Moartea - secret de stat

Fara Autor | 18.06.2008

Pe aceeași temă

In cadrul sistemului penitenciar din Romania comunista, inchisoarea din Sighet a avut un loc aparte, aici fiind intemnitata cea mai mare parte a elitei politice romanesti interbelice. Conditiile inumane, adaugate varstei inaintate a detinutilor si starii de sanatate precare, au contribuit la rata ridicata a mortalitatii din penitenciar, care a ajuns,

in intervalul 1950-1955, sa fie de peste 25% din numarul total al detinutilor.

In cursul anului 1955, pe fondul tentativelor noii conduceri de la Moscova, in frunte cu Nikita Hrusciov, de a destinde relatiile cu Occidentul, s-au adoptat, in tarile lagarului socialist, masuri ce vizau imbunatatirea situatiei detinutilor politici, dupa modelul celor adoptate in URSS, inca din aprilie 1953. A fost introdus un nou regulament privind regimul penitenciar. Au fost gratiate ori s-au redus pedepsele unui important numar de detinuti politici. La inchisoarea din Sighet au fost trimise mai multe comisii de ancheta pentru a verifica "respectarea legalitatii populare" in cadrul penitenciarului. Ancheta a avut ca punct de plecare mai multe rapoarte trimise superiorilor sai de Alexandru Satmari, ofiterul informativ al penitenciarului, in care prezenta unele ilegalitati din activitatea directorului inchisorii, Vasile Ciolpan.

O parte dintre documentele rezultate in urma acestor anchete s-au pastrat in dosarul de cadre al fostului comandant al penitenciarului din acea vreme, Vasile Ciolpan, dosar aflat in arhiva Administratiei Nationale a Penitenciarelor de la Jilava. Aceste documente contin informatii relevante privitoare la decesele din penitenciar, la modul in care acestea erau raportate forurilor superioare, precum si la locurile de ingropare.

Declaratia lui Vasile Ciolpan evidentiaza foarte limpede faptul ca la Sighet s-a actionat in baza unor ordine precise, din pacate pentru el, verbale, venite de la conducerea Ministerului de Interne. Ridicat de partid si educat in spirit revolutionar, fara prea multa pregatire, dupa cum preciza intr-o declaratie din 4 iunie 1955, Vasile Ciolpan a incercat sa

indeplineasca ordinele primite "in cel mai mare secret si cu cea mai mare vigilenta". Nu putea sa banuiasca ca, in cadrul regimurilor comuniste, asa cum remarca Piotr Wierzbiski, partidul sau oricare institutie a statului sunt intotdeauna infailibile, iar cand este nevoie de vinovati se gasesc imediat, prin "trecerea raspunderii pentru greselile vinovatilor numarul 1, 3, 5, 10 asupra vinovatilor cu numarul 2, 6, 20". A fost si cazul lui Vasile Ciolpan, gasit vinovat pentru o serie de ilegalitati petrecute in penitenciarul din Sighet in intervalul 1950-1955.

Documentele anchetelor din anul 1955 lamuresc si problema sinuciderilor din penitenciar (au fost trei cazuri de sinucidere prin strangulare: Alexandru Lapedatu, Radu Rosculet si Constantin Tataranu), punand astfel capat diverselor zvonuri referitoare la presupuse cazuri de sinucidere, intre care cea a istoricului Gheorghe I. Bratianu este cea mai cunoscuta.

Potrivit declaratiei fostului comandant, scrisa in luna iunie 1955 - afirmatiile sale au fost verificate prin numeroase declaratii luate de la alti angajati ai penitenciarului -, trupurile detinutilor decedati au fost transportate in timpul noptii cu o caruta, initial in cimitirul orasului, iar din anul 1952 in Cimitirul Saracilor, situat la marginea Sighetului, si aruncate in gropi ramase, pana azi, necunoscute. In cazul mortii unui detinut din penitenciar, comandantul intocmea un simplu proces-verbal in dublu exemplar, fara stampila si numar de inregistrare, in care erau trecute numele si prenumele detinutului, data si cauza decesului. Aceste procese-verbale erau semnate de comandant, de medicul penitenciarului sau, in absenta acestuia, de oficiantul sanitar, iar in cateva cazuri de ofiterul informativ al inchisorii. Pana in primavara anului 1954, moartea unui detinut de la Sighet era raportata la Bucuresti, telefonic, doar de ofiterul informativ al inchisorii. In paralel cu informarea telefonica a ofiterului informativ, de la inceputul lunii martie 1954, comandantul penitenciarului a inceput sa raporteze, in scris, directorului general al Directiei Penitenciare Lagare si Colonii moartea fiecarui detinut, insa fara a declara decesele la Sfatul Popular, in vederea intocmirii actelor de moarte.

