Turcia all-inclusiveImpresii de vacanta

Concediul este acea perioada ideala a anului, as­tep­ta­ta cu nerabdare de fiecare angajat din lume pentru a scapa de toate problemele, pentru a se relaxa, eventual, intr-un loc cat mai exotic cu putinta. In acest an am ales schimbarea, frumos slogan politic, parasind litoralul ro­ma­nesc, atat de bine cunoscut, hotarati sa descoperim un alt peisaj. De ce nu pe cel din Turcia, din zona An­ta­lyei? Cand am ajuns, pentru prima oara in viata, in Tur­cia, eram convins ca acest stat musulman (cu care am avut indelungi conflicte, bine scoase in evidenta de is­to­rio­grafia romaneasca, care a uitat in mod voit perioadele de schimburi culturale pasnice, e drept, ei fiind stapanii, iar noi slugile) nu merita sa adere la Uniunea Euro­pea­na. Prejudecatile care imi formau aceasta opinie ple­cau atat de la istoria de confruntari violente pe care Turcia a avut-o cu crestinatatea, dar si de la motivatii geo­politice si culturale. Ar fi bine ca Uniunea Europeana sa se invecineze cu Irakul, Siria etc.? Ce facem cu kurzii? Nu ar avea sens. Dupa aceasta scurta vacanta, pre­judecatile formate pe cai docte sau semidocte au lasat locul unui adevar care mi s-a parut evident: daca a fost acceptata in Uniunea Europeana, care ar fi motivele intemeiate pentru ca Turcia sa fie impie­di­ca­ta? Din punct de vedere al dezvoltarii, cred ca mai degraba sta prost. De acord, litoralul Antalyei nu este cel mai reprezentativ pentru Turcia, sunt sigur ca sunt zone mult mai sarace, insa nu acelasi lucru este va­labil si pentru ? Cred ca si analiza unui esan­tion se poate dovedi relevanta. In plus, litoralul lor medi­te­ranean nu sufera comparatie, in ceea ce priveste dez­vol­tarea infrastructurii turistice, cu litoralul romanesc, care pare a nu putea depasi, pe ansamblu, trei stele, in timp ce cel turcesc, ca norma, tinde catre cinci stele. Tur­cia intrece la mai toate criteriile economice, de­mo­grafice si sociale. Coruptia la nivel inalt din Turcia nu are cum sa depaseasca nivelul celei din (ar fi si deosebit de greu). De altfel, intreaga societate turca pare mai degraba proeuropeana, monedele noii lire tur­cesti copiaza fidel monedele euro sau centimele, mo­ne­da europeana fiind privita cu multa simpatie si dorinta de catre toti comerciantii turci (dornici si sa profite de un curs ad-hoc foarte fluid), iar integrarea femeilor in socie­tate este avansata pentru o tara musulmana. Aceasta se poate observa cu ochiul liber prin aeroporturi, hoteluri si magazinele din orase. In plus, Turcia are si avantajul de a detine o armata puternica, a carei implicare in poli­ti­ca interna nu mai cred ca a fost foarte daunatoare, im­­piedicand derapaje islamiste si mentinand mostenirea laicitatii impusa cu forta de catre Attatürk. Ma intreb daca nu cumva Uniunea Europeana ar putea trans­for­ma Turcia in cea mai prospera tara democratica (ceea ce oricum este) din lumea musulmana, o vitrina frumos de­corata, bogat ornamentata catre lumea musulmana, de dragul careia moare presedintele francez, care a ini­tiat recent Uniunea Mediteraneana, menita a dilua su­pli­men­tar Uniunea Europeana. In loc ca Uniunea Euro­pea­na sa-si piarda timpul si resursele cu proiecte uto­pice in care sa se regaseasca doar interesele unei mici parti a tarilor membre (si mai ales interesele Frantei, in acest caz avand in vedere dorinta disperata a lui Sar­kozy de a intra cat mai repede in istorie - daca a esuat cu Tratatul de la Lisabona trebuie sa incerce altceva de anvergura), poate ca UE ar trebui sa ia in serios ne­go­cierile cu Turcia si sa ajute acest stat important sa adere la o data acceptabila si reala la Uniunea Euro­pea­na. Mai mult ca sigur UE ar avea mai mult de cas­ti­gat decat dintr-o Uniune Mediteraneana utopica.

