Pe aceeași temă
Marți, 3 noiembrie, America votează. Dacă ar trebui să aleg o imagine pentru a explica miza acestor alegeri, m-aș opri la tabloul Fără titlu al artistului american William N. Copley, care a pictat un steag american, dar în colțul stânga sus, unde trebuia să deseneze cele 50 de stele albe pe fundal bleumarin, a ales să scrie THINK, în majuscule albe. THINK - gândește. Copley picta steagul american în anii ’60, ca semn de protest față de războiul din Vietnam, cimitirul idealurilor unei generații care s-a trezit condusă de un guvern amoral.
Șaizeci de ani mai târziu, Statele Unite se află din nou într-un moment crucial. Războiul din Vietnam a ucis 58.220 de soldați americani, în timp ce epidemia de Covid a făcut deja 240.000 de victime pe teritoriul său național, echivalentul a patru Vietnam-uri. Și atunci, ca și acum, măcelul a continuat pentru niște motive incompatibile cu un stat democratic. În ciuda rapoartelor întocmite de experți, care, de-a lungul anilor, au informat cu privire la imposibilitatea unei victorii americane, războiul din Vietnam a continuat, iar opinia publică și Congresul american au fost mințiți sistematic. Adevărul a ieșit până la urmă la iveală, grație dezvăluirilor făcute de cotidiane serioase (New York Times, Washington Post), care au publicat documente secrete. În 2020 însă, adevărul nu mai este un etalon de valoare, iar mass-media este discreditată de la începutul mandatului actualului președinte american, care, la doar câteva săptămâni de la preluarea puterii, în ianuarie 2017, numește cu nonșalanță o mare parte din mass-media americană (New York Times, The Washington Post, CNN, ABC, NBC) fake news media (mass-media știrilor false), clasându-i drept „dușmani ai poporului”. Pentru cel mai democratic dintre statele democrate, sintagma ar fi trebuit să provoace frisoane, căci, deși inventată de Imperiul Roman (hostis publicus, tradus prin inamic public) și consacrată de autori de geniu precum Shakespeare (în Coriolanus, 1605) sau Ibsen (care chiar scrie o piesă de teatru intitulată Un dușman al poporului, 1882), cele trei cuvinte devin, sub Stalin, echivalente cu distrugerea socială și moartea.
Jucătorii de cărți știu ce înseamnă un tromf. Tromful este un atu, o carte care bate orice altă carte, chiar cu o valoare mai mare ca a sa. Tromf, tradus în limba engleză, dă trump. Ca verb, trump înseamnă „a bate pe cineva zicând sau făcând ceva mai bine”. Nu am să mă aventurez a analiza dacă Trump zice mai bine ca alții, dar că zice mai mult nu încape nicio îndoială! Potrivit cotidianului New York Times, Donald Trump a postat exact 20.564 de mesaje pe Twitter în perioada 9 noiembrie 2016 - 19 iulie 2020, o medie de 11 mesaje pe zi. În fiecare an, mass-media face un clasament al celor mai jignitoare mesaje publicate. Fără nicio surpriză, clasamentele includ mesaje care se referă la minorități etnice, religioase sau pur și simplu misogine.
Pentru a recâștiga alegerile, Trump are nevoie de 270 de voturi ale marilor electori. Alegerile prezidențiale nu se desfășoară doar în ziua alegerilor. Fiecare stat american are o procedură diferită de vot, majoritatea având la dispoziție o perioadă de vot timpuriu, care permite cetățenilor să voteze, în persoană, înainte de alegeri. Perioada poate varia de la 45 de zile înainte de ziua alegerilor (cazul statului Michigan), la 29 de zile (California), 27 de zile (Arizona), a doua zi de luni înainte de ziua oficială a alegerilor (Maryland), la state care nu acceptă voturi decât în ziua alegerilor: Connecticut, Delaware, Mississippi, Missouri, New Hampshire, Pennsylvania. Americanii pot vota prin poștă, fie datorită unor măsuri noi cauzate de COVID, fie pentru că legislația statală propune, în mod tradițional, această formă de vot. În cazul votului prin poștă, statele au însă trei strategii diferite de numărare a voturilor. Unele state încep deschiderea plicurilor conținând votul înainte de ziua alegerilor (California, Oregon, Texas), altele încep numărătoarea în ziua în care e primit votul. În patru state americane, Pennsylvania, Wisconsin, Mississippi și Alabama, voturile sunt deschise și numărate în ziua alegerilor, cu puțin timp înainte de închiderea urnelor. Primele două state sunt considerate tradițional swing states - state care de la ciclu electoral la ciclu electoral pot bascula și deveni fie republicane, fie democrate. Cu ocazia fiecărui ciclu electoral, pe baza unor indicatori ce țin de structura economică, rasială, șomaj etc. se întocmește lista acestor state care pot decide soarta alegerilor. Pentru 2020, lista cuprinde treisprezece state, printre care și Texas, considerat până acum un stat care votează republican. În fapt, ultima dată când Texas a votat pentru Partidul Democrat s-a întâmplat în 1976, când texanii au votat pentru Jimmy Carter, al 39-lea președinte al Americii. Totuși, pentru alegerile din acest an, Texas este considerat swing state, adică stat care ar putea vota altfel decât cu patru ani înainte: în cazul nostru, Texas ar putea vota cu Partidul Democrat.
