Belu Zilber (I)

"Noi nu suntem decat prieteni"

Belu Zilber, pe numele Herbert Zilber (n. 1901, Targu Frumos), devenise bolsevic inca din adolescenta. In 1918 este exmatriculat din toate scolile din tara pentru participarea la demonstratia muncitorilor tipografi din 13 decembrie. Isi continua studiile liceale la Paris si cele politehnice la Grenoble, de unde se intoarce in 1922, fara a reusi sa isi ia diploma de inginer. La Bucuresti va pretinde ca si-a terminat studiile, fara sa probeze vreodata cu documente. Este o impostura grava, dar fara consecinte practice, pentru ca nu il impiedica sa faca o buna cariera la Ministerul de Razboi, ca expert. Din 1932, lucreaza la Institutul de Conjunctura Mondiala, condus de Virgil Madgearu, pe care ajunge sa il conduca de facto. Emil Cioran a spus odata ca in Bucurestii tineretii lui, anii '30, cel mai inteligent om era Belu Zilber. Putea fi zarit in redactii, in cafenele, peste tot unde se intalneau jurnalisti, intelectuali, "lumea buna", conferinte, vernisaje, premiere.

Este semnalat la conferintele Criterion de la Ateneu. Frecventa fara complexe intelectuali de dreapta sau estetizanti, ne sau antimarxisti, ceea ce era rarisim printre comunisti. Se vedea, de exemplu, frecvent, cu Mihai Polihroniade(2) cu care lua masa si polemiza, amandoi constienti ca venirea la putere a unuia din partidele lor echivala cu exterminarea interlocutorului. Scena este relatata de Mihail Sebastian in 1935. Un scriitor francez aflat la Bucuresti, Pierre Quint, ii intalneste pe cei doi la Capsa si nu intelege cum doi oameni cu optiuni opuse pot sa fie prieteni. "Pierre Quint nu intelegea cum e posibila o asemenea fratie intre doi oameni pe care teoretic ar fi trebuit sa-i desparta zece lumi. Tin minte foarte bine candidul raspuns al celor doi extremisti amici: «Vedeti, noi nu suntem decat prieteni. Asta nu angajeaza la nimic». Acest «decat» este un breviar psihologic bucurestean. El explica foarte multe lucruri, el scuza totul. Comment ça, ne vous engage à rien? Mais un seul geste engage, Monsieur." Sebastian observa: "Pe oamenii acestia nu-i angajeaza cu adevarat nimic: nici ura, nici iubirea, nici viata, nici moartea. Rigoarea, sub orice forma, nu este de resortul lor. Sunt niste oameni liberi. Poate singurii oameni liberi din Europa, caci faptele nu-i leaga, iar ideile nu-i obliga"(3).

Strategia Moscovei: lideri PCR din zone periferice

Pe Belu Zilber il gaseai pretutindeni unde se petrecea ceva interesant. Era perfect informat, disponibil, omul tuturor contactelor si combinatiilor. Ducea vorbele de colo-colo, era, pe acest plan, indiscretia personificata. Ii placea sa intre in tot felul de aventuri, sa participe la comploturi. Era un amestec de tacla fara sens si lovituri pregatite in secret. "Belu Zilber a devenit o populara figura bucuresteana, este un tanar volubil, care da suete la Corso despre politica mondiala, aranjand situatia Europei, apostrofand violent guvernele, zguduind din temelii statele si invrajbind continentele."(4) Personajul duce o viata dubla, probabil vocatia lui cea mai temeinica. Este un complotist care lucreaza pentru demolarea democratiei burgheze, dar are si o existenta "normala", la suprafata vietii sociale. Parea un causeur bun de gura, om care isi afisa radicalismul ca pe o moda. Nu era singurul. Unii ii intelegeau ca pe niste "baieti buni" care vor sa-i impresioneze pe cei mai slabi de inger.

