiunea mişcării naziste Zorii de Aur, care intră în parlament şi care arată cât de profundă este respingerea partidelor mainstream. Dacă, în 2009, înregistrase 0,3% din opţiunile de vot, de duminică are 20 de parlamentari. Susţinătorii lor au sărbătorit victoria folosind o coregrafie aparte: torţe aprinse şi nelipsitul salut nazist.
Alegerile de duminică tind să contureze un nou clivaj pe scena politică elenă, între susţinătorii austerităţii şi cei care se declară împotrivă. Procentual, aproape 40% din electorat şi-a dat votul unor partide care propun ca Grecia să-şi abandoneze angajamentele internaţionale şi reformele impuse pe fondul austerităţii. Pe de o parte, sunt partidele tradiţionale, care vor încerca să reunească în jurul unei agende proausteritate o nouă coaliţie guvernamentală. Matematic, procentele lor sunt insuficiente pentru a impune o majoritate necesară pentru a susţine guvernul. Pentru asta vor trebui să caute un al treilea partener. În acest context, liderul Pasok, Evangelos Venizelos, pledează pentru formarea unei coaliţii de partide proeuropene: „un guvern reprezentat exclusiv din vechiul sistem de 2 partide nu ar avea suficientă legitimitate sau credibilitate, în cazul în care ar aduna o majoritate fragilă. Un guvern de unitate naţională cu participarea tuturor partidelor favorabile unui curs european, indiferent de poziţiile lor faţă de acordurile de împrumut, ar avea o cu totul altă semnificaţie“.
De cealaltă parte, Alexis Tsipras, liderul partidului plasat pe locul al doilea, visează la coagularea unei coaliţii de stânga, orientată programatic împotriva regimului de austeritate impus de creditorii internaţionali, dar ambalată tactic într-o retorică de extremă dreaptă. Mesajul acestei coaliţii virtuale este parohial, priveşte spre interior, opune elenismul pur europenităţii, iar străinii devin ţapii ispăşitori de serviciu. Ideea lor pentru a ieşi din marasmul datoriilor este taxarea masivă a bogaţilor, completată de renaţionalizarea companiilor privatizate de stat şi a sectorului bancar elen. Promite anularea împrumuturilor acordate sub formă de bailout, a reformelor cerute de creditori, dar şi renunţarea la supravegherea fiscală instituţionalizată de FMI şi UE asupra Greciei. Pe scurt, recuperarea suveranităţii. „Partidele care au semnat memorandumul cu UE şi FMI se află în minoritate. Verdictul opiniei publice le-a delegitimat. Propunerea noastră este un guvern de stânga care, cu sprijinul poporului, va respinge memorandumul şi va opri drumul naţiunii către mizerie. Este un mesaj al unei revoluţii paşnice. Liderii Europei şi mai ales Angela Merkel trebuie să înţeleagă că politicile de austeritate au suferit o înfrângere“, spune Alexis Tsipras. Client natural într-o astfel de construcţie ar putea să devină cel de-al patrulea clasat în topul preferinţelor electoratului - Partidul Grec Independent (10,6%), un partid naţionalist de extremă dreaptă care se opune acordurilor semnate cu UE şi FMI, dar şi formaţiunea cu accente naziste Zorii de Aur, al cărui lider, Nikolaos Mihaloliakos, spunea că partidul său nu o să fie un „sclav al memorandumurilor şi al junglei sociale pe care imigranţii ilegali au adus-o în ţară“. Oare în ce direcţie se va îndrepta Atena? Cert este că „Grecia va trebui să suporte consecinţele, dacă vrea un guvern care nu îşi va onora angajamentele actuale“, a avertizat Wolfgang Schaeuble, ministrul de Finanţe al Germaniei. //
