Jurnaliști premianți văzuți de un membru al juriului TJA

Puținele competiții în jurnalism existente în România arată că mass-media n-au izbutit să se impună ca breaslă, cu o voce socio-profesională clară și cu valori distincte.

Când am revenit, după o întrerupere de șapte ani, în juriul concursului Tânărul Jurnalist al Anului, organizat cu îndărătnicie de Freedom House România de 15 ani, situația presei era complet schimbată față de pe­rioada de început. An­vergura și influența presei scrise scă­zuse mult, printul stătea să dispară în favoarea edițiilor on­line, profesia era parazitată de jurnalismul fast-food de pe Internet, investigația jur­na­listică devenise rară, iar re­gulile citării oneste erau abo­lite, după modelul de la vârful politicii, unde colcăie azi plagiatorii. În vre­murile bune, aplicațiile pentru investigație sau pentru reportaj băteau suta. Acum, câ­teva zeci de jurnaliști mai cred în propriile producții sau cred că merită să te înscrii la un concurs. De altfel, în absența unui premiu de consacrare cum ar fi Pulitzerul american, ne­întrerupt din 1904, puținele competiții în jur­nalism existente în România arată că mass-media n-au izbutit să se impună ca breaslă, cu o voce socio-profesională clară și cu valori distincte. „Jurnaliștii sunt tratați ca niște saci de cartofi, ca roșiile de pe o tarabă de către deținatorii de media... Când ai opinii, când ești revoltat, când ești critic, ești con­si­derat element negativ, perturbator, ăla ne­bun care are o problemă de adaptare... Sun­tem vinovați și noi în presă pentru că nu avem capacitatea de coa­li­zare în breaslă. Suntem prea orgolioși ca să strângem rân­durile. De asta profită pro­prietarii de media, care ne dezbină și ne cuceresc după bunul plac”, iată reflecțiile amare ale lui Attila Biro, unul dintre cei mai buni jurnaliști pe justiție, nominalizat la TJA 2014. „Libertatea presei” s-a invocat legitim în sfertul de veac de la Re­vo­luție, la început dintr-un militantism necesar, mai târziu în momente de criză sau punctual, pe câte un caz. Dar s-a invocat adeseori ile­gi­tim, de companii sau indivizi care folosesc pre­sa ca acoperire pentru șmecherii politico-fi­nanciare. Să protestezi în numele libertății pre­sei împotriva justiției și în folosul pa­tro­nu­lui condamnat pentru corupție e un abuz de drept.

Și totuși, în condiții precare, supraviețuiesc jur­naliști minunați, a căror excelență trebuie re­cunoscută și aplaudată. Tocmai de aceea, competiții deschise și oneste ca TJA de la Free­dom House sau Superscrieri, organizat a patra oară de Fundația „Friends for Friends”, au darul de a consolida încrederea tinerilor jur­naliști în propria misiune, dar și încrederea publicului. Din păcate, concursuri cândva im­portante au decăzut din cauza intereselor po­litice sau conjuncturale ale inițiatorilor, de­ve­nind simple și penibile festivități de premiere, cum este azi Gala APTR, cu veșnicii săi pre­mianți de la Antene, rușinea televiziunii ro­mânești. Altele, cum au fost până acum câți­va ani premiul instituit de Clubul Român de Presă sau cel acordat de Asociația Ziariștilor Maghiari din România, s-au stins, probabil din lipsă de sponsori. Este un efort con­si­de­rabil să convingi sponsorii, iar Cristina Guseth de la Freedom House știe să facă asta. Oca­zio­nal, jurnaliștii români sunt recompensați de di­verse comunități profesionale – afaceri, să­nătate, artă etc. - sau sunt evidențiați cu di­plome de excelență de la foruri europene. In­vestigația primește elogii internaționale, în vre­me ce la noi este marginală. Paul Radu, Adri­an Mogoș, Vitalie Călugăreanu, Ștefan Cân­dea, Daniel Befu sau Mihai Munteanu au fost premiați sau nominalizați de organizații inter­naționale serioase, iar asta i-a făcut să nu re­nunțe. Extrem de rar, jurnaliștii sunt decorați pentru meritele lor, cum s-a întâmplat anul acesta cu Teodora Stanciu de la Radio Ro­mâ­nia Cultural, decorată la Cotroceni cu Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler.

Competiția recentă Tânărul Jurnalist al Anului a adus la vedere câteva aspecte uitate: că nasc și în provincie jurnaliști mari, că fetele din presă sunt vajnice, că informația corectă, adusă la timp și împachetată profesionist este prețioasă și că tinerii jurnaliști – care ne par uneori superficiali, agramați, oportuniști, dacă îi vedem la televizor – sunt inteligenți și ri­gu­roși, când au teme autentice și credința că nu scriu degeaba. Fiindcă lipsa de reacție pu­blică, nesimțirea clasei politice sau a ad­mi­nis­trației, în conjuncție cu interesele patronilor, pot fi descurajante. Am citit cu admirație, îm­preună cu ceilalți membri ai juriului, Andreea Pora și Alexandru Lăzescu, zeci de articole, re­portaje la cald, anchete făcute în condiții ris­cante. Reiterez lista de premianți și no­mi­na­lizați, cărora le aduc astfel și un omagiu: Sec­țiunea Justiție și stat de drept: Victor Cozmei (HotNews.ro). Nominalizați: Atilla Biro (Gân­dul.info), Ovidiu Vanghele (Centrul de In­ves­tigaţii Media), Lilia Zaharia (Asociaţia de Presă Independentă din Republica Moldova). Sec­țiunea Actualitate internă: Anca Simina (Gân­dul.info). Nominalizați: Dan Lungu (Mediafax, Alba-Iulia), Antonio Glodeanu (YahooNews), Laura Ștefănuț (Casa Jurnalistului/Digi 24.ro). Secțiunea Mediu și Ecologie: Andreea Pa­vel (Info Sud-Est, Constanța). Nominalizați: Ol­ga Cealgăi și Valentina Basiul (Centrul de Investigații Jurnalistice din Republica Moldova și Adevărul Moldova), Vlad Odobescu. Sec­țiu­nea Economie: Roxana Pricop (Ziarul Fi­nan­ciar). Nominalizați: Florin Cojocaru (Eco­no­mi­ca.net), Claudiu Zamfir (HotNews și curs­de­gu­ver­nare.ro). Articolele lor pot fi citite pe site-ul fundației și pe Facebook: http://freedomhouse.ro/index.php/tanarul-jurnalist-al-anului ; https://www.facebook.com/TanarulJurnalist.