Camera ascunsă, mafia și jurnaliștii

Discuțiile dintre juriști și jurnaliști despre utilizarea filmărilor clandestine și a înregistrărilor secrete sunt interminabile.

În noiembrie trecut, jurnaliștii de la RISE Mol­dova, în colaborare cu RISE România, au di­fu­zat pe Internet un documentar realizat în ma­re parte cu camera ascunsă. Filmul, intitulat Asasini în lege, dezvăluie re­țele mafiote, asasinate po­li­tico-financiare și lideri politici finanțați de la Moscova, puși pe destabilizat alegerile par­lamentare din fragila Re­pu­blică Moldova. Riscându-și pie­lea, jurnaliștii l-au înre­gis­trat clandestin pe Renato Usa­tîi, liderul partidului Patria, di­vulgând legăturile dintre asa­sinate din Londra și București, precum și ma­nevre oculte ale Kremlinului cu efecte la Chi­și­nău și în Transnistria. După mai bine de doi ani de investigație, jurnaliștii au reușit să de­ter­mine eliminarea partidului extremist Patria din competiția electorală, dar nu vor dormi li­niș­tiți, fiindcă amenințările nu contenesc. De ce și-ar risca viața jurnaliștii infiltrându-se prin­tre mafioți, cum au făcut cei de la RISE, în loc să recicleze, comod, subiecte de pe In­ternet sau să pescuiască mondenități? Fiind­că, dincolo de bolile veacului, jurnalistul are mari responsabilități față de societate și de­mo­crație. Iar jurnaliștii de investigație, câți mai sunt, servesc în cel mai înalt grad in­te­re­sul public.

Puteți vedea filmul pe YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=k_ZD5yJTnKQ

Discuțiile dintre juriști și jur­naliști despre utilizarea fil­mă­rilor clandestine și a în­re­gis­trărilor secrete sunt inter­mi­na­bile. Oamenii legii spun că se încalcă viața privată, iar Co­dul Civil românesc le dă dreptate, la art. 74, lit. b, ca­re spune că „interceptarea fă­ră drept a unei convorbiri pri­vate, săvârșită prin orice mij­loace tehnice sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări“, pre­cum și lit. c. d. e. f., care adaugă difuzarea ima­ginilor și vocilor, a știrilor, anchetelor și dez­baterilor privind viața personală, fără acor­dul persoanei, la fapta de atingere adusă vie­ții private. Jurnaliștii spun că folosirea ca­me­rei ascunse este legitimă în cazuri când in­for­mații grave nu pot fi altfel obținute. Codul etic al Convenției Organizațiilor de Media pre­vede situația la art. 2.4.1: „Jurnalistul va ob­ţi­ne informaţii în mod deschis şi transparent. Folosirea tehnicilor speciale de investigaţie es­te justificată atunci când există un interes pu­blic şi când informaţiile nu pot fi obţinute prin alte mijloace. Se recomandă ca utilizarea teh­nicilor speciale de investigaţie să fie men­ţionată explicit în momentul publicării in­for­ma­ţiilor“. O decizie din februarie 2015 a CEDO susține această poziție. Cazul Haldimann con­tra Elveția a avut de partea sa și organizația Media Legal Defence. Un grup de reporteri și cameramani de la televiziunea de limbă ger­ma­nă SF DRS dintr-un canton elvețian a făcut o înregistrare cu două camere miniaturizate pentru a dezvălui escrocheriile unui agent de asigurări. Filmările au fost date pe post în emi­siunea Kassensturz, după ce agentul a fost în­științat că a fost înregistrat și i s-a dat po­si­bi­litatea la comentariu și replică. Instanțele can­tonale au sancționat echipa cu amendă pe­nală pentru violarea domeniului privat. CEDO a infirmat sentința națională, arătând că jur­na­liștilor le-a fost încălcat dreptul la liberă ex­primare. Mai mult, tehnicile speciale de in­ves­t­igație – cameră ascunsă, microfon etc. - sunt considerate de Curte legitime, atât timp cât ele sunt folosite de jurnalist în calitatea sa de „câine de pază al democrației“. Hotărârea CEDO aduce garanții suplimentare ale libertății presei, dar și o clarificare importantă, aș­tep­tată de mass-media, pretutindeni confruntate cu suspiciuni de nerespectare a vieții private sau a dreptului la imagine. Decizia nu com­promite recomandările anterioare privind res­ponsabilitatea jurnalistului de investigație ale cărui anchetă și mijloace, conform Rezoluției 1003/1993, sunt legitime, dacă servesc ade­vărul și respectă principiile corectitudinii in­formației, ale imparțialității, fiind incom­pa­ti­bile cu campaniile în interes particular. În prac­tică, jurnaliștii abuzează uneori de pri­vilegiile lor. Televiziunile de mondenități in­va­dează zilnic intimitatea „vedetelor“, adesea bu­curându-se de contribuția acestora. Dar ca­mera ascunsă poate deveni o armă în bătălia politică sau între competitori de business, du­să pe frontul complice al presei. Kanal D a în­casat o amendă de 10.000 lei pentru un re­portaj cu camera ascunsă realizat într-un ca­binet psihologic care dădea adeverințe pentru permis de port-armă. Interesul public s-a do­vedit a fi un demers părtinitor într-un conflict între medici, așadar, „un subiect fabricat, cu­sut cu ață albă“, cum declara un membru CNA.