Incepand din primavara anului 1955, in urma anchetelor din penitenciar, Vasile Ciolpan a anuntat decesele din penitenciar la Sfatul Popular din localitate. Astfel se explica existenta a trei acte de moarte a unor fosti demnitari (Ion Sandu, Constantin Simian si Grigore Dimitrescu), decedati in intervalul mai-iunie 1955, in registrul obisnuit al mortilor din anul 1955 al Starii Civile din Sighet. In cazul celorlalti detinuti politici, morti in penitenciarul din Sighet in intervalul mai 1950-februarie 1955, actele de moarte au fost intocmite retroactiv, in vara anului 1957, in urma presiunilor venite din partea familiilor celor disparuti, si se gasesc intr-un registru special al Starii Civile din Sighet.

Documentele, din care publicam aici fragmente, fac parte din volumul I, Anexa la Raportul Comisiei Prezidentiale privind Analiza Dictaturii Comuniste, pregatit pentru tipar de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu.

 

Robert Fürtös, muzeograf la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetul Marmatiei

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

DIRECTIA PENITENCIARE, LAGARE SI COLONII

LOCTIITORULUI MINISTRULUI AFACERILOR INTERNE

GENERAL MAIOR ADI LADISLAU

 

NOTA RAPORT

Nr. 010.687 din 11.05.55

Raporteaza: primul loctiitor sef Directie

- lt. col. Badica Ilie -

 

Conform unor ordine anterioare Re­gu­la­mentului privitor la primirea, detine­rea, paza si regimul detinutilor in peni­ten­ciare, decesurile detinutilor ce aveau loc in penitenciarele Sighet Principal si R. Sa­rat nu erau anuntate Sfaturile Populare respective, astfel ca pentru acesti detinuti nu s-au intocmit certificate de deces ci nu­mai procese verbale de constatarea de­ce­sului, care erau incheiate de comandantul si medicul penitenciarului.

In aceasta situatie avem 48 [scris de mana] cazuri, ale caror procese verbale de constatare a decesurilor le am asupra mea [scris de mana].

Pentru intrarea in legalitate este ne­ce­sar sa se intocmeasca de catre sfaturile popu­lare respective certificatele de de­ces.

In acest scop s-a luat legatura cu Di­rec­tia Evidentei Populatiei - Lt. Col. Io­nes­cu - care a precizat ca problema nu poa­te fi solutionata decat in baza unui or­din al ministrului Afacerilor Interne, prin care sa se dispuna intocmirea certi­fi­ca­te­lor de deces respective. Este necesar acest ordin deoarece in speta este vorba de o situatie speciala care depaseste in­struc­tiunile in vigoare ale Directiei Eviden­tei Populatiei in materie de acte de stare ci­vila. […]

 

PRIM. LOCT. SEF DIRECTIE

lt. colonel Badica Ilie

MAI

PENITENCIARUL PRINCIPAL SIGHET

18 Mai 1955

 

CATRE

DIRECTIA PENITENCIARE, LAGARE SI COLONII

Tov. lt. col. SLOBODA ION

BUCURESTI

 

- Raportez ca: intrucat Penitenciarul Prin­cipal Sighet a fost un Penitenciar oa­re­cum cu specific aparte si nu s-a inca­drat in legile ce sunt in vigoare, ci el s-a in­­­cadrat in politica Partidului nostru.

