Pe aceeași temă
Istoric, cercetator eminent, turnator la Securitate… Primele cuvinte din titlu ar putea fi referinte din CV-ul unei persone onorabile, daca fragmentele de nota informativa de mai jos nu ar demonstra ca cea de-a treia ocupatie era furnizarea de informatii pentru odioasa institutie a regimului comunist.
“Nicolae Stoicescu, intr-un acces de furie si incitare, a denumit masurile de sistematizare a satelor plan nesabuit de distrugere… acesta si-a exprimat punctul de vedere intr-un mod cu totul necorespunzator” normelor regimului, informa sursa “Chris”, in raportul transmis de securista Florica Florea, care se ocupa direct de Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”. Aceasta nota a fost identificata, prin expertiza grafologica, ca apartinandu-i lui Florin Constantiniu, important cercetator la Institut, actualmente membru al Academiei Romane. Serban Radulescu Zoner, fost detinut politic si cercetator la Institut marturiseste la inceputul cartii intitulate Securitatea in Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”* ca ideea de a concepe acest studiu a aparut dupa ce a descoperit, in cartea lui Marius Oprea, Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989, cateva referiri la o sedinta de la 28 iulie 1988. Pentru aceasta data, la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” era programata Adunarea generala a oamenilor muncii, prilej cu care cercetatorii trebuiau sa prezinte un raport de activitate. Sedinta a luat-o prin surprindere pe Florica Florea, care a trebuit sa transmita un raport neobisnuit, semnat de informatorul “Chis” (Florin Constantiniu) prezent la discutie. Cinci dintre istoricii care au participat la intalnire au avut curajul de a critica sistematizarea ceausista, daramarea bisericilor si a monumentelor istorice. Cele petrecute la sedinta de la 28 iulie au fost imediat raportate ministrului de Interne Tudor Postelnicu si Elenei Ceausescu, care a cerut inchiderea Institutului. Carierele cercetatorilor si institutia au fost salvate printr-o decizie a lui Nicolae Ceausescu, care fusese atentionat ca o astfel de masura ar starni noi critici din partea Occidentului. Securitatea a reactionat “greoi, birocrat si obtuz” dupa, cum noteza Radulescu Zoner. Rapoarte, informari si un tabel cu cercetatorii considerati de informatori ca avand “probleme deosebite” (rude sau cunostinte slabilite in strainatate, “pozitie necorespunzatoare” sau “comentarii dusmanoase” fata de masurile adoptate de regimul comunist). Dintre protestatari, doar Nicolae Stoicescu a parasit Institutul prin pensionare, in urma unei decizii de partid.
Dincolo de marturia socanta pe care o ofera, in legatura cu activitatea de turnator a lui Florin Constantiniu, cartea aparuta la Editura Cavallioti demonstreaza, pe baza unei documentari riguroase in arhivele CNSAS, ca Securitatea s-a implicat nu numai in supravegherea activitatii de serviciu a cercetatorilor, ci si in urmarirea vietii de familie a acestora. Serban Radulescu Zoner preia, in paginile studiului sau, numeroase pasaje din notele informative care fac referire la relatiile dintre membrii familiilor cercetatorilor sau la cele cu prietenii.
Ileana Racheru
* Serban Radulescu Zoner, Securitatea in Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, Editura Cavallioti, 2008.
