Ce s-a dat, ce s-a luat. Cazul TVR

Ce va găsi Stelian Tănase la TVR? Pe Pufulica și protocolul TVR 3 cu Ministerul Agriculturii, un credit împovărător, o licitație de vreo cinci milioane de euro pentru mașini de lux, găuri bugetare crescânde, o seamă de incompetenți proptiți politic în management, precum și o masă de salariați derutați și blazați.

Presupuneam deunăzi că mediile publice, SRTV și SRR, și-ar putea inversa vătafii po­litici: PNL să ia Radioul Public, iar PSD să ia TVR. Fie și numai predicatele uzuale – Te­leviziunea, Radioul „se iau“ și „se dau“- arată disprețul cu care sunt tratate aceste ins­tituții. Dar rocada nu s-a con­firmat. Deși lacom să ia tot, PSD a cedat pentru o îm­pă­ciuire temporară cu PNL. As­ta nu schimbă cu nimic ati­tudinea mai marilor politici fa­ță de mediile publice. Zgo­nea, președintele Camerei De­putaților, o exprima perfect acum câteva zile: „Poate să o propună și pe bunica, nu-i nicio problemă. Acceptăm orice...“. Probabil că pe lista scurtă a PNL figura și bunica, nu avem de unde să știm. Mircea Toader, vechi lider PDL, se referea la TVR ca la „televiziunea de stat“. Legea 41/1994, chiar proastă cum e, spune altfel, încă de la primul articol: „Se în­ființează Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, ca ser­vicii publice autonome de interes național, in­dependente editorial...“. De acest statut nu s-a ținut și nu se ține cont, geaba bate apa în piuă societatea civilă cu schimbarea legii - vezi apelul recent al ActiveWatch la res­pon­sabilitate. Președinții Televiziunii și Radioului Public sunt scoși ca iepurașii din sac și arun­cați înapoi, fără cerințe și analize de per­for­manță, prin mecanismul per­fid al numirii fără criterii și al respingerii Ra­portului anual. Adică prin gesturi pur po­li­tice. Un „ie­puraș“ a fost Ra­reș Bogdan, acest „gigel“ pro­pus de PNL să fie șef la TVR, fără alt atu decât numărul de gudurături pe lângă An­to­nes­cu. S-a pus singur în postura de a fi umi­lit în plen, a dat și o mostră de aroganță pentru un plus de pe­nibil. Un portret excelent i-a făcut Răz­van Mar­tin, subliniind că performanța re­cu­noscută jurnaliștilor de grosul lumii politice es­te gudu­rătura. Situația nu e imputabilă doar po­li­ti­cienilor, ci mai cu seamă lumii jur­nalistice dis­puse să execute figurile impuse.

Un alt ditamai „iepuroiul“ care stătea zilele acestea pe la uși este Valentin Nicolau, vechi combatant PSD, trecut și pe la tata Voiculescu în calitate de vicepreședinte la Grivco, res­pon­sabil cu dezvoltarea Trustului Intact. A fost frustrant pentru vanitatea lui să intre pe ușa din dos în Consiliul de Administrație recent de­mis al TVR, ca „reprezentant al sala­ria­ți­lor“, printr-o forțare a legii, când fusese un dum­nezeu ca președinte-director general în perioada 2002-2005. El a plecat după an­che­ta unei Comisii parlamentare care a sta­bilit ma­­nagement discreționar, contracte fără li­ci­tații, cheltuieli exorbitante pentru deplasări și pro­tocol, lipsă de transparență în cheltuieli și achi­ziții publice, încălcarea obligației de a asi­gura pluralismul politic și social, libera ex­pri­mare a ideilor şi opiniilor etc., iar în politica ed­i­torială - manipularea jurnalelor de știri și a talk-show-urilor, omisiune de știri, eliminarea in­for­ma­țiilor critice la adresa guvernului Adri­an Năs­tase și a PSD și alte isprăvi, pe multe pagini.

Iar acum, Stelian Tănase, cu un profil in­te­lectual indiscutabil, dar definit politic ca un combatant pro-USL și conștient de obe­di­en­țele pe care șeful TVR va trebui să le de­monstreze, cum singur sublinia pe blogul său în 17 decembrie 2013: „Cine va conduce TVR în 2014 va trebui să sprijine activ campaniile electorale ale USL la europarlamentarele din mai și prezidenţialele din decembrie“. Și a mai înțeles un deziderat al USL: să fie liniște, cum s-a cerut și la ICR, la CNA sau, mai re­cent, la instituția Avocatului Poporului. Să nu se audă nici musca! Deși vorbea în fața co­mi­siilor reunite despre „echidistanța“ pe care o va asigura la alegeri, Stelian Tănase nu va pu­tea fi director interimar, conform legii, mai mult de şase luni. Dacă se respectă legea. Ce va găsi interimarul la TVR? Ce-a lăsat Săftoiu  şi consiliul său de administrație: pe Pufulica și protocolul TVR 3 cu Ministerul Agriculturii, un cre­dit împovărător, o licitație de vreo cinci mi­lioane de euro pentru mașini de lux, găuri bu­ge­tare crescânde, o seamă de incompetenți prop­tiți politic în management, precum și o ma­să de salariați derutați și blazați. Și, în afa­ra unei rele percepții publice și a de­cre­di­bi­li­zării, o audiență de plâns, care așază TVR la coa­da unor televiziuni inferioare. Analiza lui Ste­lian Tănase, când se plasa în afara ca­re­u­lui, este pertinentă, mai ales că a simțit pe pro­pria piele în 2004 cum funcționează „ma­șina de tocat“, adică cenzura politică la TVR: „Cei care lucrează acolo s-au obișnuit cu această situație şi se lasă aserviți de guvern, parlament, președinție. Este un opor­tunism, o adaptare la mediu, care îi ajută să su­pra­vie­țuiască în TVR. Efectul este o dra­matică scă­de­re a credibilității și – ca efect - a audienței. La un buget de 150 mil. euro/anual, TVR face audiențe sub multe posturi private care au bugete şi de 20 de ori mai mici. Originea aces­tei situații paradoxale este subordonarea TVR politicului“. Zice bine Ste­lian Tănase. Și? //