In arhivele SecuritatiiTrecutul recent este imprevizibil

Claudiu Secasiu, Presedintele Cnsas | 15.09.2006

Pe aceeași temă

Nici n-a inceput bine deconspirarea Securitatii si deja avem un gust amar. Mona Musca este colaboratoarea Securitatii, iar Adrian Nastase e victima a Securitatii. Sorin Antohi a marturisit ca a colaborat, iar Razvan Theodorescu spune ca a luptat impotriva lui Ceausescu. Parca ceva nu e in ordine aici.

Facand abstractie de numele pe care le-ati avansat, de multe ori, rezultatul cautarii prin dosarele Securitatii a lasat un gust amar. Nu toate persoanele care au luat inainte de ‘89 atitudine impotriva regimului comunist s-au regasit in acea lumina. Pe de alta parte, cu ocazia evenimentelor din decembrie ‘89, s-au ars foarte multe dosare, apartinand inclusiv celor care se opusesera regimului comunist. Dupa 1989, ei nu si-au mai putut gasi dosarul, fiind distrus.

Asta inseamna ca nu vom afla niciodata adevarul despre trecutul unor persoane?

Daca ar fi sa-l citez pe raposatul Vlad Georgescu, trecutul recent este, din pacate, imprevizibil, in ceea ce priveste rezultatele cautarii in arhive. Totusi, este posibil ca viitorul sa ne aduca surprize.

S-a sugerat ca suntem manipulati de serviciile secrete, care livreaza dosare tocmai ca sa ne sature de deconspirare.

N-as acredita aceasta idee. As spune doar ca CNSAS lucreaza cu ce gaseste si este obligat sa rezolve dosarele pe care le primeste. Dar, in aceeasi masura, deciziile CNSAS nu sunt neaparat rezultatul unor dosare livrate ca atare, ci rezultatul unor investigatii incrucisate, al unor cautari, al unor eforturi laborioase ale oamenilor de la Directia de Investigatii si in care absolut independent se descopera ceea ce poate ca s-a incercat la un moment dat sa se stearga, respectiv urme ale colaborarii unor persoane pentru care nu avem dosare de informator.

Serviciile secrete au predat toate documentele care trebuia sa ajunga la CNSAS pana la 30 august, asa cum a cerut presedintele Basescu?

Nu au ajuns toate documentele care fac obiectul Hotararii 117/2006, din cauza formalitatilor birocratice presupuse de numarul mare de persoane care fac obiectul Hotararii CSAT. Sa ne gandim: de la presedintele Romaniei pana la simplul membru din conducerea judeteana a partidelor politice. Evident, ultima categorie este si cea mai numeroasa si pentru care CNSAS nu are datele personale de identificare, decat in masura in care acele persoane detin si o functie publica, care sa-i faca verificabili din oficiu. Mai ales pentru functiile de la nivel local, nu avem datele complete si suntem intr-o continua corespondenta cu respectivele persoane, spre a obtine datele necesare identificarii in arhiva proprie, mai intai, si dupa aceea si la ceilalti detinatori, spre a vedea daca nu cumva pe numele lor s-a clasificat vreun dosar la categoria siguranta nationala.

Dupa ce se va termina predarea arhivelor, deciziile Colegiului CNSAS vor fi definitive sau exista riscul sa mai asistam in continuare la modificarea unor incadrari, de la necolaborare la colaborare sau de la colaborare la colaborare ca politie politica?

Daca vorbim de posibilitatea gasirii vreunui document, dosar sau altceva care sa schimbe o decizie initiala, chiar legea in forma actuala, modificata prin Ordonanta 16/2006, obliga Colegiul sa revina, sa rediscute si sa ia o noua decizie in baza noilor documente aparute. Punctual, pot fi asemenea cazuri. Nu putem exclude ca, pe baza studierii integrale a tuturor celor peste 1,8 milioane de dosare, sa se descopere in vreunul dintre dosarele de urmarire urme ale colaborarii unor oameni despre care Colegiul a emis decizie de necolaborare si care, practic, sa rastoarne decizia initiala. Acest lucru s-a petrecut deja in cateva situatii, cand, pe baza studierii noilor dosare, dispunand de informatii noi, s-a revenit asupra unor decizii mai vechi.