- Constituind un secret de Stat si de cea mai mare importanta, fiind date or­di­ne si directive verbale si nu scrise refe­ri­tor la decesele Detinutilor. Adica cand un de­tinut va deceda el sa fie dus la groapa si inmormantat fara niciun fel de forme le­gale, si in mod secret, fara ca sa stie ci­ne­va ca in Penitenciarul Sighet Principal se in­tampla asemenea cazuri.

Noi am cautat ca toate aceste ordine date verbale de catre conducerea MAI si de catre conducerea Dir. Penitenciare. Ast­fel, inca din luna Mai 1950, am in­­de­pli­nit cu cel mai mare secret si cu cea mai mare vigilenta ca detinutii care dece­dea­za nu se stia cum il chema si cine a fost sau unde s-a inmormantat doar sin­gu­ra conducere din Dir. Penitenciare si bir. Operativ din Directia Penitenciare cu­nos­teau acest lucru.

Sa (sic!) lucrat in felul acesta din anul 1950 luna Mai si pana in anul 1955 luna Martie cand, am primit ordin ca sa intoc­mesc actele de deces detinutilor care vor deceda. Acest ordin lam (sic!) primit in urma unui raport facut de noi cu Nr. 00328/1955.

Desi noi consideram ca am indeplinit o sarcina mareata si grea data de Partid si de poporul muncitor si credem ca am reu­sit in mare masura sa pastram acest se­cret.

Cu toate acestea incepand cu anul 1955 ni s-a cerut dela unele tribunale mi­li­ta­re si chiar institutii religioase ca sa le tri­mi­tem actele de deces ceace noi nu sun­tem in posesia lor.

Fata de cele de mai sus, raportez ca: Sunt foarte ingrijorat si cu o frica per­ma­nen­ta intrucat tot ceace s-a facut, este in afara legii.

Deacea va rugam pentru a interveni locului in drept de a se da indrumari si dis­po­zitii pentru a se putea obtine actele ale celor 50 de detinuti decedati in perioada mai sus aratata.

Aceasta daca nu se poate sa se ia ma­suri pentru ca eu personal sa nu fiu tras la raspundere pentru cele aratate mai sus.

Spun acest lucru, fiindca patria noas­tra pe masura ce trece timpul ia (sic!) se in­­tareste si se trece tot mai mult la respec­ta­rea legalitatii populare. Nu as vrea ca fiind un comunist care am dus la inde­plinire o sar­cina data sa cad victima nerespectarii le­gilor patriei noastre.

Binevoiti a dispune si a ne da ordin cat mai curand posibil.

 

COMANDANTUL PENITENCIARULUI,

Ciolpan Vasile

lt. maj.

 

 

Declaratie

 

Subsemnatul lt. maj. Cioplan D. Va­sile, comandant al Penitenciarului Sighet Prin­cipal, dau urmatoarea declaratie.

In anul 1950, la 1 mai, am fost numit di­rector al Penitenciarului Sighet Princi­pal, plecand din Bucuresti cu un numar de 17 militieni, venind la Sighet am gasit aici pe fostul Inspector si mai tarziu Maior Du­mitrescu, care in prezent este pen­sio­nar, am stat cateva zile si pe data de 5-6 Mai 1950 a inceput sa soseasca dube cu de­tinuti. Odata cu detinuti[i] a venit si fostu[l] ministru Jianu Marin, impreuna cu fostu[l] colonel Baciu Ion, care a stat vreo 2 zile aici in localitate, insasi (sic!) fostul ministru a repartizat detinuti[i] pe camere, la una din dube a venit un detinut deja mort si unu[l] nebun, pe cel mort a dat or­din ca sa viie caruta de la spital si a fost dus la spital pentru a fi ingropat si a spus ca sa se faca un proces verbal de con­sta­ta­re a morti[i] si sa semneze 2 medici, dar sa se pastreze secretu[l]. Intreband ca pe viitor cum sa procedez, misa (sic!) spus ca tot la fel sa se faca proces-verbal si sa sem­neze 2 medici, dar sa se pastreze se­cre­tul[.] A mai spus ca inpreuna cu co­man­dantu[l] Securitati[i] din oras sa cau­tam un loc pentru ai (sic!) putea inmor­man­ta, dar in timpul nopti[i] si sa nu anun­tam moartea lor.

