Pe aceeași temă
Primarele din Iowa au provocat deja două răsturnări spectaculoase de situaţie în cursa pentru Casa Albă. În tabăra republicană, Donald Trump a pierdut în faţa senatorului de Texas Ted Cruz, ceea ce i-a făcut deja pe unii analişti occidentali să considere că miliardarul ar fi pierdut poziţia de candidat favorit al republicanilor pentru desemnarea la alegerile prezidenţiale. Cruz a câştigat la o diferenţă de 4%, cu 27,6% faţă de 24,3% cât a avut Trump deşi, conform sondajelor, era de aşteptat ca ultimul să câştige la o diferenţă de cel puţin 3%. Interesantă este considerată de asemenea plasarea senatorului de Florida Marco Rubio pe locul al treilea, cu 23,1%, ceea ce îl face să aibă un rol esenţial în cursa care va urma. Este clar că imaginea de lider pe care o afişa Trump s-a fisurat şi că există totuşi şanse ca acesta să nu fie candidatul republicanilor la alegeri prezidenţiale.
O a doua surpriză, în tabăra democrată de această dată, a fost provocată de “socialistul” Bernie Sanders. Acesta a obţinut 49,6%, iar Hillary Clinton 49,9%, deşi se considera că aceasta ar fi urmat să câştige cu o diferenţă mult mai semnificativă. Analiştii americani consideră că Clinton nu este favorită nici în alegerile primare care vor avea loc în 9 februarie în New Hampshire – Sanders apare ca favorit în majoritatea sondajelor – deşi o consideră în continuare ca fiind cea care are cele mai mari şanse de a fi desemnată de democraţi.
Primarele din Iowa şi desemnările pentru alegerile prezidenţiale
De-a lungul anilor, atât alegerile primare din Iowa cât şi cele care vor avea loc în New Hampshire, în 9 februarie, au avut un rol esenţial în selecţia celor doi candidaţi pe care republicanii şi democraţii i-au desemnat pentru a candida la alegerile prezidenţiale. Importanţa alegerilor din aceste state constă în faptul că sunt primele care au loc, atrăgând atenţia unor pături mai largi ale populaţiei asupra alegerilor prezidenţiale şi reuşind adeseori să impună deja anumiţi candidaţi, care vor fi apoi destul de greu de dat la o parte.
Dincolo de marele public, rezultatele acestor alegeri primare au de obicei un efect imediat asupra celor care sponsorizează campaniile diferiţilor candidaţi şi care, având în faţă primele rezultate concrete, reevaluează oportunitatea investiţiilor făcute. O importanţă la fel de mare au aceste rezultate în atragerea unor nume grele care aleg să susţină public un candidat sau altul, ca şi a voluntarilor care participă la campanie. În urma diferitelor etape ale alegerilor primare, unii candidaţii se retrag din cursă, odată ce simt că au ieşit cu totul din calculele partidelor lor. Dacă va pierde şi în New Hampshire, şansele lui Donald Trump de a fi desemnat de republicani pentru candidatura la alegeri prezidenţiale vor scădea vertiginos.
În 2008, de exemplu, Barack Obama a câştigat alegerile primare din Iowa, obţinând 38% din voturi, în timp ce senatorul John Edwards a obţinut 30%, iar Hillary Clinton 29%. Câştigând la o diferenţă destul de mare aceste alegeri, Obama a fost propulsat de la bun început destul de mult în faţa contracandidaţilor săi. Deşi înaintea alegerilor primare din Iowa din 2008 Hillary Clinton era considerată favorită pentru nominalizarea Partidului Democrat, ea a rămas cu o imagine destul de şifonată în urma lor, fapt care a costat-o apoi. În cazul celei de-a doua candidaturi a lui Barack Obama din 2012, democraţii au urmat obiceiul de a nu-i face o concurenţă serioasă în interiorul partidului, acesta obţinând o cotă de 98% la alegerile din Iowa.
În 2004, John Kerry, desemnat de Partidul Democrat să candideze împotriva lui George W. Bush, a câştigat alegerile primare din Iowa, cu 38%, situându-se cu 6 procente în faţa următorului clasat, senatorul John Edwards. Al Gore, desemnat de democraţi să candideze împotriva lui Bush în 2000, a câştigat şi el alegerile primare din Iowa cu 63%, situându-se cu aproape 30 de procente în faţa următorului clasat, Bill Bradley.
