Pe aceeași temă
In recent publicatul raport al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania1, un capitol intitulat Securitatea si metodele de recrutare a informatorilor ne da nu doar o imagine clara asupra chestiunii in cauza, ci ne si familiarizeaza cu un limbaj in care indivizii sunt definiti in functie de situatiile de rol pe care il ocupa in cadrul unei actiuni informative, desfasurate dupa un protocol bine stabilit. Oricine patrunde in lumea aceasta paralela, guvernata de reguli care incalca, asa cum subliniaza respectivul capitol, legalitatea, este frapat nu doar de nevoia de a accesa un limbaj oarecum specializat, ci si de masura in care latura umana a chestiunii e estompata si redusa la o perspectiva strict ideologica. Daca citesti dosarele de urmarire informativa individuale sau de problema si parcurgi notele informatorilor sau rapoartele ofiterilor, dincolo de aceasta lume nascuta din puterea limbajului ideologic de a redefini realitatea si a interveni in ea, iese la suprafata lumea traita, lumea asa cum trebuie sa fi fost ea, cu amanuntul de viata cotidiana care transpare dincolo de formulele stereotipe si incriminatoare, cu vietile care trec, se distrug sau se distorsioneaza, cu sentimentele si iluziile care se nasc sau dispar, cu o tipologie umana care nu se suprapune exact peste cea definibila prin "surse" (informatori, colaboratori), "obiective" (persoana urmarita) si ofiteri de diferite grade, care indeplinesc diverse misiuni.
Am incercat sa pornesc o astfel de reconstituire din unghiul oarecum special al felului in care se vad in dosarele pe care le-am cercetat relatiile dintre cel urmarit si anturajul sau, din perspectiva celui care initiaza, conduce si evalueaza actiunea de urmarire sau represiune, a celui care, receptionand notele informatorului, stabileste cum trebuie ea dirijata. E vorba asadar de a vedea si a analiza dincolo de fapte, actiuni si informatii, reprezentarile care par a le guverna din fundal. Putem face acest lucru, intr-o prima faza, pornind de la o tipologie a situatiilor.
Anturajul "contaminator"
Unul dintre modurile in care ne apare relatia dintre cel vizat de Securitate si anturajul acestuia este una bazata pe posibila "contaminare". Aceasta priveste cadrul restrans al familiei, dar si pe cel largit al cercului de prieteni sau de persoane frecventate. Este logica dupa care, de pilda, dupa ce a fost eliminata elita politica, s-au intocmit tabele cu "801 elemente care sunt rudele fostilor ministri, deputati, senatori, prefecti, pretori si primari de orase pentru care se propune fixarea de domiciliu obligatoriu in centre neaglomerate si tinerea sub supraveghere informativa"2. Motivatia? Prin "pozitia lor de clasa si activitatea lor din trecut, pot fi oricand folositi de dusman"3. Cum s-ar putea intampla asta? Putem citi raspunsul printre randuri, parcurgand motivatiile inscrise in dreptul fiecarei persoane in parte. De pilda, Marilena Bocu, sotia fostului ministru Sever Bocu, domiciliata la momentul respectiv la Lipova, "element dusmanos" in chiar virtutea calitatii ei de sotie a unui fost demnitar, "fosta presedinta a Crucii Rosii si fosta membra in mai multe comitete feminine din regimurile burghezo-mosieresti", desi e catalogata de "dusmanca a clasei muncitoare", "are mare influenta in randurile populatiei"4. Fixarea de domiciliu obligatoriu are in acest context rolul de a o izola de un anturaj care ii e teoretic mai degraba favorabil decat ostil, izolarea avand un rol preventiv. Contaminarea e vazuta aici ca o posibila consecinta a unei actiuni de influentare (la fel de virtuale ca si actiunile presupusului dusman care actioneaza din umbra) si nu mai evoca metafora medicala cu care se opereaza atunci cand, de pilda, calitatea de dusman e atribuita pe baza faptului ca persoana in cauza "a trait permanent in jurul (sic!) elementelor reactionare" (e cazul, de pilda, al Ligiei Baran, sotia fostului ministru Balan Coriolan, domiciliata in Timisoara la acea data5) sau pentru ca "mentine legatura cu elemente compromise din regiune"6 sau "cu elemente chiabure si deblocate"7. Asadar, fie ca exercita o influenta bazata pe prestigiu personal asupra anturajului mai apropiat sau mai extins, fie ca frecventeaza un anturaj compromitator in sine, destinul celui sau al celei aflate intr-o astfel de situatie e acelasi: izolarea, prin fixarea de D.O. si punerea sub supraveghere informativa.
