Pe aceeași temă
Moartea lui Eco, confirmată de familia sa pentru La Repubblica, a survenit în seara zilei de vineri. El suferea de mai mulți ani de cancer, potrivit Mediafax.
„Doliu pentru cultură, ne-a părăsit Umberto Eco; suntem profund îndureraţi”, a reacţionat Editura Bompiani, conform TGcom24.it.
„Doliu imens pentru dispariţia lui Umberto Eco”, a declarat și premierul Italiei, Matteo Renzi, citat de Mediafax. „Umberto Eco este un exemplu extraordinar de intelectual european, îmbinând în mod unic inteligenţa trecutului cu o capacitate inepuizabilă de anticipare a viitorului”, a adăugat şeful Guvernului de la Roma.
Născut la Alessandria, în Piemont, în 1932, Umberto Eco a fost un semiotician, filosof și scriitor prolific. A scris numeroase studii de semiotică, estetică medievală, lingvistică și filosofie, dar și romane care au au cucerit imediat cititorii.
Este cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară.
“Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universităţi europene şi americane, a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii.
Este unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale sunt adevărate modele ale genului.
Strălucitoarea sa operă romanescă, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj şi pentru abundenţa simbolurilor şi aluziilor culturale”, potrivit unei prezentări a Editurii Humanitas.
Opere principale în traducere română: Opera deschisă (ELU, 1969); Tratat de semiotică generală (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982); Numele trandafirului (Dacia, 1984); Lector in fabula (Univers, 1991); Pendulul lui Foucault (Pontica, 1991); Limitele interpretării (Pontica, 1995); Insula din ziua de ieri (Pontica, 1995); Cinci scrieri morale (Pontica, 1998; Humanitas, 2005); Minunea Sfântului Baudolino (Humanitas, 2000); Pliculeţul Minervei (Humanitas, 2004); Jurnal sumar (Humanitas, 2004).