În 2000, George W. Bush, cel care a şi câştigat alegerile prezidenţiale din acelaşi an în urma desemnării sale de către republicani, a câştigat alegerile primare din Iowa, cu 41%, situându-se cu 10 procente în faţa următorului clasat, Steve Forbes. În 2004, la a doua sa candidatură, Bush nu a avut opoziţie în cadrul Partidului Republican, pe baza aceluiaşi obicei de a nu face concurenţă în interiorul partidului unui preşedinte care intenţionează să candideze din nou.
Există însă şi exemple contrare în privinţa importanţei alegerilor primare din Iowa. În 1992, Bill Clinton a obţinut doar 3% în cadrul acestor alegeri, ieşind în urma lui Tom Harkin (76%) şi Paul Tsongas (4%). În cele din urmă însă, Clinton a fost desemnat de Partidul Democrat pentru a candida la alegerile prezidenţiale din 1992, pe care le-a şi câştigat. El a obţinut de asemenea 98% la alegerile primare din Iowa în 1996, când a candidat a doua oară, pe baza aceluiaşi obicei de a nu fi concurat.
Trump vs. Cruz, Clinton vs. Sanders
În ciuda profeţiilor făcute de mulţi analiştii occidentali, e încă mult prea devreme pentru a putea şti cine a ieşit cu adevărat din cursă şi cu atât mai puţin cine va fi într-adevăr desemnat de către cele două partide. Nu doar că există încă extrem de multe state în care urmează să se desfăşoare alegeri primare, dar vorbim de o perioadă extrem de tensionată, care cu siguranţă va scoate la suprafaţă nenumărate lovituri sub centură, înscenări şi spectacol politic.
Interesant de urmărit în disputa Trump-Cruz va fi cu siguranţă faptul că Ted Cruz nu este născut pe teritoriul SUA, ci în Calgary, în Canada. Adversarii săi politici susţin deja – Donald Trump a fost printre primii care a făcut-o – că, nefiind născut pe teritoriul SUA, deşi mama sa era cetăţean american, acesta nu îndeplineşte cerinţele necesare pentru a putea candida la alegerile prezidentiale, încălcând articolul 2 al Constituţiei americane. Un proces iniţiat la începutul acestui an ar urma să decidă dacă din punct de vedere juridic Cruz are dreptul de a candida la preşedinţia SUA.
Situaţia este cu atât mai interesantă cu cât, acum câţiva ani, preşedintele Obama a fost de asemenea atras într-o întreagă teorie a conspiraţiei, fiind acuzat că şi-ar fi falsificat certificatul de naştere, că nu ar fi fost născut în Hawaii, pe teritoriul SUA, şi deci că nu a avut dreptul să candideze pentru funcţia de preşedinte. Unul dintre cei mai vocali susţinători ai acestor teorii a fost nimeni altul decât Donald Trump, secondat de unele canale de televiziune (Fox News), care susţineau că Obama ar fi fost născut în Kenya, ţara de origine a tatălui său. După luni întregi de atacuri pe această temă, Obama a fost nevoit să prezinte certificatul său de naştere, eliberat de autorităţile din Hawaii.
La fel de interesantă va fi şi opoziţia dintre Hillary Clinton, văzută ca un om al establishmentului, şi Bernie Sanders, care pozează într-un tip anti-sistem, susţinut într-o proporţie foarte mare de tinerii sub 30 de ani şi de o facţiune situată mai la stânga în Partidul Democrat. Criticile lui Clinton contra lui Sanders au acuzat naivitatea idealismului acestuia, care nu ar avea nimic de-a face cu politica reală. Acest scenariu va ajunge însă cu greu la nivelul marelui public, în orice caz mult mai greu decât criticile lui Sanders la adresa "puterii banului", a inegalităţilor produse de sistemul economic american, de reţelele grupurilor de lobby şi ale capitalului de pe Wall Street, pe fondul inegalităţilor prezente în societatea americană.
Următoarele etape ale alegerilor primare, cele care vor avea loc pe 9 februarie în New Hampshire, în 20 februarie în Nevada şi în 27 februarie în Carolina de Sud, vor arăta dacă răsturnările de situaţie rezultate în urma alegerilor primare din Iowa sunt o consecinţă a profilului esenţial al candidaţilor sau dacă ele au avut mai degrabă o specificitate locală, caz în care vor ajunge să fie considerate o simplă excepţie în drumul spre Casa Albă al candidaţilor favoriţi.