Aceeasi optica a extinderii vinei prin contaminare functioneaza atunci cand e pusa sub supraveghere corespondenta celui devenit "obiectiv". Unul dintre scopurile acestei actiuni este acela de a identifica "legaturile sale", care devin, la randul lor, obiect de supraveghere si verificare. Pentru toti cei carora "obiectivul" le scrie, Securitatea intocmeste note biografice, care includ si relatiile lor cu anturajul: vecini, prieteni, cunoscuti, persoane care ii frecventeaza in mod curent. Ideea care domina aceasta crestere exponentiala a supravegherii era in epoca Ceausescu aceea de a preveni orice forme de asociere impotriva regimului, dar la baza ei se afla obsesia mai veche a rolului contaminator al anturajului.
In mod semnificativ, atunci cand se deschid, de pilda, in 1964 actiuni "de luare in evidenta ca suspecti" a celor care sunt "fosti exploatatori", se mentioneaza ca, "in cazul in care au decedat, plecat din tara sau sunt depasite (!) de varsta", "se vor lua masuri pentru identificarea fiilor acestora si incadrarea lor informativa", lucru care s-a si realizat in aceste cazuri, asa cum rezulta dintr-un raport al Sectiei Raionale Timisoara, din 8. IV. 19648 semnat de maiorul Stesksal.
"Infiltrarea" anturajului
O alta modalitate de utilizare a anturajului este aceea de a-l infiltra, adica de a identifica posibili colaboratori sau surse printre cei care il alcatuiesc si de a-i recruta. Printre colegii medicului B. Gh., luat in evidenta pentru ca a facut parte din PNL si pentru ca primea reviste medicale din strainatate, sunt mentionati la data de 3 octombrie 1958 doi medici care "sunt cunoscuti cu manifestari dusmanoase"9. Pana in 20 decembrie 1958 se strange materialul necesar pentru ca unul dintre ei, "cel mai corespunzator", sa fie recrutat ca agent. Intr-adevar, cel care va primi numele de cod "Popescu Romeo" e mentionat cativa ani mai tarziu ca fiind "colaboratorul nostru"10 (adica al Securitatii) si semneaza mai multe note, inclusiv despre persoane pe care le-a vizitat in strainatate si care faceau parte din anturajul sau ocazional. Astfel de agenti sau elemente "pretabile pentru recrutare ca agent" sunt cautate si printre locatarii cu care obiectivul imparte acelasi imobil sau adresa, relatiile cu locatarii fiind, la randul lor, obiect de informare din partea diverselor "surse". Printre sarcinile primite de colocatarii recrutati sau recrutabili apare si aceea de a vedea daca "obiectivul" e vizitat de persoane straine si cine sunt acestea. Agentul "Steopa", care face parte din anturajul profesional al "obiectivului" ("a lucrat la IMF cu el", se precizeaza intr-un raport al Securitatii), primeste urmatoarele instructiuni de la capitanul care instrumenteaza cazul: "Deoarece ati fost intotdeauna in relatii bune cu dr. B. Gh., sa-i faceti o vizita ocazionala sub pretextul ca-i vizitati cabinetul lui pe care l-a deschis recent11. Cu ocazia acestei vizite si prin discutiile purtate cu el, sa stabiliti elementele cu care are legaturi mai apropiate"12. In sfarsit, printre masurile ce se vor lua pentru verificarea obiectivului, care a primit intre timp numele de cod "Banu Gelu", figureaza si aceea de "a se stabili cercul de prieteni si caracterul relatiilor cu acestia", precum si "legaturile cu persoane din strainatate"13. Suntem deja in decembrie 1971, cand acest tip de legaturi incepe sa fie, se pare, mai important decat oricare altul.
De la "influentare" la "instigare"
In mediul rural anturajul se largeste imprevizibil, caci aici intreaga comunitate face practic parte din el. Cateva cazuri ne vor lamuri asupra felului in care avea loc interactiunea dintre organele de Securitate, obiectivele lor si sursele recrutate din anturaj, in conditiile in care ideologia luptei de clasa scindase serios aceste comunitati. Efectele sunt pe termen lung si incurajeaza delatiunea si alterarea relatiilor, ducand la luarea unor masuri de supraveghere adesea aberante sau exagerate, in raport cu potentialul "dusmanos" al celui pus sub urmarire. Printre cei care devin "obiective" se numara frecvent "fostii", adica "fosti exploatatori", "fosti chiaburi", dar si fosti membri ai partidelor politice scoase treptat de comunisti de pe scena vietii publice, ai caror lideri au murit mai ales in inchisoare sau au fost vreme indelungata inchisi.
