Investigația și jurnalismul de date

Acest gen a evoluat odată cu creșterea transparenței instituțiilor publice, fiindcă jurnaliștii au început să aibă acces la tot mai multe baze statistice. Jurnalismul de date nu este despre tabele și cifre oarbe, ci despre informații relevante găsite, care se transformă în investigații jurnalistice și în story-uri captivante. Acesta este mesajul central al trainingului oferit jurnaliștilor din rețeaua Presshub în organizarea Freedom House de Crina Boroș, Ruxandra Hurezean și Robert Gebeloff de la New York Times. În România sunt necesare instructaje, fiindcă a descoperi în structura complexă a unei baze de date subiecte de presă presupune analize atente, capacitatea de sinteză și de a compara, operarea cu anumite aplicații etc. Investigațiile rezultate din analiza unor date sunt considerate imbatabile, fiindcă cifrele nu mint. Rob Gebeloff a dat ca exemplu o investigație de mare audiență la New York Times care răspundea la întrebarea dacă judecătorii numiți de președintele Donald Trump au fost sau nu favorabili în deciziile lor republicanilor. Ancheta a avut în vedere sute de sentințe din bazele sistemului de justiție american și a durat nouă luni.

Există și capcane în practica jurnalismului de date: jurnaliștii neexperimentați pot căuta în arhive informații care să le confirme convingerile sau prejudecățile sau pot interoga datele în mod părtinitor. Adesea cifrele pot contrazice ipoteza inițială. „Normele etice sunt aceleași ca în orice alt gen jurnalistic, onestitatea, corectitudinea, echilibrul rămân valabile”, a subliniat Rob Gebeloff.

Cum se pleacă la drum pentru a căuta un subiect relevant în bazele de date existente? Există două căi, se poate porni de la un subiect, o informație de interes care se va confirma sau nu prin analiza mai multor date, sau se poate căuta în baze un subiect. Descoperirile, investigațiile, analizele făcute nu înseamnă nimic dacă nu sunt învelite într-o poveste coerentă, bine scrisă și, dacă se poate, confruntată pe teren cu imediata realitate, a accentuat jurnalista Ruxandra Hurezean la atelierul de storytelling.

În România, transparența instituțiilor publice are de suferit adesea fie din cauza ignoranței, a superficialității cu care sunt alcătuite bazele de date sau a politizării și feudalizării instituțiilor. Jurnaliștii se lovesc de mentalitatea conform căreia instituțiile publice sunt proprietarii informației și le oferă publicului și mass-media cât și când vor. Investigațiile sunt îngreunate mai ales când e vorba de subiecte sensibile, care presupun tragerea la răspundere. „Datele îți indică dacă o politică este aplicată bine sau prost, ajută să pui degetul pe un demnitar care ar trebui tras la răspundere, deci datele te ajută să fii câine de pază vigilent. Faptul că ai o privire de ansamblu asupra unui subiect prin această analiză te ajută să descoperi și alte subiecte”, a subliniat Crina Boroș într-un interviu pentru Presshub. Jurnalista a avut ea însăși o experiență traumatizantă în relație cu Ministerul Mediului pe o anchetă de presă despre Inspectorul Pădurii. După îndelungi așteptări, ea a primit date incomplete și a fost bruscată de personalul responsabil cu comunicarea din minister pentru că a cerut acces la baza de date SUMAL (Sistemul de Urmărire a Materialului Lemnos), care arată cine și unde taie pădurile, ce destinație are lemnul, unde se depozitează etc.

„N-am mai pățit așa ceva, a fost sinistru... În Marea Britanie, dacă un funcționar s-ar fi purtat așa, și-ar fi pierdut serviciul”, a declarat jurnalista cu o practică media de mai mulți ani în UK. Ea a acționat în judecată ministerul și responsabilii SUMAL prin Freedom House și Presshub, unde a publicat prima parte a investigației. Cauza atitudinii de refuz al accesului, așa cum a reieșit din discuții, era protejarea unor firme forestiere prietene ale ministerului. Jurnaliștii care lucrează cu date se pot înarma cu multă răbdare, dar și cu drepturile conferite de Legea 544/2001 a accesului la informațiile de interes public, pentru a accede la bazele care îi interesează. Creșterea transparenței publice, un deziderat finanțat al Uniunii Europene, ar putea contribui în România la extinderea jurnalismului de date. Politizarea extinsă a instituțiilor publice, ca fenomen general în România, nu reușește să taie cheful jurnaliștilor de a face investigații elaborate. //