Turcia: întoarcerea la orientalism

Atitudinea premierului Recep Tayyıp Erdoğan faţă de protestatarii din Parcul Gezi s-a înăsprit în ultima săptămână, părând că rămâne intransigent în faţa reprimării violente a acestora din Piaţa Taksim și susţinând că era de datoria lui să „cureţe“ zona.

Criza generată de protestele, inițial paș­nice, care s-au transformat într-o mişcare de contestare a primului ministru turc, nu pare să se apropie de final. Cele două tabere sunt polarizate, mai ales că premierul Erdoğan şi-a chemat, la rândul lui, susţinătorii la un miting în acest weekend, mai întâi la Ankara şi apoi la Is­tan­bul, în timp ce violenţa a fost din nou folosită îm­potriva protestatarilor din Istanbul. Sute de mii de sus­ținători ai premierului Erdoğan s-au adunat, du­minică, la doar câțiva kilometri de Piața Taksim, pentru a-și arăta sprijinul față de unul dintre cei mai populari lideri pe care i-a avut Turcia în ultimii 20 de ani și care a lansat, cu această ocazie, campania pen­tru alegerile locale ce vor avea loc anul viitor în martie. „Am spus că am ajuns la capăt. Că a devenit insuportabil. Ieri, ope­raţiunea a fost desfăşurată şi (Piaţa Taksim şi Parcul Gezi) au fost curăţate (...) era datoria mea de premier“, a spus Erdoğan. Premierul turc a explicat că nu va abandona piaţa „teroriştilor“ şi îi în­deamnă pe cei care îi contestă modul de gu­vernare să se mobilizeze pentru ale­ge­rile care vor avea loc în martie 2014. „Da­că nu vreţi să ne mai vedeţi la putere, so­luţia există: alegerile“, a spus premierul, punând astfel capăt şi zvonurilor din ul­timele zile, potrivit cărora s-ar încerca de­terminarea organizării alegerilor anti­ci­pa­te. În plus, în opinia lui, adevărata primă­va­ră turcească a avut loc în noiembrie 2002, atunci când AKP a câştigat aleg­e­rile.

În ceea ce-i priveşte pe protestatarii din Is­tanbul, poliția i-a evacuat cu forța în noaptea de sâmbătă spre duminică pe cei aflați în Piața Taksim, utilizând gaze la­crimogene și tunuri cu apă. Baricadele ri­dicate de protestatari au fost dărâmate, cor­turile acestora au fost demontate, tra­ficul în zonă a fost restricționat, trans­portul în comun a fost deviat din zonă, iar pietonii nu au avut voie să se apropie. Mulți dintre cei care au fost udați de aceste tunuri cu apă au acu­zat arsuri și iritaţii, ceea ce a dus la bănuiala că s-ar fi folosit produse chimice. Gu­vernatorul orașului Is­tan­bul, Huseyin Avni Mutlu, a respins însă acuzațiile, spu­nând că este vorba numai despre substanță care poate fi recunoscută după colorația sa și care nu este nocivă.

Pentru contestatari, dar şi pentru sus­ţi­nătorii regimului AKP, este evident că pro­blema parcului reprezintă numai un pre­text. Pe de-o parte, Parcul Gezi a devenit simbolul opoziţiei faţă de stilul autoritar al premierului, iar, pe de altă parte, pen­tru Erdoğan totul face parte dintr-un com­plot împotriva guvernului său, plănuit de oameni din interiorul, dar şi din exteriorul ţării care „nu pot suferi existenţa unui stat turc puternic“. Cu toate că, la sfâr­șitul săptămânii, premierul turc promisese că va aștepta decizia justiției în ceea ce pri­vește soarta construcției care ar fi urmat să înlocuiască parcul și că, indiferent care va fi aceasta, se va organiza și un re­fe­rendum municipal, la nivelul discursului, cei care au continuat să protesteze au fost încradrați în categoria „teroriștilor“. Ne­gociatorul-șef al Turciei cu Uniunea Eu­ropeană, Egemen Bağıș, a spus răspicat că toți cei care vor intra în zona unde au loc protestele vor fi considerați membri sau sus­ținători ai unei mișcări teroriste. În același timp, Bağıș a mai explicat că, după plecarea activiştilor pentru protecţia me­diului, „protestele vor rămâne în mâinile unor organizații separatiste care vor să rupă pacea și să pună pe primul loc van­dalismul și terorismul“. În aceeași mă­sură, premierul Erdoğan a avut un discurs extrem de amenințător, la Ankara, în ca­drul unui alt miting de susținere, adresat celor care îi cer de două spătămâni de­misia: „Vreau să fiu clar: eliberați Piața Taksim. Dacă nu va fi evacuată, forțele de securitate ale țării vor ști cum să facă evacuarea“, a spus Erdoğan. „Nu primim ordine sau instrucțiuni de la nimeni în afa­ră de Dumnezeu“, a mai adăugat pre­mierul turc, cel care, din 2011 încoace, a subliniat faptul că a fost ales prin votul a peste 50% dintre cetățeni, dar care acum pare că refuză un adevărat dialog cu o par­te dintre cei care îl contestă. Totodată, nici presa străină nu a scăpat de acuzații legate de modul în care a transmis in­for­mații despre evenimentele din Turcia ca fi­ind o întoarcere la orientalism. Poliția, în­să, a continuat să acţioneze cu violenţă îm­potriva manifestanților, arestându-i atât pe aceștia, cât şi pe o parte dintre medicii care i-au îngrijit.

Pe măsură ce timpul va trece, atitudinea intransigentă a premierului Erdoğan şi re­presiunea violentă asupra celor veniți să protesteze pentru Parcul Gezi şi a celor solidari cu aceştia, majoritatea tineri, ar pu­tea eroda soclul pe care se afla până acum premierul turc şi încrederea de care se bucura. Dacă premierul va alege, pen­tru gestionarea crizei Gezi, să ia în con­tinuare măsuri radicale, s-ar putea ca bul­gărele de zăpadă să se rostogolească şi tot mai mulţi turci să iasă în stradă, iar atunci şeful guvernului turc ar putea fi nevoit să facă mai multe concesii decât şi-ar dori, mai ales că în joc este dorinţa de a deveni preşedinte.

* Cristina Dobreanu este doctorand la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.