Putini ii luau in serios. Traiau intr-o societate bine educata care ii tolera bine pe excentrici. In zona comunismului se gaseau si alte personaje bine situate social: fratii Anca si Mihai Magheru, descendenti ai generalului Magheru de la 1848, Scarlat Callimachi, printul rosu, stranepot al mai multor domnitori, avocatul Mihai Macavei, mare mosier, Victor Aradi, din procesul spionajului sovietic, era baronet, N.D Cocea, Lucretiu Patrascanu, boiernasi moldoveni, I.Gh. Maurer, Athanase Joja, burghezi, Constanta Craciun, fiica de bancher etc. Lista e mult mai lunga. Romani, evrei, maghiari, educati, cu averi, plasati confortabil in ierarhia sociala. Ideea ca acesti comunisti proveneau exclusiv din minoritatile etnice sau erau doar niste declasati e in buna parte falsa. Ce este adevarat este faptul ca Moscova a promovat cu precadere in ierarhia PCR lideri care proveneau din zone periferice.

A fost o tactica cu scopul de a avea PCR sub control, cu lideri nereprezentativi, izolati, marginali din punct de vedere etnic si social, inferiori ca nivel de educatie. Efectul acestei politici a fost in timp atrofierea stangii radicale, comuniste sau necomuniste. Totusi, la nivelurile medii mai ales, dar si la baza, situatia era diferita. In ciuda faptului ca a ramas o minoritate infima in societatea romaneasca, puteai intalni aici progenituri ale burgheziei mari si mici, aristocrati, intelectuali, cadre, profesionisti bine situati etc. se intalneau in aceasta zona politica utopica. Unii membri ai PCR, altii - cei mai multi - nu. Aventurieri, idealisti, pierde-vara, escroci, revolutionari profesionisti, spioni...

Ce i-a scos pe oameni ca Belu Zilber in afara cadrului obisnuit, "burghez", a fost caderea tarismului in Rusia, in 1917. A fost o generatie "revolutionara" cu un accentuat spirit antiburghez si antidemocratic. A visat la revolutie pana la disparitia ei ca generatie, final consumat adesea in conditii dramatice. Cand acest entuziasm s-a mai tocit, la sfarsitul anilor '20, a aparut criza din 1929-'33 si pericolul nazist, care au mobilizat din nou pe cei nascuti odata cu secolul. O generatie europeana turbulenta care a cunoscut transeele primului razboi modial sau s-a ridicat imediat de pe ruinele Europei. Unii s-au lasat ispititi de extrema-dreapta, altii de cea stanga. Toti detestau democratia burgheza, spiritul liberal, pe care le considerau depasite. Erau fanatici, dogmatici, predispusi la violenta, ahtiati de putere, dispretuind procedurile democratice, programatic intoleranti. Se insala cine vede in Zilber doar un "comunist de salon". Eticheta i-a fost lipita si lui Patrascanu. Un regim comunist sub controlul Kremlinului in anii '40-'50 si dirijat de tandemul Patrascanu-Zilber nu ar fi fost cu nimic mai bun decat a fost cel dirijat de Gheorghiu-Dej-Ana Pauker.

"Om de salon" si "soldat al revolutiei"

Jumatate din fiinta lui Zilber se gasea in lumea buna bucuresteana, cum am aratat. Cealalta jumatate a existentei sale se consuma in subterane. Zilber era de fapt un dedicat "revolutionar profesionist", un bolsevic, asa cum il teoretizase Lenin in Kto kogo, disciplinat, lipsit de scrupule, obsedat de distrugerea burgheziei si a regimului politic patronat de ea. Era un soldat al revolutiei proletare. Sa nu ne lasam inselati de butadele si umorul lui raspandit prin cafenele si redactii. Zilber este un om secret, cu gustul conspiratiei. Omul de spirit, neintrecut causeur, ca si Petre Tutea, cu care isi disputa intaietatea prin saloane, ducea o viata dubla, asa cum prevedea canonul Kominternului, "munca legala se imbina cu cea ilegala". La vedere se gasea activitatea antifascista, mobilizarea opiniei publice, folosirea "tovarasilor de drum", profesori, jurnalisti, avocati naivi, in diferite campanii. Dar implicarea lui nu era doar una generala, de simpatizant al unei cauze.