Happiness inclusiv

Am ales una dintre nenumaratele oferte de tip all-in­clu­sive. Ideea de all-inclusive vine ca un raspuns firesc la consumismul lumii contemporane. Exista multe opinii care nu sunt favorabile acestei tendinte a societatii ac­tua­le, insa ma intreb dilematic daca nu cumva suntem putin ipocriti atunci cand atacam ideea de consum, daca nu cumva acest consum in crestere, la nivel mondial, nu este de fapt simptomul cel mai clar al prosperitatii de care se bucura din ce in ce mai multi oameni, din ce in ce mai multe parti ale globului, prosperitate si fericire care ii enerveaza atat de mult pe extremistii islamisti. Con­sumam pentru ca avem ce si pentru ca ne punem mintea la contributie pentru a crea mai degraba decat a dis­truge. Consumismul nu putea sa nu ajunga si in tu­rism. Conceptul de all-inclusive a aparut in insulele din Caraibe si a fost imbratisat rapid de multe alte tari. Una dintre acestea este si Turcia, care propune sute de va­rian­te de all-inclusive in fiecare sezon. Marea majori­ta­tea a hotelurilor de patru si cinci stele de pe litoralul tur­cesc ofera astfel de pachete, care se pare ca se vand foarte bine. All-inclusive suna bine, atragator, interesant, pentru ca acest concept presupune ca, pe langa cazare, hotelul sa ofere si mancarea si bautura pe care o do­res­te clientul, indiferent de cantitate. Oferta culinara este in­­tr-adevar impresionanta, fiind formata din zeci de pla­touri cu diverse sortimente culinare, de la trei-patru ti­puri de fripturi, diverse posibilitati de a-ti concepe salata ideala, amestecand zeci de legume si sosuri, garnituri din­tre cele mai diverse, pana la prajituri siropoase, bu­dinci apetisante, fructe, cinci-sase tipuri de paine (nea­gra, alba, lipie, paine cu branza, chifle etc.). Acest festin este udat cu diverse bauturi alcoolice sau nealcoolice, in functie de preferinte. Mancand o frigaruie de pui si pri­vin­du-mi salata din fata, sorbind din paharul de bere, ma in­­trebam oare ce randuri minunate ar fi scris Andrei Plesu urmarind si confruntandu-se cu acest asalt al mancarii creata pentru consumatori europeni, dar cu savoare si savoir faire oriental?! Totul este organizat in sistem de bufet suedez, insa exista o deosebire marcanta care schim­ba fundamental datele problemei: platourile sunt schimbate imediat atunci cand sunt consumate. Din aceasta cauza nu exista ingramadeala, acea imbulzeala atat de caracteristica romanilor care au in fata viziunea de fata morgana a unui bufet suedez. Exista doar o poli­tete simpatica si o fataiala generala in cautarea felului din care nu ai gustat.

In mod logic, conceptul de all-inclusive este cat se poa­te de daunator sanatatii umane, pentru ca fiinta uma­na, in general, si in mod particular cea provenind din fostele tari comuniste are tendinta de a manca mult, prea mult, mult mai mult decat i-ar fi necesar. Daca omul ves­tic, in mod teoretic, nu ar fi la fel de tentat catre ingur­gi­tare doar de dragul ei, avand in vedere ca pentru el ab­senta mancarii este de neconceput, omului estic i-a ramas intiparit in codul genetic foametea sau lipsurile ali­men­tare la care a fost supus de-a lungul unei jumatati de secol sau mai bine (cazul fostelor popoare sovietice). Foa­mea nu poate fi stearsa cu buretele atat de usor, iar cand iti este oferita posibilitatea de a zabovi pentru cate­va zile in raiul culinar absolut nu poti sa nu-ti lasi liber instinctul sa se hraneasca la propriu, si nu la figurat. Sa-si ia revansa. O mama romanca si-a apostrofat fiica ado­les­centa, plinuta, care cocheta cu absurda idee de a tine un usor regim dietetic: "Dar ce, draga, tocmai acum, cand poti manca tot ce vrei, ti-a venit ideea asta stra­lucita?! D-aia am dat atatia bani?! Tii si tu regim acasa…". O logica fara cusur, trebuie sa o recunoastem. Pentru organizatorii turci ai acestui festin all-inclusive o pro­blema delicata a reprezentat-o abordarea fata de alcool, mai ales avand in vedere ca marea majoritatea a turistilor veneau din Rusia. Pentru a preintampina dera­pajele, fiecare persoana putea cere, in acelasi timp, doar doua pahare de plastic cu bautura alcoolica, bere sau gin, vodka si whisky (toate de fabricatie locala). Bar­ma­nii aveau grija sa toarne in pahare doar un deget din cele trei bauturi puternic alcoolizate, peste care erau adau­­gate ori apa tonica ori alte bauturi racoritoare, pentru a alcatui un cocktail putin periculos. Rationamentul orga­ni­za­torilor era cat se poate de judicios, dar nu pe placul multor rusi, care preferau sa deguste un cocktail format din toate cele trei bauturi tari. Denumirea data acestui amestec ucigas era una pitoreasca, "cocktailul atomic". Un urias rus de 150 de kilograme a facut un scandal tipic tocmai pentru ca nu i-a fost indeplinita dorinta cu promp­titudine de catre un barman care avea treaba la telefonul mobil. Palma precum o caramida a rusului a izbit cu putere barul, captand imediat atentia barmanului turc. Dupa ce i-a fost servit primul pahar, acesta a alune­cat instantaneu pe gatlejul namilei, spre consternarea bar­manului turc care s-a resemnat in a-i mai produce doua pahare ucigas-atomice. Dar si conceptul de all-inclusive sufera comparatii. Exista un all-inclusive sim­plu, in care esti servit cu bauturi locale, si mai exista un ultra all-inclusive in care, pentru mai multi bani, iti sunt oferite bauturi alcoolice de marca, straine, in cantitate nelimitata, iar barul din camera este si el aprovizionat regulat. Conditii perfecte pentru multe come alcoolice. Un hotel de cinci stele turcesc se lauda cu acest ultimate ultra all-inclusive, adaugand, publicitar, happiness inclu­si­ve. Cine nu ar da un ban bun pentru sase-sapte zile de fericire absoluta, continua?!