E vorba de data asta, asadar, nu neaparat de personalitati, ci si de oameni obisnuiti. Asa cum informeaza sursa "Anghel Ioan", de pilda, mos Tilu din Cebza (Timis) se plange ca "a avut avere si ca in prezent nu mai are nimic si ca trebuieste ca acuma, om batran, sa lucreze la colectiv", dupa ce "a suferit 5 ani in Baragan". E posibil, crede plutonierul major de militie care culege informatia si traseaza dupa fiecare nota noi sarcini informatorului, ca el sa influenteze si pe altii "sa nu munceasca in CAP sau sa-i determine la anumite stari de fapte" (de remarcat eufemismul din ultima sintagma). Pentru a verifica daca asa stau lucrurile, agentul informator (sursa) e dirijat(a) sa discute si in viitor cu mos Tilu despre munca in CAP, lucru oricand posibil, deoarece "se afla in bune relatii de prietenie cu obiectivul" (alias Mos Tilu sau uica Iosif cum i se adreseaza "sursa"). Prietenia aceasta s-a consolidat mai ales in perioada in care cazanul de fabricat tuica al CAP era instalat in curtea "obiectivului" si nu e lipsit de interes sa consemnam diverse alte locuri in care "sursele" isi intalnesc si provoaca la discutii "obiectivele". De pilda, pe acelasi Mos Tilu sursa "Nistor Dumitru" il gaseste in 25 iulie 1967 stand pe o banca la strada, in fata casei sale14, pe cand "Cebzan Gheorghe" il intalneste cam in aceeasi perioada, "in timp ce venea dupa apa la pompa de langa Sfatul Popular"15. Ambii informatori (ei sunt verificati unul prin altul) constata ca "elementul este batran si bolnav", ceea ce il face pe plt. major din Cebza sa propuna scoaterea din evidenta a celui care intrase in atentia Securitatii ca "fost membru PNL", "fost chiabur" si "fost deportat in Baragan".
Un alt "fost deportat in Baragan" din Comlosu Mare, Sarafoleanu Gheorghe, care facuse intre timp si cinci ani de puscarie16, e turnat intr-un rand de medicul veterinar venit sa vada scroafa bolnava, altadata de un consatean cu care se intalnea in tren in timp ce naveta spre Lovrin unde gasise cu chiu, cu vai un loc de munca.
Pe preotul S.B. din com. Davidesti jud. Arges informatorul "Stanescu" il intalneste in 30 noiembrie 1975 la Caminul Cultural, in timp ce sursa "Relu Radu" ii este vecin, iar "Valter Miron" e un coleg preot si il intalneste la Pitesti la sedintele eparhiale (unde mai sunt prezenti, asa cum rezulta din dosarele de urmarire ale lui S.B., inca patru informatori preoti). "Saba Nicolae" il intalneste la brutaria Davidesti, asa cum transmite el plutonierului de militie la 24 septembrie 1975 ora 17.00. La popicarie, la bufet, in fata Sfatului Popular, pe banca din fata casei, in fata ulitei care duce spre biserica veche, in Poiana Targului, in casa unui prieten, iata alte locuri unde se poate purta o conversatie buna de consemnat. Impresioneaza numarul mare al informatorilor intr-o perioada care dureaza de la trecerea in evidenta, in 1966, si pana la decesul din 1981. Pe langa cei pomeniti deja, figureaza in cele patru voluminoase dosare note informative provenind de la Ion Ion, Vrabie, Dobre Ion, Popescu Aurel, Manea, Iancu, Vasilescu Ion, Ciobanea Valentin, Nicu Ion, Safta, Grecu Ion etc. In ultimele note se consemneaza ca preotul a iesit la pensie, e batran, bolnav, ii e frica ca va muri, dar si ca "nu are persoane dubioase in anturaj", "nu e vizitat de straini".