Dimpotriva. Zilber si unii dintre cei care il anturau desfasurau activitati ilegale, participand activ la retele comuniste subterane. Opera lor era una de subminare a regimului democratic, mergand de la diversiuni la spionaj si la propaganda ostila. Si Zilber avea o misiune precisa in aceste retele disciplinate si ierarhizate controlate de Komintern si infiltrate de Siguranta. In principal, Zilber a fost un agent de influenta, unul redutabil. A lucrat eficient in mediile gazetaresti si intelectuale. Dar si in cercurile de afaceri, prin pozitia pe care o avea la Institutul de Conjunctura finantat de Nicolae Malaxa, condus de Virgil Madgearu. Zilber era perfect informat asupra situatiei economiei romanesti si in contact cu industriasi, bancheri, oameni de afaceri importanti. De altfel, isi folosea pozitia strategica si pentru a-si ajusta propriile venituri. Mentalitatea proletara, "sarac si cinstit", nu il stapanea. Ramanea ca mod de viata un bughez care aprecia valorile burgheze. Ii placeau lucrurile bine facute, limuzinele, mobilele pretentioase, apartamentele confortabile, hainele sic. Frecventa restaurantele cele mai scumpe in cautare de parteneri de discutii la fel de inteligenti si informati. Intelegea oare ca victoria comunistilor pentru care complota ar fi dus la disparitia acelei lumi pe care ii placea sa o frecventeze?

Reteaua spionajului sovietic in 1930

Zilber era un personaj foarte cunoscut, de neconfundat. Ca aparitie, era un om mic de inaltime, aproape un pitic (1,56 m) si complexat. Erotoman, vorbaret, fricos, cu miscari iuti, mereu grabit. Personaj contradictoriu, omul tuturor contrastelor. O reputatie proasta il insotea, ca un miros urat: ca era agent al Sigurantei. Isi facuse un nume de cand aparuse in boxa acuzatilor la Tribunalul Militar, in ceea ce presa a numit "procesul spionajului sovietic". Procesul a tinut pagina intai a ziarelor trei luni, din aprilie pana in iunie 1931, si a adus 36 de persoane in boxa acuzatilor, cu varste intre 25 si 35 de ani. Alte 20 au reusit sa dispara inainte de a fi arestate. Ingineri, oameni de afaceri, functionari, ofiteri, publicisti, romani si straini. Vor primi pedepse grele de la 5 la 20 de ani de inchisoare, unii cu munca silnica, pentru tradare de tara si spionaj, conform noii Legi nr. 8/1930. Conform propriei marturii, a devenit spion sovietic in 1928, pe cand se afla la Viena, unde functiona conducerea PCR, la cererea lui David Fabian, membru al Biroului Politic. "Nu puteam refuza sa particip la apararea primului stat socialist. Ca totdeauna, ca atatia altii, imi spuneam ca, de vreme ce mi se cerea, era desigur necesar. De altfel, noua sarcina de partid, cum se numea si se numeste un ordin, nici nu-mi displacea. Promitea sa faca mai mult loc imaginatiei decat sedintele rituale de celula. Deveneam un om oarecum liber, fara a inceta sa fiu comunist. Pe vremea aceea, a nu fi comunist sau a nu iubi Uniunea Sovietica mi se parea neuman, nedemn, josnic, absurd."(5)

Siguranta trece la arestari in 15 octombrie 1930, dupa luni de supraveghere. Anume, cand de la Viena soseste cu fonduri si noi instructiuni Cilly Auslander, nascuta la Radauti, doctor in chimie. Dupa numai doua ore este arestata. In decurs de o zi ii urmeaza si ceilalti, toti sunt depusi la inchisoarea Vacaresti. Ramificatiile retelei sunt mai largi decat se credea. Inginerul Paul Solomon controla zeci de agenti, organizati in patru celule autonome, una condusa de el, celelalte de Victor Aradi, Frederich Klauda (zis si Gustav Metta), Manhofer Hugo. "Spionii din Romania lucrau sub conducerea centralei de spionaj sovietic din Viena si operatiunile lor erau indreptate in special asupra armatei."(6) Iata cateva din figurile centrale. Inginerul francez André Prot dadea informatii referitoare la uzina de avioane IAR Brasov, unde lucra si spiona din 1928. Comunist din studentie, fusese recrutat cand era angajat in Le Havre, Franta, ca inginer la o companie navala sovietica, Transatlantica. Moare la cutremurul din 10 noiembrie 1940 la inchisoarea Doftana, sub daramaturi. Maiorul Grigore Varzaru, ex-ofiter in armata austro-ungara, cade prizonier la rusi in timpul primului razboi mondial, in batalia de la Lemberg. Evadeaza, rataceste prin Rusia, China, Japonia, Mexic, se intoarce in Europa.

