1001 de nopți cu teroriști povestite de jurnaliști

Nașterea fenomenului ISIS e ușor de povestit, dar extinderea și anvergura sa sunt greu de înțeles. Faptul că tineri vest-europeni, proveniți din clasa mijlocie catolică sau protestantă, se raliază grupării autointitulate Stat Islamic și adoptă formele radicale ale islamismului reciclat dă de gândit sociologilor, politologilor, filozofilor. Primii care încearcă să înțeleagă sunt jurnaliștii, obligați de profesie să aducă informații și lămuriri unui public deconcertat.

Jurnaliștii germani au scos la iveală ceea ce autoritățile voiau să escamoteze despre na­tu­ra și autorii infracțiunilor din noaptea de Re­velion la Köln, când au fost comise peste 500 de agresiuni sexuale, jafuri și molestări. Dacă nu era presa, poliția n-ar fi recunoscut că majoritatea agresorilor era de origine arabă sau nord-afri­ca­nă. Consecințele sunt im­pre­dictibile. „Cele petrecute în fa­ța Domului din Köln se în­scriu în contextul temei re­fu­giaților, care domină dez­ba­te­rea publică. Societatea ger­mană este mai divizată ca oricând din aceas­tă cauză. Iar originea geografică a făptașilor și modul în care au acționat, în haite, au un efect incendiar asupra societății iritate“, co­mentează jurnalistul Volker Wagener de la Deutsche Welle.

Documentarul BBC difuzat recent de DIGI 24 cu titlul Fratele meu, teroristul încearcă o ex­plicație din interiorul societății britanice pen­tru radicalizarea unor tineri fără ascendent is­lamic. Regizorul Robb Leech investighează ca­zul fratelui său vitreg, Richard Dart, cunoscut sub numele de Salahuddin. Tânărul feme­că­tor, blond cu ochi albaștri, înveșmântat în por­tul masculin specific arab, rostește calm în fața camerei un mesaj înfiorător: „Când vom adopta Sharia, ne vom ex­tinde granițele și vom purta războiul la dușman acasă, în loc să ne ocupe el țara. Lu­crurile se vor schimba. In­sha’Allah“. Rich Dart este un britanic crescut în Dorset. La ce țară se referă și cum s-a ajuns aici, se întreabă rea­li­zatorul filmului, după ce fra­tele lui a ajuns la închisoare pentru terorism. O copilărie frustrată, ne­mul­țumiri față de guvernele britanice, neîm­pl­i­nirile personale, marginalizarea socială, toate joacă un rol. Dar fenomenul n-ar cunoaște escaladarea de acum, dacă predicatori per­suasivi, ca Anjem Choudary, n-ar fi media­ti­zați din plin, făcându-i mai credibili și notorii. Ei se hrănesc din îngăduințele democrației, din iluzia apartenenței și existenței eroice ofe­rite unor marginali, din exagerările principiului „political correctness“, din libertatea de ex­primare și din „oxigenul mediatizării“, cum ar spune Margaret Thatcher, sporit de noile teh­nolgii. Dialogul realizatorului cu predicatorul indică o barieră de netrecut: cinismul lui Choudary, aflat pe val, sigur pe succesul ISIS, care mizează pe vulnerabilitatea unor tineri pentru a-i trimite la moarte. Așa s-au născut călăul John, cel mai cunoscut killer al jur­na­liș­tilor capturați, așa s-au format numeroșii jiha­diști sinucigași care au ucis în capitala Franței sute de nevinovați, la Charlie Hebdo, acum un an, la Bataclan, pe terasele și străzile al­tădată vesele ale Parisului.

The New York Review of Books publica în iu­nie 2015, în ediția The Mistery of ISIS, o radiografie a fenomenului cu ajutorul unor ana­liști, corespondenți de război și specialiști în spațiul arab. Istoria conflictului dintre sun­niți și siiți, furia sunniților, atrocitățile comise, divizarea comunităților în triburi incontrolabile după Primăvara Arabă, miopia politicii exter­ne a marilor puteri mondiale sunt factori fa­vorizanți ai nașterii ISIS, dar nu explică în to­ta­litate amploarea sa. Povestea fondatorului, iordanianul Ahmad Fadhil, muncitor într-o tăbăcărie din Zarqa, după ce a părăsit școala, apoi într-un videoshop, nu prognoza fe­no­me­nul. Mic, îndesat, miop, împodobit cu tatuaje, cel care a pus bazele ISIS în 2003, luându-și numele de Abu Musab al-Zarqawi, a început prin a se antrena în taberele din Afganistan, apoi prin a lupta în războiul civil afgan. S-a întors în Iordania pentru a organiza atacuri teroriste, a făcut pușcărie și a scăpat cu aju­torul Al-Qaeda, grupare aflată în degringoladă. Odată cu stabilirea taberei de antrenament din Herat, în vestul Afganistanului, începe as­cen­siunea sa și a ISIS. Atunci s-a pornit re­crutarea a sute de luptători gata să își dea viața, recrutarea în paralel a unor specialiști în IT, la vremea rețelelor sociale tot mai răs­pândite, contactarea islamicilor nativi din Eu­ropa și America și organizarea unor acte de terorism declarat. Grupul de insurgență for­mat cu trupele fidele lui Saddam Hussein, țin­tind comunități șiite, i-au asigurat spatele. Co­tidianul The New York Times arată indi­fe­rența lui Abu Musab al-Zarqawi pentru „bran­dul“ ISIS. El își numea gruparea teroristă „Ar­mata Levantului“, „Monoteism și Jihad“, „al-Qaeda în Irak“ sau „Consiliul Mujihadeen Shura“. Ucis în 2006 de un raid american, n-a apucat să vadă ascensiunea incredibilă a ISIS. Al cărui „brand“ l-a consolidat cine alt­cineva decât mass-media.