Vina preotului e ca a fost membru PNL in comuna din 1926 si pana la dizolvare, in 1946, si sef al organizatiei PNL din comuna (dosarul I 157123 /4 poarta pe el mentiunea Problema PNL), dar si ca intre anii 1964-1970 "s-a manifestat dusmanos impotriva statului nostru", adica, "a instigat pe tarani sa nu se inscrie in CAP", "a sperat in schimbarea oranduirii sociale din R.S.R ". De altfel, actiunea de urmarire a fost precedata de una de verificare (notele informative curg si in acea perioada fara interupere, incepand din 1952), asa cum mentioneaza adresa din data de 10 februarie 1961, semnata de Maior Savoiu Ioan, seful biroului MAI dir. reg. catre Biroul raional MAI Pitesti, prin care se cere preschimbarea dosarului de verificare 812 deschis la 21 noiembrie 1958 in actiune informativa individuala17. Initial, doar suspect de activitate dusmanoasa, in virtutea apartenentei la PNL, in urma materialului informativ furnizat de agentura atat in cursul anului 1960, cat si in luna ianuarie 1961 - in special prin agentii Costica Marin, unul dintre cei mai asidui informatori, si Costache Petre, dar si pe baza declaratiilor unor consateni -, soarta preotului S.B. apare pecetluita, pentru ca "numitul duce pe mai departe activitate de instigare si zvonuri alarmiste", "a adus injurii si calomnii la adresa regimului", "ameninta organele de stat si afirma ca atunci cand se va schimba regimul se vor lua masurile necesare impotriva lor". Acestia sunt termenii noi in care delatiunile consatenilor privind diferite fapte si cuvinte ale preotului sunt traduse de catre ofiterii raportori.
La toate acestea se adauga, daca mai era nevoie de ceva, originea sociala "chiabur" si posesia unui cazan de fabricat tuica, precum si faptul ca a instigat cativa concetateni sa nu se inscrie in intovarasire (la 22 octombrie 1958 chiar pe agentul Costica Marin, iar in 22 octombrie 1958 pe Iosif Dascalu), "pentru ca in felul acesta intovarasirea nu va lua fiinta si vor scapa de comunisti".
Ca urmare a acestui trecut deja compromitator, se intocmesc planuri de masuri informativ operative succesive aprobate de cpt. Tanase Marin, seful Biroului Raional Pitesti. Din cel din 15 februarie 1963 aflam ca agentul Costica Marin va fi instruit "sa indice legaturile obiectivului si ce persoane au cunostinta de manifestarile acestuia (se intelege, dusmanoase - n.n.) si pot da relatii". Mai aflam ca "agentul fiind vecin cu obiectivul il poate contacta in mod natural, ori de cate ori e nevoie. De fapt ei se viziteaza in familie si intretin discutii in mod deschis". Face asadar parte din anturaj, cum s-ar spune, si relatiile cu preotul sunt de natura sa ii stimuleze acestuia increderea. Ca urmare, agentului "i se va stabili linia de conduita in asa fel incat sa pozeze ca un element care a tot sperat la o eventuala schimbare, insa in prezent nu mai crede in nimic, cu acest prilej ii va arata obiectivului trainicia sistemului socialist si realizarile obtinute pe plan mondial cat si pe plan national"18. Recomandarile facute informatorului amintesc de o tehnica de simulare folosita adesea pentru a castiga increderea celui urmarit, ca si a celui ce trebuie eventual recrutat..E vorba de "legenda", o biografie inventata chiar in acest scop, un fel de povestire capcana, prin care victima e provocata. Am aratat cu alt prilej felul in care acest gen de "legende" au fost folosite in recrutarea sau supravegherea deportatilor, in chiar timpul fixarii de domiciliu obligatoriu in Baragan.
As remarca si faptul ca, in optica Securitatii, vina este cumulativa: pedeapsa indusa pentru o vina initiala, definita in termeni ideologici, devine motivatia pentru o noua forma de penalizare. E logica in virtutea careia cineva considerat chiabur e deportat si apoi pus sub supraveghere pentru ca a fost deportat si ca a fost chiabur. De aici incolo, tot ce spune si face va fi citit si interpretat in logica calitatii sale de dusman "dovedit" printr-un trecut de care nu mai poate fi nicicand absolvit, oricat de mult ar fi avut de suferit de pe urma lui. Prezentul celui in cauza trebuie, in consecinta, tinut sub control, iar viitorul aproape ca nu (mai) exista. Doar daca victima nu poate fi recrutata. Daca da, recompensa poate fi chiar stergerea acestui trecut.
In conformitate cu situatiile descrise mai sus, anturajul "de folosinta" apare divizat: el e format din informatori dirijati sa tina sub control pe cei pusi sub supraveghere, dar si din persoane influentabile de catre acestia. Actiunea de influentare poate capata o nuanta de gravitate suplimentara, cum s-a vazut, daca se transforma in una de instigare.