In noiembrie 1918¸ cand Imperiul Austro-Ungar se dezagrega, constituie un regiment romanesc. Incadrat dupa razboi in armata romana, este recrutat in vara lui 1929 la Viena de un agent sovietic, Sikora Hugo, implicat si el in proces, disparut. Varzaru pretinde in instanta ca a dorit sa patrunda in retea pentru a o denunta autoritatilor. Tribunalul nu a crezut povestea si i-a dat cea mai grea pedeapsa din tot lotul, 20 de ani munca silnica si degradare. A incasat mari sume de bani. Pentru cifrul regimentului unde era incadrat, la Alba Iulia, a cerut 100.000, lunar primea alti 20.000 lei. Grigore Varzaru in anii '40 se afla la inchisoarea Caransebes, ne spune un martor(7) izolat si privit cu dispret de detinuti. Seful retelei a fost Paul Solomon, inginer din Oradea. Nu vorbeste bine romaneste, dialogul cu tribunalul are loc prin interpret, ca de altfel si cu alti inculpati. Studii politehnice la Berlin si Gdansk, Polonia. Recrutat in 1928. Primeste lunar 12.000 lei salariu. Toti agentii, de alfel, sunt platiti cu sume mari. Solomon organizeaza reteaua sub deghizamentul unor mici companii care fac comert, deschid birouri tehnice, reprezentante comerciale, ateliere de reparatii etc.

Sub fatada acestora se desfasura intreaga activitate de spionaj, o colectare masiva de informatii. Dar aici aveau loc intalniri conspirative, erau cutii postale, se facea curierat, plati. Inginerul Paul Solomon se prezinta in fata tribunalului nu ca un comunist, ci ca un om lipsit de convingeri politice. Totul n-ar fi fost decat o afacere. Colecta si vindea informatii. Documente aflate la dosar, insa, il prezinta ca un agent comunist periculos. Un amanunt amuzant este acela ca a doua zi de interogatoriu apare cu mustatile rase. Recunoaste ca a facut spionaj si, in ultimul sau cuvant in fata tribunalului, ia toata vina asupra sa. Pozitie aparte, de vreme ce toti ceilalti inculpati se declara nevinovati. O alta figura marcanta este Szanto Dezideriu, avocat si ziarist comunist din Oradea. La cererea lui Paul Solomon organizeaza cu doi complici un pasaj pentru trecerea clandestina a granitei comune (pe atunci) cu Cehoslovacia, prin satul Craciunesti, Maramures, pe unde trec frecvent agenti si curieri in ambele sensuri. Szanto Dezideriu era un cunoscut comunist. Fusese judecat in toamna 1928 la Cluj intr-un mare proces cu peste 100 persoane. Dintre ele amintesc pe Victor Aradi, apoi Imre Aladar, Eugen Rozvan, Alexandru Sencovici, Stefan Foris, Haia Livsitz, Schein Solomon. Alt implicat este Vasile Saio, inginer, director la Atelierele Grivita Bucuresti. Fusese in timpul republicii bolsevice din Ungaria directorul transporturilor din Budapesta. Dupa caderea guvernului Béla Kuhn, condamnat, se refugiaza in Romania. Comunist, spion sovietic, da informatii despre situatia transporturilor, caile ferate, parcul de vagoane etc. Este achitat din lipsa de probe. Dupa proces, vara 1932, se refugiaza in URSS. Ajunge director al cailor ferate din Ucraina. In 1938 este judecat pentru spionaj, condamnat la moarte si executat, in cadrul decimarii liderilor revolutiei bolsevice maghiare ordonata de Stalin.