Fostu[l] Colonel Baciu a fost de fata cand sa (sic!) hotarat de felu[l] cum va tre­bui in viitor sa se procedeze cu cei morti si in felu[l] acesta am stabilit locul, cu fos­tu[l] capitan de Securitate si comandant al Securitati[i] judetene din Sighet, Mu­re­san Alexandru, unde am stabilit unde tre­bu­ie sa fie inmormantati[.] In anul 1950-51 si 52, pana intrun (sic!) timp in cimiti­ru[l], datorita faptului ca la or[i]ce ora din noapte mai circula[u] oameni am inter­ve­nit din nou pe langa comandantu[l] securi­ta­ti[i] din oras pentru a stabili un nou loc mai ascuns si dupa cateva zile de la inter­ven­tia mea, am fost chemat de capita­nu[l] Stern, in prezent Maior la Reg. Baia Mare si mia (sic!) indicat locul unde trebuie sa-i transport pe cei morti, adica in cimitiru[l] spi­talului, care este in afara de oras.

Nu misa (sic!) cerut sa raportez nici ma­car cand mo[a]re cate unul, ci prin Ser­vi­ciul Operativ se raporta telefonic, intre 1950-51 a fost slt. Manea Petru, in pre­zent lt. maj. la Baia Sprie, intre 1952-53 a fost lt. Bertea Vasile si slt. Timp Gheor­ghe, iar din 1953 sau de la inceputu[l] lui 54 a fost tot timpu[l] lt. maj. Satmari Alex[andru], care este si in prezent la bir. ope­rativ, care a raportat or[i]ce deces care sa (sic!) petrecut.

Faptu[l] ca noi nam (sic!) facut nici un act de deces, ci numai proces-verbal este ca asa nisa (sic!) dat ordine verbale de catre fostu[l] ministru Jianu si de fostu[l] co­lonel Baciu Ion, constituind pentru noi o sarcina de partid si de stat si mai mul[t] un secret de stat.

Acest lucru a fost cunoscut de con­du­ce­rea Directie[i] generale fiind ca fostu[l] co­lonel Baciu a mai fost pela unitatea noas­tra si isa (sic!) raportat cum se pro­ce­dea­za cu cei morti, la fel isa (sic!) raportat si la Bucuresti ori de cate ori am fost che­mat, bun intales si verbal si nu mia (sic!) dat alte instructiuni de felul cum trebuie sa procedez cu cei morti, la fel prin anul 1951-52 a fost tov. lt. colonel Sloboda Ion inpreuna cu maiorul Rosianu, care era seful serviciului operativ si lisa (sic!) ra­portat cum se procedeaza cu cei ce mor, dar nici dumnealor nu sa (sic!) se­si­zat[.] Deasemeni, Tov. lt. colonel Sol­tu­t[iu] din Minister, printre altele iam (sic!) ra­porta[t] ca mia (sic!) murit un detinut si ca il duc noaptea pentru ca sa nu stie ni­meni, nici d-lui nu s-a sesizat de acest lu­cru, daca conducerea de sus nu nea (sic!) dat alte ordine si noi la randu[l] nos­tru nu neam (sic!) sesizat stiind ca este lege ordinu[l] dat si ca el trebuie executat in­togmai (sic!).

Cu toate acestea, noi, cu initiativa noas­tra, incepand cu anul 1954 am ince­put sa raportam in scris direct colonelului Ba­ciu si mai tarziu lui tov. Lt. colonel Ba­dica Ilie decesul unui detinut, lucru cel (sic!) facem si in prezent lui fostu[l] Co­lo­nel Baciu am inaintat un tabel cu toti deti­nuti[i] decedat[i] pana in luna martie 1954. Iar in anul 1955 cand a venit comisia de an­chetatori in frunte cu tov. capitan Tar­na­veanu misa (sic!) aratat ca acest lucru este ilegal. In urma acestui fapt am facut raport si am cerut lamuriri de felu[l] cum tre­buie sa fac cel putin in viitor. Dupa ra­port am primit ordin ca trebuie sa facem acte de deces la Sfatul Popular al ora­su­lui, acest ordin dat bun si pus in practica cu primu[l] caz care lam (sic!) avut si in viitor il vom respecta.