Bacsisul

Ceea ce este neplacut in industria turistica turceasca este persistenta deranjanta a micului bacsis. Nu degea­ba acest cuvant ne-a fost oferit de catre limba turca (bah­sis), alaturi de alte cuvinte simpatice (rahat, pesches, tutun etc.). Bacsisul face parte integranta din cultura orientala la fel ca si arta negocierii unui pret. Se ne­go­cia­za pentru ca niciodata nu primesti vreo chitanta sau vreun bon - acest lucru m-a mirat, pentru ca nu mi-am dat seama cum impoziteaza statul turc afacerile, pro­ba­bil ca o fi avand un alt sistem, si nu cel bazat pe simplul TVA. In eventualitatea aderarii la Uniunea Europeana, cred ca acesta va fi un obstacol serios - albirea unui co­mert traditional negru. Oamenii sunt atat de obisnuiti cu bacsisul, incat uneori par a uita de traditionala ospita­li­tate musulmana. Ai impresia ca nimeni nu-ti face nici cel mai mic serviciu fara a astepta ceva in schimb. Inca din autocarul care ne-a condus la hotel, ghidul ne-a sugerat, in engleza, ca ar fi frumos sa oferim soferului o mica aten­tie pentru ca are un salariu fix (ca si cum noi am avea salarii fluctuante in functie de pretul barilului la bursa din Londra). La hotel chiar daca ajungi la ora 23 si, in mod evident, nu ai schimbati bani in moneda locala si nici nu ai zeci de bancnote de un dolar sau monede de un euro, esti privit cu repros de catre angajatul care te-a condus in camera ce ti-a fost repartizata atunci cand ii oferi doar un dolar. Jumatate in turca, jumatate in­­­­­tr-o en­gleza greu comprehensibila, iti spune: "pai cum dom-le, nice view, televizor, view la mare and just one dollar?". Incerci sa te justifici, dar tanarul turc oricum pleaca dezamagit, gandind in sinea lui: "ce romani zgarciti". Sau un pusti de sase-sapte ani, postat strategic pe dru­mul care urca abrupt catre fortareata din Alanya, exact in locul unde incepeau niste scari destinate pietonilor si care, dupa ce s-a oferit sa ne conduca putin prin acest shortcut, nu mai mult de cinci metri, a facut o fata lunga atunci cand i-am intins doua monede de o lira. A pro­tes­tat spunandu-ne ca nu-si poate cumpara nici macar o in­­ghetata cu acea suma de mizerie (5 lei). Dezamagit, i-am spus sa-si caute inghetata la un supermarket. La in­­toarcere, baietelul era postat strategic in acelasi loc, in spe­ranta ca va da peste niste englezi sau norvegieni cu dare de mana (insa acestia nu se oboseau sa urce abrup­ta panta pe jos, ci apelau direct la taxiuri). Daca acesta ar fi principalul aspect negativ, trebuie sa recu­noas­tem ca esantionul observat mi s-a parut mult mai curat decat orice esantion din Romania inundata de ambalaje, peturi si munti de gunoaie, iar terenurile agri­cole din jurul autostrazii, de cel putin 100 de kilometri, dintre Antalya si Alanya erau cultivate cu grija si deser­vi­te de ingenioase sisteme de irigatii. Comerciantii turci sunt insistenti, dar, totusi, nu depasesc o anumita limita. In general, te abordeaza direct in rusa. Ne gandeam, uite, in sfarsit rusii au cucerit Turcia. Sau mai degraba turcii au atras miliardele rusilor, caci de cucerit m-as mira ca un popor atat de nationalist (peste tot vezi stea­gurile rosii cu semiluna, ca si cum acele teritorii ar mai fi revendicate de cineva) si mandru de istoria si echipa lui de fotbal ar mai putea fi.

(Subtitlurile apartin redactiei)