Un caz aparte este Petre Zissu, avocat comunist. Afla ca va fi arestat si prefera sa se refugieze in URSS. De aici versiunile difera. Unele spun ca Zissu a fost impuscat de graniceri (rusi, romani?) pe cand incerca sa treaca clandestin in URSS. Altele spun ca a ajuns in URSS, dar serviciile speciale sovietice nu au crezut versiunea lui, sau poate ca stia prea multe a fost trimis in Gulag unde a si disparut. Inginerul Moise Kripper din Soroca face studii politehnice in Germania, apoi lucreaza in Franta, la caile ferate si la Le Havre, la aceeasi companie sovietica de transporturi, Transatlantica, unde e director adjunct. Aici il cunoaste pe André Prot. Dupa patru ani de sedere in Franta, este dovedit agent URSS si expulzat. Via Berlin, se intoarce in Romania, unde isi continua activitatile de spionaj, intai la Cernauti, apoi la Bucuresti.

Boris Vilcev, inginer chimist din Silista, conduce un atelier foto, pe care il transfera unui complice in 1930, Gaudich. Atelierul din Calea Grivitei este si o placa turnanta pentru curieri si scrisori. Friederich Klauda circula sub alt nume, Gustav Matta. Este seful uneia din cele patru celule ale retelei. Originar din Viena, vine la Bucuresti in aprilie 1930, sub pretextul deschiderii unor afaceri. De fapt, era trimis pentru consolidarea retelei. Are contacte directe cu Aradi si Solomon. Gaudich Theodor se prezenta drept comerciant german. Nu vorbeste romaneste, vine in tara in 1930 pentru a deschide un atelier foto, unde de altfel se fotografiaza documentele sustrase. Primeste pentru asta de la Klauda lunar 16.000 lei. Ultimii doi, Klauda si Gaudig, primesc ca pedeapsa cate 15 ani munca silnica. Ii regasim in anii '40, la inchisoarea Caransebes. "Theo Gaudig avea sa revina dupa 1947 ca ambasador al RDG la Bucuresti, demnitate la care va renunta dupa o vreme, ca de altfel si la cetatenia RDG, pentru a se intoarce in orasul sau de bastina - Hamburg. Celalalt, Fritz Klauda, nu a parcurs un itinerar mai putin accidentat: sub impresia infrangerilor initiale ale Armatei Rosii, spionul prosovietic s-a transformat subit in sprijinitor entuziast al agresiunii naziste antisovietice. El a disparut de la Caransebes inainte de 1944..."(8)

Andreas Koscher, austriac, curier al retelei pe ruta Bucuresti-Viena, aparent comerciant de covoare. Leopold Katz, scriitor, jurnalist cunoscut, dat disparut. Stefan Teodorescu, ziarist, printre alte jurnale a lucrat si la Facla lui N.D. Cocea, culege informatii in mediile gazetaresti. Ing. Hrusca, din Cernauti, slovac, singurul batran dintre acuzati. Fost membru al Parlamentului austro-ungar de la Viena in timpul razboiului. Preda rapoarte asupra minoritatilor din Romania si asupra situatiei economice. Recrutat de Manhofer Hugo, care i s-a prezentat ca om de afaceri, imputernicit al Ministerului de Externe german. Calatoreste frecvent prin mai multe orase pentru culegerea de informatii, sub pretextul deschiderii unor reprezentante comerciale. Il atrage in retea si pe fiul sau, Eduard Hrusca, sublocotenent in armata. Manhofer Hugo, seful uneia dintre celulele retelei, are timp sa dispara si e judecat in lipsa.

Iosef Kalis, spion, are contacte cu ofiteri si politisti a caror societate o frecventeaza. Apropiat de Israel Averbuch, alt personaj important al retelei, si el disparut. Averbuch era singurul care avea contact direct cu Viena, si nu prin intermediul inginerului Paul Solomon. Pedeapsa, 20 de ani munca silnica, in contumacie. Iosif Kalis declara la proces ca a fost batut si silit sa faca anumite declaratii. Kalis a incercat sa convinga un agent de Siguranta, bun prieten, sa il ajute la eliberarea lui Moise Kripper, unul din spionii arestati. Iosif Kalis facuse deja inchisoare in Cehoslovacia, in anii '20, dupa ce fusese gasit vinovat intr-un dosar de escrocherie. Cu aceleasi lucruri se ocupa si in reteaua Solomon-Aradi, trafic de influenta, escrocherii.