Practic, cat timp i-ar trebui CNSAS in ritmul actual de lucru sa arhiveze toata productia Securitatii, sa introduca in computer toate datele, pentru ca deciziile sa fie clare si ireversibile?

Cred ca nimeni nu poate da un raspuns exact la aceasta intrebare. Dar, asa cum spuneam, exista posibilitatea de a descoperi chiar si o mica informatie care sa deschida calea si sa faca legatura dintre un nume de cod si un nume real, fapt care sa duca la deconspirarea unei persoane.

Cu cartoteca primita de la SRI, operatiunea de identificare a numelor conspirative nu este mult simplificata?

Intr-adevar, este usurata, dar sa nu uitam ca, pentru maxima operativitate si evitarea oricaror confuzii, e necesar ca intreaga cartoteca sa fie trecuta pe suport electronic, ca atunci cautarea sa se poata face in timp real. Or, pana acolo mai avem. Deocamdata, aceasta cartoteca nu a fost preluata integral.

Cam cat din cartoteca ati preluat pana in acest moment?

Peste 600.000 de fise de cartoteca.

Dintr-un total de...?

Atatea am preluat deja, dar nu stim cate mai sunt de preluat.

Cum se explica faptul ca tabara democratica, societatea civila sunt mai vulnerabile la deconspirare, cel putin pana in acest moment aceasta este impresia, si nu cei considerati succesori ai partidului comunist si ai Securitatii?

Inainte de 1989, a fost, daca vreti, o discriminare intre membrii de partid, ale caror dosare s-au distrus, potrivit normelor Securitatii de clasare a dosarelor, in comparatie cu nemembrii de partid. De fapt, cei care n-au fost niciodata membri de partid sunt de doua ori dezavantajati: mai intai, lor nu li se distrugeau eventualele dosare de colaborare, iar a doua lor vulnerabilitate rezida in faptul ca traiau in medii de maxim interes pentru Securitate, in zonele cele mai urmarite, ma refer la cercurile intelectuale disidente, culte, medii scolare, literare etc.

Dar, totusi, dosarele membrilor de partid erau microfilmate inainte de a fi distruse. Ar trebui sa existe pe microfise, sa fi lasat urme in dosarele de obiective.

Sunt sanse de a regasi in microfilme doar dosarele acelor membri de partid recrutati inaintea primirii lor in partid. Celor care erau deja membri de partid nu li se mai facea dosar. Chiar daca ofiterul avea pentru ei o minima evidenta personala din care s-ar fi putut stabili calitatea de sursa PCR, normele de munca cu reteaua informativa nu prevedeau clasarea in arhiva. Rezultatele activitatii lor de informator se regasesc sub forma notelor informative, mai ales dactilografiate, in dosarele de urmarire.

Nu pot fi identificati informatorii membri de partid dupa notele informative?

Cel mai fericit caz este cel in care s-au pastrat in original notele informative, iar titularii dosarelor, victimele turnatoriilor, recunosc scrisul delatorilor. Celelalte, notele dactilografiate, sigur ca sunt mult mai greu de prelucrat, de identificat autorii informarilor. Se poate face doar prin coroborare si multe cautari incrucisate in arhive.

Dar nu a transpirat nimic in cartoteca sosita de la SRI despre relatia unui membru de partid cu Securitatea?

Doar in masura in care dosarul acelei persoane a fost dat la arhiva si, respectiv, inchis. In arhiva nu ajungeau decat dosarele celor care, potrivit chiar ofiterilor, incetasera colaborarea cu Securitatea si doar acestea aveau fisa in cartoteca. Regula era ca, daca se distrugea dosarul, sa se distruga si fisa de cartoteca. Cu toate acestea, dupa cum am avut ocazia sa gasim si dosare pe care scria, de mana, "membru de partid", exista posibilitatea sa fi lasat urme si in fise. Pentru ca Securitatea romana nu era Stasi, sa lucreze nemteste, sa execute intocmai ordinele si sa distruga tot.

