Pe aceeași temă
Polonia a blocat inceperea negocierilor UE-Rusia pentru un nou Acord de Parteneriat si Cooperare la summit-ul de la Helsinki din 24 noiembrie. Varsovia a recurs la aceasta masura dupa ce, timp de luni de zile, Comisia Europeana a asistat, fara a reactiona conform obligatiilor sale, la embargoul comercial impus de Rusia Poloniei. Motivat prin pretinse deficiente calitative ale produselor agricole poloneze, embargoul rusesc are un evident caracter de presiune politica. Polonezii au insistat si ca Rusia sa ratifice Carta Energiei.
Mentinandu-si ferm opozitia fata de orice intelegere UE-Rusia care ar nesocoti interesele sale, Polonia a aratat ca nu este dispusa sa accepte rolul de membru UE de mana a doua, care parea ca ii fusese rezervat de Vechea Europa, si nici sa cedeze in fata santajului Rusiei.
Embargo motivat politic
Inspectiile sanitare ale UE nu au confirmat acuzatiile Rusiei. Quentin Peel, de la Financial Times, comenta la BBC ipocrizia Moscovei: "cine isi imagineaza ca standardele de productie si igiena din intreprinderile rusesti producatoare de alimente sunt mai inalte decat in cele poloneze probabil nu a facut niciodata cumparaturi la o piata ruseasca".
Cotidianul Zycie Warszawy a sustinut ca in spatele scandalului s-ar putea afla chiar serviciile speciale rusesti. In 2005, pe piata ruseasca a aparut carne de vita de calitate necorespunzatoare, insotita de certificate sanitar-veterinare indicand ca produsele ar proveni din Polonia. Certificatele s-au dovedit insa niste falsuri grosolane, nici unul din transporturile respective neprovenind din Polonia. Procurorul general adjunct al Poloniei a declarat pentru Zycie Warszawy ca falsificarea certificatelor ar fi fost faptuita de partea rusa.
Moscova doreste sa pedepseasca Polonia, printre altele, pentru sprijinul acordat "revolutiilor portocalii". In Polonia, atat presa, cat si clasa politica si societatea in general sunt foarte interesate si bine informate despre evolutiile din spatiul ex-sovietic.
Rusii nu uita ca prabusirea imperiului sovietic s-a datorat in mare masura polonezilor.
Apoi, Varsovia, atat direct cat si prin reprezentantii sai din institutiile UE, la nivelul Parlamentului European sau al Comisiei, protesteaza impotriva incalcarilor drepturilor omului in Rusia si nerespectarii de catre Moscova a angajamentelor internationale asumate.
Ziarul rusesc Gazeta plaseaza Polonia in "axa raului", in reprezentarea ei ruseasca, axa pe care se mai gasesc Georgia, Moldova si Tarile Baltice. Recent, pe lista neagra se pare ca a aparut si Romania; Putin s-a aratat suparat pe UE ca nu a discutat cu Rusia integrarea Romaniei si Bulgariei. Asa ca Rusia ameninta cu embargoul toate produsele alimentare din UE, incepand cu 1 ianuarie 2007, data aderarii celor doua tari la UE.
"Funia" energetica
Importanti lideri vest-europeni, precum fostul cancelar Schröder, apropiatul sau coleg de partid si actual ministru de Externe Frank-Walter Steinmeier si presedintele Chirac nu par ingrijorati de apucaturile dictatoriale ale Rusiei si de strategia sa monopolista in domeniul energetic.
Schröder a trezit indignare promovand, pe cand era cancelar, proiectul controversatului gazoduct subacvatic din Marea Baltica si primind ulterior un post gras in consortiul controlat de Gazprom.
Steinmeier s-a declarat si el interesat "sa vada Europa legata ireversibil de Rusia". Ariel Cohen, expert al fundatiei Heritage, comenta ironic, inaintea summit-urilor UE-Rusia de la Lahti si Helsinki, declaratia ministrului de Externe german. Parafrazandu-l pe Lenin, potrivit caruia "capitalistii ne vor vinde funia cu care ii vom spanzura", Cohen spunea ca acum "Occidentul plateste pentru o «funie» de gaz natural sau mai degraba un gazoduct, care poate deveni lesa sa politica".
Cat despre Chirac, acesta i-a acordat in septembrie lui Putin distinctia Grand-Croix de la Légion d’Honneur. Chirac a declarat ulterior ca "nu se pune problema sa se lege actiunile morale de actiunile economice, sunt doua domenii diferite".
Dar, spre deosebire de liderii occidentali, opinia publica din Vest este tot mai socata de o Rusie care se intoarce in mod vizibil spre practicile sovietice, daca se departase vreodata de ele. Unele scandaluri sunt notorii, ca asasinarea recenta a Anei Politkovskaia si a lui Alexander Litvinenko. Masurile de santaj fata de Georgia si de Ucraina ii pun pe ganduri chiar si pe naivii vest-europeni; mai ales ca, odata cu oprirea livrarilor de gaz catre Ucraina, a avut de suferit si aprovizionarea Europei de Vest, ajutandu-i pe occidentali sa inteleaga pe pielea lor ce inseamna sa depinzi de rusi si rusii sa se supere in toiul iernii.