Pentru noi daca ar fi fost ordinu[l] ca sa le facem acte de deces nar (sic!) fi con­sti­tuit niciodata o greutate ci, din contra, o usu­rinta prin faptu[l] ca nar (sic!) fi trebuit sa facem groapa noaptea si nici nu lam (sic!) fi inmormantat noaptea, ci am fi lu­crat ziua si fara leaca de teama din partea ni­manui, dar fiind dat ordin ca este secret si ca noi trebuie sa aplicam dictatura pro­le­tariatului asa cum nea (sic!) invatat par­ti­du[l], noi am aplicat acest lucru cu cel mai mare secret si mai ales cand am cu­noscut ca cine sunt detinuti[i] nas (sic!) fi spus un cuvant nimanui, mai bine sa se fi in­tamplat or[i]ce decat sa arat cuiva ce se petrece la noi.

Se poate ca noi am gresit si nu neam (sic!) or[i]entat mai din timp de acest lucru, dar mai interesant este faptu[l] ca togmai tov. din conducere nu sa (sic!) or[i]entat mai din timp pentru ane (sic!) da un ordin care sa spuna ca nu mai este va­la­bil ordinu[l] vechi dat de Jianu si de Ba­ciu, iar in prezent daca sa (sic!) mai luat unele masuri sa (sic!) luat numai dupa con­ferinta ce sa (sic!) tinut la Vacaresti, unde Tov. Ministru a dat ordinu[l] 405 re­fe­ritor la legalitatea populara.

Referitor la detinuti[i] Radu Rosculet si Lepadatu Alexandru care sa (sic!) stran­gu­lat, na (sic!) fost o intentie de a ascun­de, fiind ca verbal am raportat lui fostu[l] colonel Baciu, insa greseala a fost ca nu sa (sic!) trecut in procesul verbal cauza de­cesulu[i], dar colonelu[l] Baciu fiindca isa (sic!) raportat a stiut ca avem 3 deti­nuti care sau (sic!) strangulat.

Mentionez ca am fost ridicat de partid si educat in spirit revolutionar fara multa pre­gatire, am fost mandru de sarcina pe care ni sa (sic!) incredintat guvernu[l] si partidu[l], am cautat ca sa fac totul ca sa fie bine si sa indeplinesc sarcina data, dar poate ca nu mam (sic!) stiut or[i]enta in suficienta masura in anumite probleme, dar pot sa arat ca nici ajutat suficient nam (sic!) fost, mai ales in problema dece­se­lor.

 

Sighet la 4.06. [1]955

lt. maj. [V. Ciolpan]

 

 

Proces-verbal, 6 iunie 1955

 

Astazi, 6 iunie 1955

La ordinul verbal al tov. loctiitor al mi­nis­trului Afacerilor Interne, general maior ADY LADISLAU, comisia formata din: Cpt. Simionescu C., Cpt. Dan Tailler, lt. maj. Stokker A., din DPLC impreuna cu lt. maj. Ionescu Virgil din cadrul Directiei VIII-a MAI, am cercetat in zilele de 3-6 iunie 1955, cazurile de calcarea legalitatii populare savarsite de lt. major Ciolpan Va­sile, comandantul penitenciarului Si­ghet Principal, cu ocazia decesului a 50 de detinuti din acest penitenciar in inter­va­lul 1950-1955. In urma cercetarilor efec­tua­te am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. In intervalul 9 mai 1950-6 februarie 1955 au decedat in penitenciarul Sighet Prin­cipal un numar de 47 detinuti (vezi ane­­xa nr. 1), pe care comandantul peni­ten­­­ciarului i-a ingropat in diferite locuri, fara a indeplini formele legale cerute de le­gile RPR si prescriptiunile Regula­men­tu­lui de Paza si Regim al peniten­cia­re­lor.