În anul electoral 2020, SUA numără 255.200.373 de cetățeni cu drept de vot. Dintre aceștia, un număr de 93.527.353 s-au exprimat deja. Cu patru ani în urmă au fost contabilizate 138.847.000 de voturi. Până acum, numărul celor care au votat timpuriu sau prin poștă înseamnă 68% din numărul voturilor de acum patru ani. Cifrele indică faptul că alegerile din 2020 vor depăși o participare de 60% la vot. Cifra este impresionantă, mai ales că după al Doilea Război Mondial, prezența americană la urne s-a situat între 50 și 60%, cu un vârf de 62,8% în 1960, anul în care J.F. Kennedy este ales președinte. În 2008, după 8 ani de Bush jr., 57,1% din americani se prezintă la vot și cer schimbarea, în plină criză economică. O figură charismatică precum Obama a putut scoate la vot mai puțin de 60% din americani.
America este profund divizată. Suporterii lui Trump sunt agresivi și la nivel național, toată lumea se teme de o escaladare a violenței în caz că favoritul lor va pierde alegerile. Comercianții își baricadează magazinele. În Los Angeles, celebra stradă cu magazine de lux Rodeo Drive este închisă accesului. La New York, celebrul magazin Macy’s este și el împachetat în panouri din lemn, genul de dispozitiv folosit în special în statele din sud de fiecare dată când este anunțat un uragan.
Pentru 3 noiembrie avem o singură certitudine, aceea că nu vom ști numele celui de-al 46-lea președinte american. Voturile exprimate prin corespondență vor trebui contabilizate în totalitate și asta va lua timp. De asemenea, se duc bătălii legale la cel mai înalt nivel cu privire la nevoia - sau nu - de a stabili o dată-limită pentru înregistrarea unui vot venit prin corespondență. Ar trebui aceste voturi acceptate oricât de târziu dacă au fost trimise în timpul legal (ușor de verificat grație ștampilei de plecare) sau ar trebui instituită o dată-limită? Problema se pune încă din vară, când poșta americană a anticipat problema și a cerut fonduri federale suplimentare pentru ca fiecare vot să poată conta, să ajungă într-un timp rezonabil la destinație. Acest ajutor suplimentar n-a venit, tocmai pentru că aceia care au decis să voteze prin corespondență sunt cei care încearcă să se protejeze de virus și înțeleg mizele acestei pandemii; într-un cuvânt - democrații. De cealaltă parte, republicanii lui Trump care nu cred în virus, sau dacă cred, cred că nu e mortal, iar faptul că Trump a supraviețuit „fără efort” tratamentului le întărește convingerea că virusul nu e nimic altceva decât un fake news.
Pentru cineva care urmărește viața americană din 2001, anul atentatelor de la WTC din New York, nu prea există îndoială cu privire la cine va câștiga aceste alegeri. Binomul Biden / Harris poate să câștige fără emoții, în ciuda unor prognoze aflate în marja de eroare a sondajelor de opinie. Vântul schimbării e prezent peste tot: în sportul american, în serialele americane, în filmele produse la Hollywood. Cetățenii se mobilizează în campanii care educă și încearcă să restabilească o ierarhie a valorilor americane, iar toleranța, a fi împreună, respectul reciproc sunt urcate pe cele mai înalte trepte. Trump nu le reprezintă.
În 30 octombrie, un articol apărut în cotidianul britanic The Guardian informează că în 2020 s-au vândut pe teritoriul american 17 milioane de arme de foc. Iar articolul ia în considerare doar vânzările legale.
Un popor care are în ADN-ul statal legea celui mai puternic nu e nicicând la adăpost de dictatură. //