Belu Zilber in cartea lui de memorii ii face un portret. "In cursul procesului meu din 1930-'32 am cunoscut un om care poseda la modul absolut calitatea care l-a impins pe Gheorghiu-Dej (la putere, n.a.). Il chema Iosif Kalis. Evreu, originar din Soroca. O infatisare undeva intre «Pithecanthropus erectus» si lemurienii superiori, cu un vocabular de cateva sute de cuvinte ale unei limbi care nu semana nici cu romana, nici cu rusa, nici cu vreo limba europeana, neserios ca o maimuta, amoral si ilogic."(9) Are o "cariera halucinanta". Luat prizonier de austrieci, 1915, director de sanatoriu in Tirol in 1916, in loc sa fie internat intr-un lagar, in 1917 este consul al Italiei la Odessa, in 1919 vine in Romania. In 1921 este in centrul unui scandal de spionaj, falsuri, escrocherii, izbucnit in elita pragheza. Dupa 1924, la Bucuresti, lucreaza pentru mai multi generali, fara sa renunte la a face spionaj pentru sovietici. Unul dintre ei este generalul Ludovic Mircescu, ministru de Razboi, care in 1928 se sinucide in urma descoperirii faptului ca planul de mobilizare a armatei romane fusese sustras.

Un roman negru, plin de conspiratii secrete

Procesul nu a elucidat toate aspectele afacerii. Sunt multe personaje cheie care au reusit sa dispara. Uneori acuzatii refuza sa raspunda intrebarilor. Alteori ei mint vadit. Exista si complezente din partea tribunalului. Unele adevaruri nu trebuie rostite public. Niciodata, de exemplu, nu se pomeneste numele tarii pentru care lucra reteaua, desi raportul comisarului regal o identifica. Au loc mai multe sedinte secrete. Ce rol joaca Belu Zilber in toata aceasta complicata si grava afacere? Este arestat in 1930, decembrie, la Bucuresti, imediat ce se intoarce de la Paris. Face si un popas la Viena, unde se intalneste cu sefii din strainatate ai retelei.

Zilber, expert la Ministerul de Razboi, procurase vreme de peste doi ani informatii din domeniul militar si economic. Celula de care apartine Zilber este dirijata de Victor Aradi, publicist, de origine maghiara, nascut la Turda, autor al unei carti despre Ecaterina Varga, aparatoare a motilor in secolul al XlX-lea. Aradi trecea drept un intelectual rafinat si erudit. Ca jurnalist publica frecvent in Germania, Ungaria. Mai fusese judecat pentru "agitatii comuniste si port ilegal de arma". Procesul a avut loc in 1928 la Cluj, in urma descoperirii unei organizatii subterane prosovietice. Atunci a fost achitat datorita reputatiei sale de jurnalist, a pozitiei sale sociale - era baronet -, a interventiilor la Ministerul Justitiei, dar si aparitiei in proces, ca martori ai apararii, a unor personalitati publice cunoscute, ca Alexandru Vaida Voevod, unul dintre liderii PNT. Pentru nevoile retelei de spionaj, el se muta, in 1929, la Bucuresti. Sub pretextul scrierii de reportaje si articole pentru o agentie de presa din Viena, Aradi calatoreste mult prin tara unde stabileste contacte, culege informatii pe care le transmite apoi in scrisori scrise cu cerneala simpatica.

Conduce la Bucuresti o asociatie care nu e decat fatada retelei de spionaj, Ajutorul Muncitoresc Roman, care gestioneaza de fapt fondurile. AMR este stipendiata de Komintern, ca in fiecare tara unde exista Ajutorul Muncitoresc International. Pentru a nu da de banuit Sigurantei, prin prezenta lor, militantii comunisti cunoscuti nu trebuie sa faca parte din asociatie. Exceptie fac avocatii Petre Zissu, si el implicat in ancheta, si Dumitru Grozdea. Activitatile lui Aradi nu trec neobservate. In anturajul sau se afla unul dintre informatorii Sigurantei, Sam Margulies, militant comunist de prima ora, aflat in solda Politiei.

