Pe aceeași temă
1. Cum, de catre cine si cand a fost promovata legea deconspirarii politiei politice?
2. Ce urmari au fost pentru informatori?
3. Ce s-a intamplat cu ofiterii de Securitate?
PETRUSKA SUSTROVA*
1. In Cehia nu exista ceva ce s-ar putea numi "legea deconspirarii politiei politice". Exista insa Legea lustratiei, adoptata de Parlamentul Federal din Cehoslovacia la 4 octombrie 1991, nr. 451/1991, de atunci prelungita de cateva ori, in vigoare pana astazi. Mai exista Legea accesului la dosare, adoptata de Parlamentul Republicii Cehe: nr. 140/1996 si nr. 107/2002.
Spre sfarsitul mandatului sau prezidential, Vaclav Havel, pus in situatia de a semna prelungirea legii, s-a exprimat atunci public: ca sta pe ganduri, fiind convins ca legea deja si-a facut efectul si ca nu mai este necesara. Totusi, pana la urma, a semnat.
2. Conform Legii lustratiei, anumite persoane, si anume: 1) ofiteri ai Securitatii, 2) informatori, 3) demnitari ai Partidului Comunist din Cehoslovacia (de exemplu, secretari de raion, membri ai CC), 4) fosti studenti al anumitor scoli superioare din URSS (Institutul F. Dzerjinski, Institutul MI) nu au dreptul sa ocupe functii de conducere in organisme de stat, functii acordate prin alegere sau prin numire. Este vorba, mai ales, de functiile de sef/adjunct/sef de sectie in urmatoarele institutii: Serviciul de Informatii, Politia Republicii Cehe, Presedintia, Oficiul Guvernului Republicii Cehe, Oficiul Parlamentului si al Senatului, Curtea Constitutionala, Curtea Suprema, Radioul Ceh, Televiziunea Ceha, Agentia Ceha de Presa, Banca de Stat, Caile Ferate din Cehia. Mai departe: functiile din Armata Republicii Cehe incepand cu gradul de colonel, atasati militari; functiile din organele academice ale universitatilor de stat; functii de judecator, procuror, arbitru de stat.
Legea este valabila pentru persoanele nascute inainte de 1.XII.1971. Daca cineva candideaza pentru una dintre functiile enumerate in Legea nr. 451/1991, trebuie sa prezinte un act, in care Ministerul de Interne adevereste ca persoana respectiva nu a fost evidentiata ca angajat al Securitatii sau ca informator (colaborator) al acesteia. Cererea pentru actul lustratiei se depune la MI cu un timbru de 200 coroane (circa 7 euro), iar MI este obligat sa dea raspunsul in maximum 60 de zile. Cererea poate fi inaintata de persoana particulara sau de institutia respectiva.
3. O parte a ofiterilor Securitatii (la noi: Státni bezpecnost, prescurtat StB), s-au angajat la Politie, unde, in general, lucreaza in calitate de anchetatori. Dar majoritatea covarsitoare si-au gasit alte ocupatii, multi dintre ei lucreaza in alte domenii, au fel de fel de firme.
* publicist, fost ministru de Interne la inceputul anilor ‘90 in guvernul ceh
PAVEL ZÁCEK*
1. In anul 1992, in preajma alegerilor parlamentare din Cehoslovacia, fostul disident Petr Cibulka a publicat in ziarul Necenzurované noviny (Ziarul necenzurat) o prima transcriere a datelor din protocoalele si registrele Securitatii din perioada 1954-1989. Lista colaboratorilor inregistrati de politia politica comunista prezentata de el, dar neautorizata de organele de stat, n-a fost completa. Legea nr. 107/2002, initiata in cadrul Senatului Republicii Cehe, a obligat Ministerul de Interne, Oficiul pentru relatii internationale si informatii (= serviciul civil de informatii), Ministerul Apararii si Ministerul Justitiei sa publice in termen de un an lista anumitor (nu tuturor) categorii ale colaboratorilor secreti care au cetatenie cehoslovaca sau au avut-o in trecut, precum si lista "dosarelor pentru obiecte". Fiecare dintre institutiile numite mai sus a procedat la publicarea listelor sub forma de imprimate sau pe Internet (vezi adresele mvcr.cz si army.cz), dupa diferite metode, asa ca lista colaboratorilor secreti ai serviciului de informatii comunist difera de cea a agentilor serviciilor de informatii ale StB sau ale armatei. In plus, dupa parerea activistilor organizatiilor civice, din aceste liste lipsesc cateva sute de mii de nume. Cea mai mica lista (numai cateva zeci de nume) priveste asa-zisa agentura de detentie, care functiona in inchisori, fiind vorba de informatori care lucrau pentru politia secreta, nu si pentru Securitatea publica (Militia) ocupata cu lupta impotriva criminalilor.
Noua lege cu privire la arhive (nr. 499/2004) deschide aproape in intregime arhivele Securitatii; in consecinta, protocoalele de arhiva si de registre ale dosarelor operative (si de agentie?, de agentura?) au devenit materiale de arhiva. In Slovacia, acestea au fost publicate si pe site-ul guvernului (vezi upn.gov.sk).
2. Sunt de parere ca aproape nu au avut loc urmari, in afara de faptul ca unii dintre informatori incearca sa se dezvinovateasca pe calea justitiei, la tribunal. Datorita caracterului specific al evolutiei politice si sociale de dupa 1989, societatea ceha este sensibila la eventualitatea functionarii fostilor informatori la nivelul suprem guvernamental si constitutional, eventual si in media, dar in celelalte cazuri este destul de toleranta. Din când in când devin publice, macar partial, discutii purtate cu privirea la retele ale Securitatii, de exemplu, in mediul bisericesc.
3. Si in acest caz, Petr Cibulka a publicat, in 1999, o prima lista de ofiteri care cuprinde circa 15.000 de nume ale ofiterilor din ultima garnitura de dinainte de 1989. De asemenea, si Legea nr. 107/2002 privind accesul la dosarele Securitatii a dispus ca Ministerul de Interne sa publice pe rând listele ofiterilor. Drept sa spun, ministerul indeplineste aceasta obligatie fara placere, practic numai datorita presiunii societatii civice. In prezent insa, majoritatea materialelor personale ale fostilor ofiteri ai politiei politice comuniste sunt accesibile in arhive; in momentul de fata se mai discuta despre materialele membrilor Gardei de Frontiera si ale militienilor din cadrul Securitatii publice.
*istoric, Institutul de Istorie Contemporana, Praga
Traducere de Libuše Valentova
