Pe aceeași temă
Aliatii au mentinut structura "egoismului democratic" pana in mijlocul ultimului pluton in lupta pe frontul de Vest. Organizatorul direct al Operatiunii Overlord, generalul englez Bernard Montgomery, a lasat in urma, printre alte urme de impact, un crater in engleza vorbita: expresia "The Full Monty". Aproximativ: Serviciu Monty complet. Cuvintele au fost nascocite de soldatii englezi recunoscatori pentru tratamentul aplicat inamicului: un bombardament cumplit de artilerie si aerian. Invariabil si indiferent de importanta obiectivului. Efectele au fost devastatoare si pentru inamic si pentru populatia civila. 20.000 de francezi au fost ucisi de bombardamentele aliate, 2.000 intr-o singura zi la Le Havre si 5.000 la St. Lo, in zi de targ. In acelasi timp, pe frontul de Est, dictatura comunista perfectiona o arta militara fara temei in viata individuala. Tactica "valului uman" e, la Armata Rosie, tactica fundamentala. Mase de milioane de soldati sunt impinse, cu "generozitate socialista", in linia de foc a inamicului care e, in cele din urma, rasturnat de superioritatea numerica si tonajul infinit superior al carnii de tun rusesti. Aceasta realitate apocaliptica nu exclude eroismul soldatilor sovietici, dar ii transforma aproape matematic in sclavi-militari, dupa modelul dominant acasa, in viata civila.
Diferenta e limpede. Aliatii aduc pe frontul de Vest expresia militara a individualismului non-politic, non-ideologic, prin excelenta pragmatic, limitat la legea succesului militar cu conservarea fortei umane. Armata Rosie lasa in urma milioane de morti, sacrificiu colosal cerut de o arta militara subordonata ideologiei si anume ideologiei neobarbare, care exclude valoarea fiintei umane in fata Ideii Pure, a Cauzei. Abia dupa hecatomba militara urmeaza, in numele aceluiasi Ideal, selectarea si exterminarea populatiei civile care e scoasa din cursa nu ca "victima colaterala", ci pentru a feri de rivali noile regimuri de dictatura impuse de forta de ocupatie. Scriind o scrisoare de demisie, Generalul Eisenhower face un gest care confirma fundamental indoiala rationala, dubiul - ambele izvoare ale constiintei. Si-l poate imagina cineva pe Stalin asternandu-si pe hartie demisia inaintea bataliei de la Stalingrad? De altfel, statutul personalitatii conducatoare e locul unor inversiuni inca mai stridente. D-Day si mai ales primele ore de pe Omaha sunt dominate de aparitia coplesitoare a figurilor de comandanti militari in fruntea trupei.
Generalul de Brigada Theodore Roosevelt isi electrizeaza soldatii plimbandu-se pe plaja, sub foc de mortiere, cu un baston si un revolver. Generalul de Brigada Norman Cota apare neinarmat si ii face pe soldati sa il urmeze. Imaginii fabuloase a acestor "Generali de linia intai" ii corespunde, in ordine complet inversa, imaginea ofiterilor NKVD care trimit soldatii sovietici in lupta sub amenintarea armei. 13.000 de soldati sovietici au fost executati in timpul bataliei de la Stalingrad, de NKVD sau de serviciile speciale SMERSH. Imediat dupa Debarcarea aliata, Europa devine scena de exercitare a doua feluri de a face razboi, a doua variante de tratament al persoanei umane in situatii limita. Ceea ce se stia (relativ putin) din carti si din ziare despre diferenta intre Occident si alternativa comunista la Occident devine, deodata, un fapt istoric imediat si tragic. Inaintarea celor doua fronturi si optiuni politice spre Berlin e vitala pentru viitorul Europei. De Vest si de Est. Consecintele politice ale artei de a duce razboiul sunt deja vizibile.
Razboiul de 45 de ani
Remorcand in lupta militara tot harnasamentul "superstitiilor" democrat-rationale, Aliatii au inaintat lent. Montgomery a refuzat ideea strapungerilor in adancime (din teama de contraatacuri) si a decis ca Aliatii trebuie sa creeze un front larg care inainteaza mai lent, dar mai sigur. Lozinca aliata a momentului e "La Berlin, pana la Craciun!" si ea trebuie schimbata. Razboiul dureaza inca 11 luni. Linia de contact intre cele doua fronturi aluneca astfel mult mai la Vest decat era de banuit. D-Day e, din acest motiv, preludiul eliberarii Europei de Vest. Europa de Est intra sub tirania sovietica si ramane acolo vreme de inca 40 de ani, la care se adauga ecouri succesive si deghizate. Nimic nu vorbeste mai mult despre drama europeana provocata de intalnirea razboiului prudent, "democrat", anglo-saxon, cu razboiul sovietic de exterminare ideologica, decat urmatoarea aniversare de 60 de ani, pe care aproape ca ne pregatim sa o ignoram. La 1 august 1944 izbucneste Insurectia de la Varsovia. Incurajati de succesul Debarcarii aliate si de prezenta trupelor rusesti la cateva zeci de kilometri distanta, membrii armatei poloneze de rezistenta ataca Varsovia. Insurectia rezista eroic 63 de zile si e anihilata bestial de armata germana.
200.000 de polonezi sunt ucisi. Stalin isi lasa trupele sa priveasca macelul, Aliatii nu se amesteca, din grija de a nu strica alianta cu Stalin. Occidentul elimina pericolul mortal al nazismului, dar Europa ramane impartita. Lui Churchill i se atribuie, curand, inca o vorba de duh: "Scroafa gresita a castigat razboiul!". Ruptura Vest-Est e confirmata si ramane, chiar in ziua de astazi, tema unei frustrari populare inca vii ("N-au venit americanii!"), care face din aniversarea D-Day 60 o sarbatoare amara in Est. Tema acestui vechi scepticism e azi, totusi, mai stinsa. In definitiv, macar teoretic, D-Day poate fi inteleasa si recuperata astazi ca prima zi a unui razboi de 45 de ani care a inceput in Normandia, a eliminat nazismul, a fixat o bariera in fata imperialismului comunist si a uzat din spatele ei un adversar care a cazut (sau s-a retras intr-o noua identitate).
Tir final
In dimineata zilei de 6 iunie 1944, Regimentul britanic de infanterie Somerset a atacat Cota 112, o inaltime fortificata langa Caen. In timpul primului asalt, un soldat englez a fost lovit de un glont in abdomen. Grenada incendiara de la braul soldatului a explodat si l-a eviscerat. Comandantul de pluton s-a oprit ingrozit langa soldatul din care iesea, gros, fumul de fosfor al grenadei. Dupa cateva strigate care il implorau sa-i curme chinul, comandantul de pluton a scos pistolul si a tras in dreptul inimii. Imprecis. Muribundul a ridicat din nou capul si i-a spus "Nu acolo, Sir! In cap!". Comandantul a tras din nou. Pretul libertatii. Precis?