Aradi este omul de legatura al lui Belu Zilber. Lui ii transmite informatii cu caracter militar si economic, care iau drumul Vienei, unde se gasea sediul organizatiei. Aici era si sediul Biroului politic PCR, aflat in stransa legatura cu agentura sovietica, condusa de "colonelul Martin", ramas neidentificat. Victor Aradi si Belu Zilber sunt vechi comunisti, membri ai unor celule clandestine. In plus, cei doi sunt spioni. Ei "s-au dedicat" revolutiei bolsevice din octombrie 1917. Imaginea pe care o au despre ei este nu ca tradeaza tara, ci ca lupta eroic pentru victoria proletariatului mondial, condus de la Moscova de Stalin, incarnarea revolutiei. Spionarea secretelor unei terte tari, ca si procesul care a urmat sunt pentru ei episoade ale luptei finale impotriva burgheziei. E totusi un amestec de roman negru plin de conspiratii si secrete. De scenarii neverosimile si de abjectie. De vodevil, de neserios, de opera buffa, de Offenbach si Sade. De comedie burlesca si subterana lui Dostoievksi. De idealism ieftin, de mizerie umana. Din amestecul asta se naste tradarea, crima, violenta. Belu Zilber avea sa o afle pe pielea lui 15 ani mai tarziu, cand va fi arestat, pentru a iesi in 1964, dupa 17 ani.

Ca unul din sefii retelei, Aradi este condamnat la 15 ani de munca silnica. Reuseste sa scape din inchisoare. Refugiat in URSS, are o soarta trista. Judecat, e condamnat la moarte si executat, dupa toate datele in 1940. Clementa justitiei burgheze pe care o criticase atat nu exista la Moscova. Si David Fabian, recrutorul lui Belu Zilber, a avut acelasi sfarsit. Executat in 1937 ca si alti lideri ai PCR aflati in URSS, Marcel Pauker, Alexandru Dobrogeanu Gherea, Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Eugen Rozvan, Elek Koblos, Elena Filipescu, Ion Dic-Dissescu, Alexandr Stepanski Gorn s.a. Zilber despre Aradi in proces: "Aradi este un soi de artist expresionist. Pune alaturi o scripca, un bulevard, un curcubeu. Asa cum a prezintat d-sa lucrurile aici in proces eu m-am convins ca nu-si aminteste decat lucruri fragmentare si uneori deformate". Zilber pare a se amuza, natura lui jucausa, de bufon, nu ii da astampar.

E prea inteligent sa suporte calm ceremonialul unui proces de mare montare. In plus, ca de obicei, exista o fata ascunsa a lucrurilor. Coruptia si secretul. Aradi declara la audieri ca Zilber era un "om de culise, de culoar". Presedintele tribunalului replica promt: "De culoar si de budoar!". Aradi: (razand): "Da".(10) Tribunalul ii da lui Zilber numai 5 ani recluziune. Faptul ca Aradi si Zilber erau oameni cunoscuti are influenta asupra comportamentului autoritatilor. Poate erau la mijloc anumite calcule politice. Cei doi sunt desprinsi de restul lotului si sunt plasati in arest la Jilava. Un an mai tarziu procesul lor se rejudeca la Iasi. Belu Zilber este achitat in 1933, Aradi este iar judecat la Iasi si achitat. Amandoi sunt achitati. Ceilalti din lotul spionilor vor ramane sa isi execute termenele in inchisorile romanesti. Eliberat, Victor Aradi, si el banuit ca ar fi colaborat cu Siguranta, prefera sa se refugieze in URSS.