Reactiile fata de veto-ul polonez au fost vehemente, semn ca Polonia a incurcat mult atat socotelile unor lideri vest-europeni, cat si pe cele ale rusilor. Si rusii, si vest-europenii pareau grabiti sa se lege unii de altii prin parteneriate strategice, negociate, ca si altadata, fara sa se puna problema ca Polonia ar putea sa aiba vreo parere. Polonezilor nu li se poate insa reprosa ca nu au urmat intocmai etapele si procedurile prin care o tara membra cere asistenta Uniunii Europene. In cele din urma, ei nu au facut decat sa-si exercite dreptul de vot. Iar problema este intr-adevar de o importanta incontestabila, justificand recurgerea la veto.
Presiuni externe, solidaritate in interior
De la anuntarea veto-ului polonez si pana la summit-ul de la Helsinki, guvernul lui Jaroslaw Kacinski a fost tinta unor eforturi de convingere sustinute din partea UE. Presedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, i-a telefonat premierului Poloniei, iar Matti Vanhanen, premierul Finlandei, tara care detine presedintia UE, s-a dus personal la Varsovia spre a-l convinge pe Kacinski sa renunte la pozitia sa intransigenta. Comisarul european pentru relatii externe, Benita Ferrero-Waldner, a cerut public Poloniei sa-si suspende obiectiile. Comentatorii vest-europeni au acuzat Polonia de obstructionism si lipsa de solidaritate fata de UE, facand-o responsabila de slabirea pozitiei europenilor in fata lui Putin, care, preziceau ei, va iesi cu siguranta intarit din aceasta criza.
Doar Lituania a sustinut oficial Polonia in aceasta problema. Romania a oferit un sprijin discret, avand consultari la nivelul ministrului de Externe si prevazuta o vizita a presedintelui Lech Kacinski la Bucuresti, chiar in ziua summitului UE-Rusia, vizita anulata in ultimul moment din cauza unui tragic accident in care si-au pierdut viata 23 de mineri polonezi.
Pe plan intern, e de remarcat coeziunea clasei politice si a opiniei publice poloneze in jurul guvernului de coalitie, conservator-nationalist. Solidaritatea a fost cu atat mai remarcabila cu cat, pe tot parcursul crizei, partidele politice se aflau intr-o competitie acerba pentru alegerile locale. Donald Tusk, liderul partidului liberal aflat in opozitie, fost contracandidat al presedintelui Kacinski, i-a adresat premierului o scrisoare prin care exprima sprijinul formatiunii sale pentru decizia de a se recurge la veto. Tusk a aratat ca UE nu poate invoca pretextul ca este o problema bilaterala polono-rusa, deoarece, in virtutea tratatului, interesele comerciale ale tarilor membre sunt aparate de institutiile UE. Reprezentantii partidului socialist, fost comunist, nu au ramas nici ei mai prejos, adaugand ca, fiind vorba de Rusia, este necesara cu atat mai multa grija si ca spera ca veto-ul polonez sa fie de invatatura Uniunii Europene.
Die Welt : "Ascultati-i pe polonezi!"
Si se pare ca dupa Helsinki tonul europenilor incepe sa se schimbe. In presa internationala isi fac loc si altfel de comentarii.
Die Welt titreaza "Ascultati-i pe polonezi!". Jacques Schuster le ia apararea polonezilor scriind ca Rusia si Comisia Europeana se aseamana cel putin intr-o privinta: ambele trateaza Polonia de sus. Iata insa ca Uniunea Europeana nu mai functioneaza asa, mai spune Schuster, Varsovia are dreptul la sustinerea UE si la exercitarea dreptului de veto.
The Times publica editorialul corespondentului The Economist pentru Europa de Est care prescrie Vechii Europe "Calea de a lupta cu amenintarea lui Putin". "Trebuie sa oferim sprijin neabatut statelor care se afla in vizorul Rusiei, precum Polonia, Georgia sau Tarile Baltice", victime ale unor campanii denigratoare, sanctiuni arbitrare sau pedepsite energetic. Aceste tari "stiu mult mai multe despre Rusia decat noi", admite Edward Lucas.
Cat despre rusi, nu se poate spune ca ar fi castigat partida in fata unei Europe divizate. Lucrurile nu stau deloc asa. O arata chiar publicatia rusa Kommersant, desi oficialii rusi incearca sa para ca nu sunt din cale-afara de interesati de incheierea unui nou acord cu UE. Kremlinul este extrem de agasat de acest impediment neasteptat. In acest an, Europa a devenit un element central pentru politica externa a Rusiei, dupa ce Rusia a anuntat ca Europa este cel mai promitator partener al sau, scrie Kommersant. De aceea, summit-ul de la Helsinki, la care Putin urma sa anunte inceperea negocierilor cu partenerii sai europeni asupra unui nou acord, trebuia sa fie cel mai mare succes diplomatic rusesc al anului; asteptarile erau atat de mari, incat obstacolul ridicat de Polonia este extrem de suparator, comenteaza publicatia rusa.
Precedent
Cele intamplate la summit-ul de la Helsinki au o importanta deosebita pentru viitorul relatiilor UE cu noii sai membri si pentru relatiile acestora cu Rusia. Europa a avut ocazia sa inteleaga ca, in relatia cu Moscova, Europa de Est are mai mult realism si mai multa experienta, stiind ca fata de rusi este esentiala o atitudine ferma si consecventa si in nici un caz nu trebuie cedat la amenintarile si aroganta lui Putin.
Odata intrata in UE, Romania va trebui si ea sa-si sustina cu fermitate principiile si interesele, aducandu-si fara complexe o contributie proprie la formularea politicii Uniunii Europene. O alianta cu Polonia ar avea sanse si mai mari de a face auzita vocea Noii Europe in cadrul UE.