2. Tot in acest interval s-au sinucis, prin strangulare, 3 detinuti (vezi anexa nr. 2), care deasemenea au fost ingropati fara indeplinirea formelor legale cerute de legile RPR.

3. Pentru toti detinutii decedati si si­nu­cisi, comandantul penitenciarului a intoc­mit cate un proces verbal in dublu exem­plar in care se arata: numele si prenu­me­le detinutului decedat, data decesului si cau­zele care au dus la moartea detinu­tu­lui.

Procesele verbale de decedare a de­ti­nu­tilor din intervalul 9 mai 1950-15 fe­brua­­rie 1952 sunt semnate de: coman­dan­tul penitenciarului, dr. Sever Roxin, me­­dicul primar al spitalului, si dr. Lungu Iosif, medicul penitenciarului.

De la aceasta data si pana la 9 de­cem­brie 1953, procesele verbale de decesele detinutilor sunt semnate de comandantul penitenciarului si dr. Lungu Iosif, medicul penitenciarului.

De la data de 10 decembrie 1953 si pana [la] 25 ianuarie 1954 procesele verbale de decesele detinutilor sunt sem­na­te de comandantul penitenciarului si lt. ma­jor Suteu Alexandru, medicul peniten­cia­rului.

De la data de 25 mai 1954 si pana la 19 iulie 1954, procesele verbale de deces sunt semnate de comandantul peniten­cia­ru­lui si oficiantul sanitar, plut. Rusneac Mihai.

De la data de 13 august 1954 si pana la 6 februarie 1955, procesele verbale de de­ces ale detinutilor sunt semnate de co­man­dantul penitenciarului si dr. Lungu Io­sif, medicul penitenciarului Sighet Raio­nal.

Procesul verbal de deces al detinutilor Cris­tu Ioan si Suciu Ioan, decedati in iu­nie 1953, sunt semnate, pe langa coman­dant si oficiant sanitar si de lucratorul ope­ra­tiv, slt. Timp Gheorghe.

Procesele verbale nu au numar de in­­re­gistrare si nici stampila unitatii.

4. Din informatii a reiesit ca detinutul Lepadatu Alexandru, la data de 30 august 1950, s-a sinucis prin strangulare, iar la 7 fe­bruarie 1951, s-a sinucis tot prin stran­gu­lare, detinutul Radu Rosculet. In proce­sul verbal de deces al detinutului Radu Rosculet se arata ca a decedat din cauza pa­raliziei cardiace, arteroscleroza si de­men­ta senila. Procesul verbal este sem­nat de comandantul penitenciarului lt. major Ciolpan Vasile si dr. Lungu Iosif, me­dicul penitenciarului.

Procesul verbal de decesul detinutului Radu Rosculet arata ca a decedat din cau­za insuficientei circulatorii si sincopa car­diaca. Procesul verbal este semnat de comandantul penitenciarului, dr. Sever Ro­xin, medicul primar al spitalului si dr. Lun­gu Iosif, medicul penitenciarului.

Cauzele decesului acestor doi detinuti sunt trecute fals in procesele verbale, de­oa­rece ei s-au sinucis prin strangulare, conform celor declarate de comandantul penitenciarului lt. maj. Ciolpan Vasile si plut. Rusneac Mihai, oficiant sanitar. Co­man­dantul penitenciarului a declarat ca din superficialitate nu s-a trecut cauza ade­varata a decesului acestor doi de­ti­nuti.

5. La intrebarea pusa de comisie de ce nu a respectat legalitatea populara si Re­gulamentul Interior de aplicare a re­gi­mului in penitenciar cu privire la decesul detinutilor lt. maj. Ciolpan Vasile a de­cla­rat urmatoarele: "Cand in mai 1950 am fost instalat ca si comandant al aces­tui penitenciar de fostul ministru ad­junct Jianu Marin si colonel Baciu Ioan, directorul general al Directiei Peni­ten­ciarelor, mi-au ordonat verbal sa nu ma conduc dupa regulament, in ceea ce priveste decesul detinutilor, tinerea evi­dentei si aplicarea regimului. Mi s-a or­donat ca moartea detinutilor sa fie pas­trata in cel mai deplin secret, in­­mor­mantarea sa se faca fara a sti ni­meni locul unde au fost ingropati".