Ofesiva de infiltrare a spionilor sovietici in anii '20-'30

Acest proces trebuie vazut intr-o perspectiva mai larga. In anii '20-'30, URSS a dus prin OGPU o ofensiva de infiltrare a institutiilor tarilor capitaliste, de penetrare cu spioni a acestor societati, vazute ca viitoare tinte ale revolutiei mondiale. Presa, atenta cu procesele care au loc in Germania, Franta, Anglia etc., nu reda decat o parte din masiva actiune sovietica de subminare a democratiilor occidentale. Daca spionajul si subversiunea privesc activitatile ilegale, subterane, tipic bolsevice, exista si o masiva actiune la suprafata, prin controlul, infiltrarea sau coruperea miscarilor indreptate impotriva extremei drepte, pentru apararea drepturilor omului, prin manipularea sindicatelor si a diferitelor grupuri contestatare. Sa nu uitam ca in unele tari partidele comuniste erau legale, ceea ce largea marja de manevra a actiunii politice bolsevice, dar si a spionajului aferent. Toate aceste partide, legale sau nu, sunt de fapt baze operationale pentru numeroase retele de spionaj si diversiune. Cateva exemple sumare. Franta, 1924, Afacerea Tommasi, membru in comitetul central al PCF, cunoscut lider sindical, depistat ca facea spionaj pentru URSS, actiona in industria aeronautica. Reteaua Cremet - Jean Cremet este membru al Biroului Politic al PCF, lider sindical in industria navala si metalurgica. Cade in 1927 impreuna cu o suta de persoane implicate. Prin reteau Cremet, URSS a colectat mai ales informatii din industria de armament, noile tipuri de arme, tancuri, tunuri, avioane, nave de razboi etc. In 1931, anul procesului Solomon-Aradi de la Bucuresti, cade reteaua condusa de Jean Muraille, vechi bolsevic, seful spionajului sovietic in Franta. In 1932 cade o alta retea, condusa de Jacques Duclos, unul din liderii marcanti ai PCF care in anii '40 va conduce rezistenta de sorginte comunista impotriva ocupatiei germane. La inceputul anilor '30, proaspat membru al Biroului Politic, conducea structurile clandestine ale partidului. Printr-o intreaga retea cu mii de "corespondenti" ai ziarului L'Humanité, al PCF, strangea informatii cerute de URSS. Ca sa scape de arestare, paraseste Franta.(11) Exemple asemanatoare sunt numeroase in toate tarile Europei. Romania se afla pe aceasta harta ca una din tintele principale. Procesul din 1931 nu este o raritate. Jurnalele timpului publica frecvent stiri despre capturarea unor spioni si retele, cu procese intentate pentru subversiuni si provocari.

(Subtitlurile apartin redactiei)
(Continuare in numarul viitor)

1. Lena Constante, Evadarea tacuta.
2. M.P. istoric, publicist, il gasim printre intelectualii grupati la Criterion. Mai apoi, ideolog al extremei drepte, membru de frunte al miscarii legionare, n. 1909. Asasinat la inchisoarea din Ramnicu Sarat, septembrie 1939, la ordinul lui Carol al ll-lea si Armand Calinescu. Mihail Sebastian, coleg de liceu cu M.P. la Braila, nota: "Misu Polihroniade, martir al unei cauze politice? Nimic nu il destina pentru asta. E o eroare, e un malentendu, e o gluma trista. Baiatul asta a vrut un scaun de deputat. Si iata-l, sfarseste ca un revolutionar. Pana in ultimul moment, cred ca n-a inteles ce se intampla, de ce lucrurile au luat aceasta intorsatura si de unde anume au inceput sa alunece". Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, Ed. Humanitas, 1996, pp. 235.
3. M. Sebastian, Cum am devenit golan.
4. M.S., Jurnal, ibid., vezi G. Bratescu.
5. Belu Zilber, Actor in procesul Patrascanu, Ed. Humanitas, 1997, p. 37.
6. Universul, 29 aprilie, 1931.
7. Pavel Campeanu, Nicolae Ceausescu. Anii numaratorii inverse, Ed. Polirom, 2002, p. 54.
8. Pavel Campeanu, ibid., p. 54.
9. Belu Zilber, ibid., pp. 207-208.
10. Universul, 1931,15 mai.
11. Thiery Wolton, KGB in Franta, Ed. Humanitas, 1992.