De același autor
Electoral, dispariţia OTV ar atrage după sine dispariţia şefului ei din spaţiul public, implicit din garnitura de pretendenţi la poziţii politice.
Coborât de 1 Decembrie din ecranul neîncăpător al OTV în mijlocul electorarului, Dan Diaconescu şi-a etalat recuzita cu care ar putea cuceri sufragiile plebei: încălţările Vuitton, Bentley-ul, elicopterul şi aeronava, la nevoie şi iahtul. Cu agenţi electorali ca Elodia, Ogică, Zăvoranca la pachet cu mamiţica şi cu Pepe etc., partidul intitulat „al poporului“ a atins deja cote incredibile în sondajele IMAS, depăşind partide aflate de mult în arenă.
Teoriile despre influenţa televiziunii asupra electoratului stabilesc fără excepţie că nivelul de influenţă este mai redus decât credem. Un raport al CNA din 2004 pe această temă constată că „influenţa dezbaterilor politice asupra opiniei alegătorilor nu este una directă. Ea nu face decât să întărească convingerile preexistente ale alegătorilor“. Ce convingeri poate consolida OTV cu emisiunile-fluviu coborând discursul mediatic sub cota zero, pentru a susţine un partid avorton care promite 20 de măsuri absurde, neverosimile şi pentru copiii de clasa a doua? Televiziunea, spune acelaşi studiu al CNA, furnizează mai curând imagini simplificate, retuşate, decât fapte reale, raţionale. „Trăieşte senzaţional!“, îndeamnă sloganul OTV, adresându-se consumatorilor de iluzii prosteşti, celor care aşteaptă minuni şi sunt predispuşi să creadă că pică din cer câte 20.000 de euro, că se pot anula toate taxele şi impozitele, că se pot înfrupta din dividendele companiei „Averea Poporului“ sau se pot extazia la condamnările publice de demnitari pronunţate de un „Tribunal al Poporului“.
Legate ombilical, OTV şi partidul „întregului popor“ joacă la cacealma, mizând pe întâlnirea dintre mahalaua mediatică şi periferiile societăţii, pe cumulul de nemulţumire populară şi cheful de a o face lată (şi-altă dată, şi-altă dată...) ale românilor cu studii puţine. Cu toată neîncrederea în sondaje, e credibil că mogulaşul Diaconescu cheltuieşte ceva din banii pescuiţi în ape tulburi (e acuzat de şantaj într-un rechizitoriu), pentru a se pune la adăpostul imunităţii parlamentare, după ce a simţit la încheieturi strânsoarea cătuşelor. Problema nu este doar a scenei politice, tolerantă cu figuranţii sau cu potenţialii infractori, ci mai cu seamă a presei, ale cărei derapaje se reflectă şi în fenomenul OTV, unic în Europa prin raportul invers proporţional dintre calitatea programului şi audienţă. Web-ul Pagina de media anunţa în vară că emisiunea lui Dan Diaconescu a întrecut cu 4.000 de telespectatori audienţa talk-show-ului Profesioniştii a Eugeniei Vodă, emisiune culturală de prestigiu. Îngrijorarea exprimată de experţi media sau de formatori de opinie cum este Andrei Pleşu a sporit vizibilitatea figurantului, în ciuda calificativelor negative. „E un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare mentală, la subumanitate“, scria Andrei Pleşu despre patronul OTV în Dilema Veche, nu fără a risca să îi gireze indirect notorietatea, cum declara cu emfază protagonistul într-una dintre ediţiile nocturne de orori.
Ce s-ar întâmpla dacă Dan Diaconescu ar rămâne fără OTV? O astfel de perspectivă există, în condiţiile în care două companii au cerut intrarea în faliment a firmei OCRAM, deţinătoarea licenţei, pentru datorii de sute de mii de lei? Sau dacă povestea ceţoasă a acţionariatului OTV, în care se regăsesc şi Sorin Ovidiu Vântu, şi Petromservice, iar mai recent Cosmin Guşă, îl va elimina pe iniţiator? O întreagă canonadă se află în curs între diverse off-shore-uri botezate englezeşte Magic Hand (acoperire pentru SOV) sau Media Box (parte a PSV), care au preluat cândva aproape 20% din acţiunile OTV pe bani mulţi, 20 sau 40 de milioane de dolari. Cercetătorul american Robinson măsoară consumul mediatic după nivelul de educaţie, după diferenţa între „autocunoscători“ şi „ignoranţi“. Publicul s-ar muta pe alte posturi cu ofertă otevizată, ca Antena 2, Antena 3 sau chiar B1 TV şi PRO TV. Electoral, dispariţia OTV ar atrage după sine dispariţia şefului ei din spaţiul public, implicit din garnitura de pretendenţi la poziţii politice. //