Pana la data de 2 martie 1954, co­man­dan­tul penitenciarului nu a raportat nici unui for superior decesele sau sinuci­de­ri­le din randurile detinutilor.

Abia la 2 martie 1954, prin Raportul nr. 00175 adresat direct colonelului Ba­ciu Ioan, director al penitenciarelor in acel timp, a raportat nominal detinutii decedati din 1950 si pana la acea data care au fost in numar de 41 decedati.

De la aceasta data comandantul a ra­por­tat Directiei Inchisori si Penitenciare, decesul fiecarui detinut, continuand insa a nu intocmi formele legale.

Abia cu venirea comisiei de la Dir. 8-a de la MAI pentru cei 3 detinuti care au de­ce­dat incepand cu data de 7 februarie 1955, s-au intocmit formele legale preva­zu­te de legile RPR.

Detinutii decedati au fost inmormantati pana la jumatatea anului 1952, in cimitirul orasului, iar de la aceasta data detinutii de­cedati au fost inmormantati in cimitirul spi­talului.

Locurile de ingropare au fost stabilite de comun acord cu comandantul raionului de securitate.

Pentru pastrarea secretului, ingro­pa­rea cadavrelor s-a efectuat numai noap­tea si mormintele au fost mascate ca sa nu se mai poata identifica.

Comandantul declara ca la decesul si inmormantarea detinutilor a procedat asa cum sa (sic!) aratat mai sus, pentru a se pas­tra o deplina conspirativitate. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost realizat pe deplin, deoarece in cursul anului 1955, pe­ni­tenciarul a primit doua adrese de la Capitlul romano-catolic Alba Iulia, prin care cere certificatul de deces a[l] deti­nu­tului Boga Aloisiu, indicand totodata si timpul aproximativ in care detinutul a de­ce­dat in penitenciar. O alta abatere de la pastrarea conspirativitatii o constituie si fap­tul ca comandantul a admis ca proce­se­le verbale de inventariere a obiectelor de­tinutilor precum si unele procese ver­ba­le de deces ale detinutilor sa fie scrise de catre fostul contabil Borha si Groza.

Comandantul declara ca lucratorul ope­rativ anunta Serviciul Operativ din mi­nis­ter de moartea fiecarui detinut. Aceas­ta nu s-a putut verifica deoarece ofiterul ope­rativ nu este in localitate.

Comandantul declara ca detinutii de­ce­dati in anul 1950 si 1951 au fost ingro­pati cu sicrie, iar dupa aceasta data, in­­gro­­parea nu s-a mai facut cu sicrie, de­oa­re­ce nu mai avea scandura. Ciudat este ca dupa aceasta data din declaratiile date de catre plut. Rusneac Mihai, lt. Sindris­tea­nu Ioan si serg. Colder Vasile, reiese ca comandantul si-a confectionat in peni­ten­ciar, si din scandura penitenciarului o lada, o valiza, masa si alte lucruri ma­run­te.

6. Pe langa cele aratate mai sus prin­tre abaterile de la legalitatea populara au fost informatii ca comandantul peniten­cia­ru­lui a mai savarsit urmatoarele:

a) La sosirea detinutilor, procesele ver­bale initiale de inventariere a obiectelor personale ale detinutilor au fost intocmite in mod defectuos deoarece nu cuprind totalitatea si caracteristicile lor, ele pre­zen­tand modificari si adaugiri, lucru con­sta­tat de catre comisie. Aceasta defi­cien­ta comandantul a incercat sa o lichi­de­ze prin intocmirea de alte procese ver­bale de obiectele de valoare si imbra­ca­min­te abia la sfarsitul anului 1954, insa nici aceste procese verbale nu cuprind totalitatea obiectelor personale ale de­ti­nu­ti­lor. De ex. in pachetul detinutului D.R. Ioa­nitescu s-a gasit o pereche de oche­lari de pret fara a figura nici in primul si nici in al doilea proces verbal de inven­ta­riere.