Deci, practic, membrii de partid nu au de ce sa doarma linistiti?

As spune ca nu, insa oricum este mai greu de dovedit un asemenea colaborator.

CNSAS a asimilat experienta din Cehia, din Polonia, pentru a evita erorile de acolo in procesul de deconspirare, cand oameni care s-au dovedit ulterior nevinovati au fost acuzati de colaborare cu politia politica?

Gradul de asimilare a experientei din tarile foste comuniste se va vedea in momentul in care se vor adopta amendamentele la Legea 187/1999, indeosebi asupra publicarii numelui informatorilor. Cred ca nu ar fi bine sa fie publicata o lista, ca in Cehia sau in Polonia. In Cehia a fost publicata oficial de catre institutia abilitata in acest domeniu, in Polonia a fost o lista scoasa si publicata de un ziarist.

Si erau alaturi nume de disidenti, de colaboratori si de urmariti.

In Polonia erau alaturate nume de urmariti si nume de informatori. In Cehia erau numai informatori, dar erau inclusi acolo si oameni pe care Securitatea (StB) doar intentiona sa-i recruteze. La fel ca in Cehoslovacia, si la noi toti aveau dosarul clasat in categoria "dosar de retea", atat persoanele care realmente au fost informatori, colaboratori, surse ale Securitatii, cat si cei care au fost doar punctati, "studiati" doar de Securitate in vederea recrutarii si pe care fie ca Securitatea insasi a renuntat sa-i mai racoleze, considerandu-i nesiguri, fie ca ei insisi au refuzat sa colaboreze. Aceste dosare au fost clasificate impreuna cu cele ale informatorilor efectivi, sub eticheta "dosare de retea". Or, a publica numele lor laolalta, doar pentru ca sunt titulari ai unor dosare de retea, ar fi o nedreptate care s-ar face. N-ar fi echitabil nici daca s-ar publica in aceeasi lista numele unor informatori care au trimis, in urma delatiunilor date Securitatii, oameni in puscarie, sau chiar la moarte - precum cazul inginerului Ursu, care, in baza unui denunt facut de cineva, a fost practic exterminat -, alaturi de persoane care au semnat doar un angajament, dupa care, regretand acest gest, au incercat sa se sustraga, nu s-au prezentat la intalnirile cu ofiterul de Securitate, nu au dat note informative. Unii si-au schimbat chiar domiciliile spre a li se pierde urma, ca sa nu dea curs acelui angajament semnat. Nu cred ca o lista ar clarifica foarte multe, ba chiar ar spori confuzia in privinta deconspirarilor.

Ordonanta 16, asa cum arata ea, permite Colegiului o mai nuantata judecare a cazurilor, o stabilire a unei grile a vinovatiilor?

Raspunsul e mai degraba afirmativ, atata vreme cat toate deciziile CNSAS trebuie sa aiba in vedere un probatoriu, respectiv identificarea colaborarii efective in sensul incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. In momentul de fata, se publica doar numele acelor colaboratori care au furnizat Securitatii informatii prin care se denuntau activitatile potrivnice regimului comunist sau care aduceau atingere drepturilor si libertatilor omului. Sunt exceptati de la publicare aceia care nu au dat decat note informative de natura strict tehnica, pe linie de productie, de exemplu, generalitati, fara nici o conotatie politica, fara nici o referire la opinii sau atitudini politice ostile regimului.

Acestea sunt note informative sau sunt note de relatii?

Majoritatea sunt note informative, dar pot fi si note de relatii.

Colegiul va aduce lamuriri in deciziile pe care le va face publice asupra naturii colaborarii, sa spunem ca nu se incadreaza la politie politica, dar va mentiona ca exista un angajament, ca sunt date niste note informative mai tehnice, cum le numiti dvs.?

Doar daca se va schimba legea, cadrul legal, pentru ca in actualul cadru al Legii 187 si al Ordonantei 16 nu se publica decat numele persoanelor care prin actiunile lor au incalcat drepturile si libertatile omului.

 

Interviu realizat de Armand Gosu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22