Concluzii provizorii
La intrebarea cine ne sunt turnatorii, raspunsul pare simplu: ei fac parte din anturaj. Sunt preferati cei care fac parte din anturajul cel mai apropiat, oameni cu care ai relatii constante, altii cu care intri in legatura vrand-nevrand, prin relatii profesionale, sau oameni cu care intri in contact in mod fortuit, toti greu de deconspirat tocmai datorita naturii acestor relatii.
Am ales intentionat situatii foarte diverse, care privesc oameni de diferite conditii sociale si trasee biografice diferite. Am lasat pentru alte ocazii discutarea actiunilor de "compromitere" a anturajului, pentru a spune cateva lucruri despre efectele acestor moduri de utilizare a anturajului asupra victimelor si a societatii in general.
Daca schimbam perspectiva identificarii situatiilor in care anturajul e manipulat sau folosit cu una cronologica, adica reluam discutia asupra acelorasi dosare urmarind comportamentul celui pus sub urmarire, putem constata ca exista, pe langa urmari imediate, si efecte mai profunde si de durata. Putem constata, la urmaririle pe termen lung sau acolo unde victimele si-au dat seama sau banuiesc ca sunt sub supraveghere, cum ele incep sa isi corecteze gandul si cuvintele astfel incat sa fie "pe placul" sau sa corespunda asteptarilor persecutorilor lor. Indiferent ca au obosit sa mai infrunte o situatie potrivnica sau au abandonat orice pozitie critica fata de regim, fie ca actioneaza din frica sau prudenta, ele incep sa se exprime "corect politic", cum am spune azi, potrivit desigur cu epoca si cerintele ei ideologice.
Dupa cum se poate observa, atunci cand anturajul e format din victime, cooptarea unora dintre ele ca informatori, in baza exploatarii vinei pentru care deja fusesera pedepsiti (prin deportare, in cazul de care m-am ocupat mai atent) sau in urma unor actiuni de intimidare sau santaj, reprezinta o forma de multiplicare a pedepsei si de pervertire a constiintelor.
Scopul principal este desigur acela de a distruge orice potential de solidarizare a victimelor, atat in virtutea destinului lor impartasit in comun, cat si in virtutea altor afinitati, cum ar fi cele de rudenie, religioase sau etnice. Extinsa la scara unei intregi societati, aceasta politica vizeaza in cele din urma destramarea oricaror tipuri de legaturi reale, lovind in chiar temelia existentei sociale. Se naste de aici un periculos simulacru, in care tradarea, frica, lipsa de incredere, suspiciunea si alienarea inlocuiesc virtutile care fac posibila buna convietuire sociala. O lume in care e foarte greu de trait.
Manipularea anturajului si izolarea celui care a devenit "obiectiv" al Securitatii fac parte din aceeasi logica a "destramarii" care atinge tesutul social in insasi esenta sa.
1. Vladimir Tismaneanu, Cristian Vasile, Dorin Dobrincu (ed.), Bucuresti, Ed. Humanitas, 2007, pp. 505-520.
2. CNSAS, D. 3387, vol. I, p.1.
3. Id.
4. CNSAS, D 3387, vol. I, p.7.
5. Id.
6. Id.
7. Id., p. 8.
8. CNSAS, D. 3398/4, f. 519 si 506.
9. CNSAS, I. 161 787/1, p. 19.
10. CNSAS, I 161 787/2, p. 98, 111.
11. E vorba de inceputul anului 1957, cand a fost pentru scurta vreme posibil acest lucru (cf. CNSAS, I. 161 787/1, p. 46).
12. Id. p. 48.
13. CNSAS, I 161 787/2, p. 37.
14. CNSAS, I 110382, p. 5.
15. CNSAS, I 110382, p. 4.
16. Dupa ce preotul din sat (fost legionar) relatase Securitatii ce discuta el cu un grup cand ieseau duminica de la biserica si se opreau, asa cum obisnuiesc oamenii la tara in fata bisericii.
17. CNSAS, I 157123/1.
18. CNSAS, I 157123/1, p. 23. Raspundea de indeplinirea acestor masuri locotenentul de Securitate operativ Barbu Nicolaie, acelasi cu cel care, inca din 1959 si 1961, impreuna cu cpt. Tanase Marin (in 2 decembrie 1963 e deja maior de Securitate), ceruse arestarea preotului si trimiterea sa in judecata pentru savarsirea de uneltire impotriva ordinii sociale (CNSAS, I 157123/1, p. 136) si ii pusese sub supraveghere fratele, profesor la Pitesti, si corespondenta.