Constitue o orientare gresita si faptul ca obiectele personale si de valoare ale de­tinutilor au fost si sunt gestionate si pas­trate de aceeasi persoana, care este co­mandantul unitatii.

Mentionam ca coletele cu imbra­ca­min­tea detinutilor sunt pastrate in conditiuni ne­corespunzatoare - pe podea - care a dus si duce la degradarea lor.

O parte din obiectele personale ale de­ti­nutilor morti, circa 37 pachete cu excep­tia obiectelor de valoare se afla inca in po­sesia penitenciarului.

b) Comandantul a folosit pentru uz per­so­nal obiecte de valoare ale detinutilor ca: ceas, stilou, servieta, fapt recunoscut de comandant in organizatia de baza Par­tid.

c) Comandantul a ordonat, permis si con­sumat impreuna cu alte cadre din ali­men­tele destinate detinutilor ca: lapte, sman­tana si carne.

d) Comandantul a tolerat si nu a tras la raspundere cadrele care au bruscat de­ti­nutii.

7. Fata de cele constatate facem ur­ma­toa­rele propuneri:

a) Trimiterea unei comisii in care sa fie inclus si un organ CFI, care sa verifice pro­blema obiectelor de valoare si situatia administrativ-gospodareasca a unitatii, unde din informatii si din controlul exe­cu­tat de comisia anterioara a DPLC rezulta une­le lipsuri.

b) Trimiterea unui organ judiciar pen­tru intocmirea formelor legale a[le] deti­nu­ti­lor decedati in perioada 1950-7 februa­rie 1955.

c) Conducerea DPLC sa stabileasca in colaborare cu conducerea Dir. 8-a MAI re­gi­mul ce urmeaza a se aplica acestor deti­nuti, tinand seama ca acesta este un pe­ni­ten­ciar preventiv special.

d) Legalizarea detinerii detinutilor din acest penitenciar in conformitate cu Co­dul de Procedura Penala intrucat la do­sa­rele personale ale acestora nu se ga­ses­te nicio baza legala de detinere.

e) Repartizarea unui medic permanent pen­tru penitenciar.

f) Internarea detinutilor bolnavi in sta­re grava la spital.

g) Tinand cont de varsta si starea sa­ni­ta­ra a detinutilor propunem marirea ba­re­mului de medicamente. Intrucat dotarea cu instrumentar medical este insuficienta, pro­punem a se dota de urgenta cabinetul me­dical cu cele necesare.

h) Repartizarea unui procuror MAI care sa controleze periodic respectarea le­galitatii populare.

i) Completarea si marirea numarului de supraveghetori la acest penitenciar prin detasare, dupa cerintele grupului de an­cheta MAI.

j) Sa se aprobe devizul de reparatii ca­pi­tale a[le] penitenciarului, lucrari ce tre­buie exe­cutate in vara anului 1955, re­pa­ratii fara de care s-ar periclita starea sa­na­tatii de­tinutilor.

k) Fata de lipsurile constatate atat de co­misia anterioara cat si de actuala co­mi­sie, de neintelegerile si relatiile neprin­ci­pia­le in conducerea penitenciarului propu­nem: schimbarea comandantului, loctii­to­ru­lui politic si a ofiterului operativ dupa ce in prealabil s-a facut verificarea de catre comisia propusa de noi la punctul "a", iar pentru cei care au calcat legalitatea popu­lara sa se ia masuri conform legilor in vi­goa­re.

 

Alaturat anexam:

1. Anexa Nr. 1

2. Anexa Nr. 2

3. Declaratiile in orginal a[le] lt. Major Ciol­pan Vasile, comandantul peniten­cia­ru­lui, lt. Sindristeanu Ioan, loctiitorul poli­tic, plut. Rusneac Mihai, oficiantul sanitar si serg. Codler Vasile, supraveghetor.

Drept pentru care am incheiat pre­zen­tul proces-verbal, intr-un singur exemplar, la Penitenciarul Principal Sighet.

Comisia:

cpt. Simionescu C.

cpt. Dan Tailler

lt. major Stokker Andrei

lt. major Ionescu Virgil

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22