Ne facem de cap pe Facebook?

Brîndușa Armanca 12.03.2013

De același autor

Mircea Munteanu Nicolae, director de cabinet al prefectului de Mureş, a postat pe Facebook propoziţia făcută celebră de nazişti „Arbeit Macht Frei“, pentru care a fost sancţionat de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării.

Aflaţi printre „prieteni“, aşa cum sună con­venţia reţelei Facebook, participanţii la so­cializare se pot simţi liberi de constrângere, se pot prezenta sub propriul nume, cu fa­mi­lie, odrasle, căţei şi pisici sau sub nume ticluite, identităţi ascunse care le dau şi mai mult ghes să se manifeste, să îşi etaleze ideile, con­cep­ţiile de viaţă sau pur şi sim­plu să reacţioneze la un sti­mul. Facebook cunoaşte o mi­raculoasă expansiune, peste aş­teptările creatorului ei, atin­gând în România peste 5,8 mi­lioane de utilizatori în prezent, conform Facebrands.ro, adică 27% din populaţie, din care tinerii sunt cei mai activi, ei ocupând peste 60% din totalul de utilizatori. În echi­libru, adică fifty-fifty, se află procentul de fe­mei şi bărbaţi care se regăsesc pe Facebook.

Sunt ani de când pe glob se pune problema unor reglementări sau autoreglementări etice pentru reţelele de socializare ca FB, MySpace, Twitter sau, mai recent, YouTube, toate aces­tea schimbând fundamental paradigma re­la­ţiilor interpersonale şi chiar sensul con­cep­tului de „privacy“, al ideii de intimitate aşa cum apare el în codurile etice clasice, ca să nu mai vorbim despre resorturile diferite ale valorilor „prieteniei“, într-o versiune globalizată, virtuală şi obeză ca număr. Una din­tre problemele pe care teo­re­ticienii şi-o pun este natura publică sau privată a reţelei. Mai mult, se discută tot mai mult despre influenţa psiho-socială şi politică a serviciilor acestor reţele: „Este cazul ca intimitatea, identitatea, co­mu­­nitatea şi prietenia pe reţelele de so­cia­lizare să devină subiecte de dezbatere etică, fiindcă ele au impact asupra discursului civic, asupra libertăţii şi democraţiei în sfera pu­blică, cu extensie asupra implicaţiilor politice ale Internetului“, se sublinia în articolul din Stanford Enciclopedia of Philosophy. Urban Dictionary dă câteva exemple de încălcare a deontologiei pe FB, cum ar fi postarea de fo­tografii inadecvate, comentarii licenţioase, mo­nopolizarea unui „wall“ al altuia, dar şi sti­mularea unor controverse neprincipiale pe subiecte religioase, sexiste, rasiste sau politic extremiste.

Unde să tragem linia?“, se întreabă Sharlyn Lau­by într-un studiu postat pe mashable.com. Ea aminteşte de scepticii ideii de etică, în sensul vechi, atunci când vine vorba despre FB, Twitter sau YouTube, dar notează că, pa­radoxal, fiind atât de accesibile, reţelele de so­cializare sunt mai expuse criticii şi evaluărilor deschise decât orice altă formă de re­la­ţio­nare. Unde tragem linia? La regulile care gu­vernează Facebook sau alte reţele. Ele trebuie citite. Cine le încalcă, poate fi moderat.

Recent, în România s-a tranşat în instanţă o dispută de felul „până unde mergem cu li­bertatea pe FB“. Mircea Munteanu Nicolae, di­rector de cabinet al prefectului de Mureş, a postat pe FB propoziţia făcută celebră de nazişti „Arbeit Macht Frei“, pentru care a fost sancţionat de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, care a considerat că „fapta cons­tituie o propagandă naţionalistă care aduce atingere demnităţii umane şi creează o atmosferă degradantă, umilitoare şi ofen­satoare îndreptată împotriva grupului de pro­testatari“.

Contestaţia lui Munteanu în instanţă avea ca argument faptul că pagina sa de Facebook este un spaţiu privat, deci nu are de ce să fie amendat. Curtea de Apel Târgu-Mureş i-a res­pins contestaţia: „Reţeaua de socializare Face­book nu poate echivala, sub aspectul con­trolului mesajelor difuzate, cu o căsuţă poş­tală electronică. Profilul său personal pe Facebook, chiar dacă este accesibil doar pri­etenilor, adică unui grup restrâns de per­soane, tot public este, oricare dintre «prie­teni» putând distribui informaţiile postate de titularul paginii, aspecte pe care reclamantul le cunoştea“, a motivat instanţa de con­tencios căreia i se adresase. De altfel, simpla citire a instrucţiunilor de folosire a reţelei ar trebui să stăvilească o prea mare descătuşare: „A-ţi face publice informaţiile înseamnă exact ce pare a însemna: acestea vor fi vi­zibile pentru oricine, inclusiv pentru persoane care nu se află pe Facebook“, afli la primul contact, înainte de a-ţi decide ID-ul. Puţină prudenţă şi un plus de etică face bine şi în lumea virtuală. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22